Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Noiembrie, ultimul bal? Romania intre statul de drept si „statul de drepti"

Nu pot sa nu ma intreb, oare incotro mergem? Cat mai este pana la dezastrul final? Ce se va intampla cu aceasta tara? Nu mi-e indiferent nici pentru mine, dar mai ales pentru copiii mei... si pentru copiii copiilor mei. Sunt unul dintre cei care v-am votat domnule Basescu. Candva, imi puneam mari sperante in dumneavostra... Acum, imi asum aceasta greseala si consider ca este de-a dreptul periculos sa mai castigati un mandat de Presedinte. Desi pentru (linistea) dumneavoastra este vital sa candidati si mai ales sa castigati. Altfel... altfel va trebui sa „decontati" greselile ultimilor 20 de ani. Ele, e drept, nu va apartin numai dv. in privinta domniei voastre domnule Presedinte, recunosc ca am gresit, dar asa cum spunea latinul, „Erare humanum est!" („A gresi e omeneste!). La inceputul mandatului pareati sincer animat de bune intentii. Erati „sange tanar" - asa cum va place sa spuneti dumneavoastra si premierului - in raport cu „dalmatianul" Iliescu sau cu lamentabilul Constantinescu care se vaicarea permanent ca e o „victima a serviciilor". In mult prea sofisticatul si un pic cam prea (pe atunci) arogantul Nastase nu aveam incredere. Intre timp, ceva din fosta aroganta i-a mai disparut. Drumurile prea des facute pe la DNA l-au mai adus si pe Nastase printre noi... „stupid people". De aceea v-am votat domnule Basescu. Vroiam altceva. Impresionabil si sentimental cum sunt - si ca mine, probabil alte cateva sute de mii de fraieri, eu fiind primul dintre ei - m-am lasat amagit de lacrimile varsate de dumneavoastra pe umarul „dragului Stolo". Am zis la vremea aceea ca sunteti de-al nostru, din popor. Ca simtiti si traiti romaneste. Ca ne vreti binele, iar urarea dumneavoastra (cinica, asa dupa cum aveam sa constat mai tarziu) - „Sa traiti bine!" - m-a umplut atunci de bucurie si m-a dus cu gandul la traditii si obiceiuri pe care pareati ca le cunoasteti si le respectati. Afacerea Flota, afacerea cu casa din Aleea Modrogan, afacerea Hayssam, afacerea ceferistului escroc Nicolaiciuc, afacerea Popoviciu, afacerea Ridzi, cazul Udrea si mai nou cazul fratelui domniei voastre in care se vehiculeaza tot mai insistent, iar uneori de-a dreptul obsedant numele Basescu, mi se pareau pana nu demult doar simple rautati menite a va discredita. De altfel, „deontologii" pe care-i aveti in preajma - jurnalisti, scriitori, filosofi - au sarit sa va apere. I-am inteles. Ei, „adevaratii si singurii intelectuali din tara asta" - cum probabil se considera - dintr-un minim respect, nu puteau musca mana care i-a hranit si-i hraneste in continuare. Iar eu, fidel, am continuat sa-mi respect Presedintele. Apoi, din ce in ce mai mult, au inceput sa va placa „baile de multime". M-ati pus pe ganduri pentru ca la inceput mandatului dumneavoastra pareati un om modest. Dupa vorba, dupa port... Acum erati cu totul altul. Ati inceput si sa lacrimati tot mai des. Ceea ce, medical vorbind, trebuie sa recunoasteti ca nu e un semn prea bun... Sau sa fi fost doar teatru? Dar ceea ce m-a pus cu adevarat pe ganduri au fost desele dumneavoastra acuze. Facute de-a valma. Ca avem un stat birocratizat excesiv, ca justitia nu functioneaza, ca invatamantul e neperformant etc... Ati acuzat in stanga si-n dreapta decredibilizand institutii si nu indicand, asa cum ar fi fost firesc, persoane - incalcand cate un pic, pe ici pe colo, adica prin partile esentiale, Constitutia, dar ce mai conta pentru un „Presedinte jucator" ? - emitand si judecati cu (pretinsa) valoare de axioma. Cand ati inceput sa vorbiti despre faptul ca tara are nevoie de tinichigii si chelneri, ca biologia si istoria pot fi invatate de pe „Google", ca n-avem nevoie de filosofi, ca „scoala scoate tampiti"...., am inteles ca am gresit fundamental in privinta dumneavoastra. La toate astea s-au mai adaugat si complicatele lucraturi la care s-au pretat serviciile secrete in ultimul timp... Si pe care servicii, se presupune ca le „pastoriti" macar in parte. E drept ca „jocurile" finale, cele din noiembrie, se vor face probabil la Washington si nu la Bucuresti. Am inceput sa inteleg si sa constientizez pericolul. Pericolul de a ne intoarce cu mai bine de 60 de ani in urma. Adica in bezna comunista a anilor ’50, cand dictonul zilei era „Cine nu e cu noi, e impotriva noastra!" si cand se striga furibund „Moarte intelectualilor!". Va asigur ca, in privinta dumneavoastra nu voi mai gresi a doua oara. Pentru ca eu, cetateanul anonim, eternul sacrificat din toate timpurile si al tuturor cauzelor, nu vreau sa mai fiu victima. Dar voi avea grija ca si altii ca mine sa faca acelasi lucru. La randul lor si ei vor trebui sa-i instruiasca pe altii. Si asa mai departe.... E simplu, nu? Din pacate, constat cu regret ca votul meu nu-l merita niciunul dintre candidati. Aici este cea mai mare problema. Si nu e numai problema mea. E problema unei tari prea mult si nemeritat umilita, obidita si calcata in picioare de oligarhia post-decembrista nascuta din nimic.

Nicolae BALINT

www.nicolaebalint.wordpress.com

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page