Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD STEFAN CEL MARE SI SFÂNT





(Continuare din editia precedenta)

ARGUMENT

De cand ma stiu am fost interesat de domnitorii romani. De la Decebal la Mihai Intaiul! Acestia reprezinta esenta supusilor lor, sunt cei care prin faptele de arme, de vitejie, intelect, diplomatie, cultura, viziune artistica, au promovat tara si au aliniat-o altor natii cu traditie istorica. Unul dintre cei mai de seama, a fost Stefan cel Mare, domn al romanilor din Tara Moldoveneasca intre anii 1457-1504. Acesta, pe langa maretele sale fapte razboinice care au dus la consolidarea statului pe care il conducea, a incurajat dezvoltarea culturii, a artelor, a arhitecturii, imbunatatind conditiile de trai a supusilor sai, castigand respectul intregii lumi civilizate din aceea epoca.
Anul 2004, a fost anul cand in Romania s-a sarbatorit aniversarea a 500 de ani de la nasterea marelui domnitor. Departe de tara, aflat la antipozi, la peste 20.000 de kilometri de locurile unde se desfasurau serbarile, slujbele si revocarile dedicate marelui stefan, am simtit nevoia sa fiu alaturi de cei de-acasa si sa-mi aduc aportul la cinstirea acestui erou national.
Documentarea pentru acest studiu a fost destul de dificila. Ma aflam, dupa cum v-am spus, la mare distanta de „locul faptelor” si nu posedam surse tangibile pentru a ma informa. Desigur, virtual, se mai gasea cateceva pe internet. Am avut totusi noroc cu prietenii de acasa. Am primit pe diferite cai mai multe materiale de unde am extras esenta lucrarii. Apoi am folosit din plin materiale comparative despre aceea vreme, gasite prin bibliotecile din Sydney, cat si cele din rafturile conationalilor romani pripasiti pe meleagurile australe. As fi vrut sa concep un studiu mai vast, dar saracia surselor de informare mi-au limitat lucrarea. Pacat! Poate profesionistii romani, din domeniul istoriei si cel al arhitecturii, se vor indura sa-l aprofundeze si sa-l prezinte mai in detaliu celor insetati de cunoastere.
Spre bucuria mea, aceasta lucrare, avand denumirea de „Dezvoltarea  arhitecturii in perioada de domnie a binecredinciosului voievod Stefan cel mare si Sfant”, a fost publicata pentru prima data in prestigiosul „Jurnal ARA 2004” si prezentata ca omagiu lui Stefan Cel Mare, la cel de al XXX-lea Congres al Academiei Romano-Americane, care a vut loc la Chisinau, in perioada 5-10 iulie 2005. M-am simtit atunci, alaturi de cei prezenti la importantul eveniment din capitala Moldovei, ca ma contopesc cu istoria acelor meleaguri peste care a domnit marele voievod roman.  

George Roca
14 iulie 2006
Sydney  
------------------------------------

1. INTRODUCERE

Stefan cel Mare a ajuns la conducerea Moldovei la data de 14 aprilie 1457, intr-o perioada destul de tulbure, in urma inlaturarii de la domnie a lui Petru Aron, cel care inchinase tara cotropitorilor turci prin acceptarea platii tributului catre Poarta. Integritatea si supravietuitere tarii era amenintata atat pe plan intern, prin dezbinarile si rivalitatile marii boierimi, cat si pe plan extern prin lupta impusa de puterile vecine - Polonia, Ungaria si Sublima Poarta - pentru dominatie asupra Moldovei si stapanirii zonei Marii Negre. De asemenea trebuiau stopate incursiunile popoarelor barbare, venite din est, care amenintau tot mai des stabilitatea tarii.
Moldova, pentru a fi recunoscuta si aliniata celelalte tari civilizate ale Europei, trebuia sa dovedesca ca este in stare sa isi consolodeze pozitia ca stat, sa isi pastreze independenta si sa se integreze in sistemul valorilor europene. Pentru noul domn, devenea imperios, sa-si concentreze atentia asupra unor obiective precum, modernizarea si invigorarea tarii, crearea unei armate puternice, dezvoltarea economiei, a comertului, imbunatatirea relatiilor diplomatice si construirea unor aliante durