Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DESPRE TRADAREA DEMOCRATIEI (II)



(Continaure din editia precedenta)

Dar, din nefericire, nici macar de dreapta nu avem cum numi un asemenea partid adunat pe stricte interese clientelare, din gasti mici formate pe la primarii prin exercitiul mafiot asupra bugetelor locale si aduse apoi sa-si extinda experienta in indeletniciri guvernamentale. Si, astfel, pentru esichierul nostru politic situatia devine foarte grava lipsind o asemenea doctrina de dreapta, cu partizani care cred in ea si ar putea lupta pentru implementarea unora dintre proiectele ei de guvernare.
Dupa cum, intrucat exact acelasi partid lipsit de orice culoare decat cea a mitei, spertului si comisioanelor, ocupa formal si un al doilea loc mai spre centru, cel al democratiei crestine, inseamna ca nici aceasta culoare politica nu are o reprezentare reala, iar spectrul nostru politic ramane atat de saracacios incat nu gresesc prea mult cei ce vorbesc despre amenintarea cu partidul unic. Pentru ca nici dreapta, nici centrul-dreapta, ceea ce inseamna o emisfera intreaga din sfera politicului, nu au nici un fel de acoperire prin ceea ce PDL pretinde a fi. Sau, mai bine zis, pretindea si a obtinut recunoasterea formala a PPE atata vreme cat in Parlamentul European e nevoie de reprezentanta nationala in grupurile parlamentare internationale ale partidelor. Ce fel de reprezentare e aceasta? Exact ca-n intamplarea cu Lenin  prezidand lucrarile unei internationale comuniste, care striga de mai multe ori fara succes: „Are cuvantul reprezentantul Zanzibarului!” si, intrigat ca nimeni nu urca la tribuna, cere explicatii la care aparatcicii ii raspund: „Kaganovici a spus ca face orice sacrificiu pentru partid, dar inel in nas nu-si pune”.
Ei bine, noi le-am pus inel in nas lui Eba si lui Stolojan, cand i-am trimis la Strassbourg ca reprezentanti romani in grupul crestin-democrat al PPE. Dar si asta e de domeniul trecutului, asa cum am spus ca, dupa ce s-a-ntepat cu trandafirul rosu, iesind sange tot rosu, PDL „pretindea” a fi de orientare democrat-crestina. Acum nu mai pretinde nici asta pentru ca, ne mai fiind la halva, unii membri ii fug, iar altii sunt atat de derutati ca plang asa cum plangea Sechelariu, cand gradina publica pe care a-mbuibat-o cu mici si fanfare, nu l-a mai votat. Asta este PDL: Un partid cu pungi de plastic portocalii din care a disparut malaiul, sau cu posete la preturi exorbitante din care au disparut fondurile europene pentru clientela lor. E o drama, desigur, pentru Partidul Popular European care inca sta destul de bine in alte tari, sa-si dea seama ca, in Romania, merge pe o a doua mana moarta. Prima data, aceasta doctrina atat de frumoasa, atat de lucida si atat de potrivita Europei a falimentat pe mana securistilor infiltrati in PNTCD care, fiind oameni fara Dumnezeu, nu aveau nici doctrina. A doua oara, uite ca istoria se repeta, chiar daca securistii au iesit din ea, fiind vorba tot de oameni fara Dumnezeu in naravurile lor clientelare.
Cu toate ca PPE ar fi trebuit sa-si dea seama, macar cum ne-am dat noi, cand am vazut cum un partid intreg se mobilizeaza ca sa pompeze voturi pentru candidatura independenta a fetei celui care le ajunsese stapan. Cand presedintele a zis ca „a acceptat” sa-si faca fiica parlamentar european, m-am simtit ca in cele mai inapoiate tari din lumea subdezvoltata. Dar mi-am dat seama ca ma inselasem, pentru ca un comunicat oficial a venit sa stearga orice indoiala: PDL nu propunea o asemenea candidatura. Va candida independent, infruntandu-si la mod egal fortele cu ale celorlalti candidati. M-am mustrat intrebandu-ma ce aveam eu impotriva unui om tanar  care voia sa-si incerce fortele in politica. Si am urmarit cum s-a dovedit ca, prin modul de organizare a acelor alegeri nu au existat sanse pentru nici un candidat independent; nici macar pentru comisarul Abraham, bine cunoscut din lupta impotriva infractionalitatii si la antidrog!... In afara, bine inteles, de candidata independenta care a triumfat demonstrand inaltul democratism al familiei ei... Asta, pana cand au inceput sa rasufle amanunte din interiorul respectivului partid si sa apara articole de presa aratand ca organizatiile PDL erau obligate sa ia cate zece la suta din voturile fiecarui candidat adevarat, inscris pe listele lor si sa le treaca in contul acestui „independent”...  Asta era doctrina, si nu democratia crestina venita din filosofiile lui Maritain, Mounier, De Rougemont si pusa-n practica politica de o galerie intreaga de mari barbati, incepand in Rezistenta cu Luigi Sturzo si De Gaulle, continuand in Piata Comuna cu Adenauer, De Gasperi si Schumann, consolidandu-se in Comunitatea Europeana cu Giscar d’Estaing, Helmuth Koll, Fanfani, regele Juan-Carlos, „marea barbata” Tatcher si, martirizandu-se pentru Europa, Ioan Paul al doilea.

4.
Insa la noi, cosita de Boc, sustinuta la Strassbourg de Eba si cu dintii presedintelui tinand inclestat de Bruxelles, s-a vestejit de tot democratia. Cum spuneam: Jale ca in cele mai inapoiate tari din lumea subdezvoltata!... Dar nu oricare, fiindca si acolo, unde exista mai multe partide, se da o oarecare lupta. Ci, ca in acele tari si subdezvoltate si dominate de fatarnicia comunista care nu are limite. Pentru ca, nu numai Coreea de Nord e sperietoarea; lucrurile se vad bine trecand prin niste foste republici sovietice si ajungand azi in Siria: De la printul ereditar la tovarasul ereditar, impins tenace din umbra cata vreme tatica mai e in viata si dand apoi lovitura monarhica, nu e decat un pas pentru popoarele tinute intr-un soi de feudalism de consum.
Cu teama de a nu luneca si noi intr-acolo, zau ca te-ntrebi crucindu-te de ce-au fost in stare strengarii: Sa se ia cate zece la suta din voturile fiecarui candidat adevarat, inscris pe listele unui partid si sa se treaca in contul unui „independent”?!... Marturisesc: Asa ceva chiar ca nu mi-am inchipuit a fi posibil - Un partid intreg, solidar in slugarnicia cu care retrage si reduce din sansele propriilor sai candidati, pentru a-i face placere Big Brotherului?!... Un partid intreg. Fara cracneala!... Pai doar un partid bazat pe o aspra dictatura militara asupra propriilor sai membri, ar putea ajunge la asa ceva; nu un partid „emanat” aici, alaturi de noi, dupa legile noastre electorale, din niste oameni pe care ii stim ca nu sunt nici fascisti, nici comunisti... Atunci?!... Singurul raspuns este ca sunt atat de ahtiati dupa avantaje proprii, incat servesc neconditionat puterea guvernamentala.
Apropo de aceasta ahtiere, singurul demers, hai sa-l numim „teoretic”, pe care l-am vazut la acest partid (despre care discut numai pentru ca s-a aflat, cel mai recent, multa vreme la guvernare; dar va veni si randul altora), a fost cand s-a propus ca demnitarii lui sa nu-si mai permita a avea afaceri directe cu bugetul de stat. Un parlamentar de inalta cultura etic-democratica a avut nerusinarea sa ameninte ca, daca se intampla asa ceva, el isi da demisia din partid. Si chiar s-a retras, confirmand prin aceasta fatis ca el face politica pentru a putea face afaceri cu statul. Iar, daca asta inca n-ar fi nimic, gestul lui a speriat atat de mult incat masura „teoretica” nu s-a mai aplicat, afacerile tuturor continuand intr-o veselie si ne mai ocupandu-se nimeni de ele in partidul care-l sustine pe acel parlamentar si-ntr-o candidatura la primarie. Ca sa nu mai vorbim ca masura propusa nu venea din considerente morale, ci direct penale. Era ca-n filmele cu mafia, cand marele tartor le cere copiilor sai sa treaca la afaceri cinstite, ca sa nu mai riste glontul.
Asta anunta pericolul alarmant al golanirii societatii noastre. Da: A molipsirii ei cu golanie; a inglodarii ei in amoralitatea cinica si brutala a golaniei... Si, chiar daca acuzatia suna grav, avem aici a adauga exemplul fostului prim-ministru care a tronat mai inainte ca primar si sef al gruparii locale din care a selectionat un om facandu-si-l chiar viceprimar. Cand acela i-a urmat in scaun, s-a dovedit a fi un hot ordinar fiind arestat si suspendat din functie.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page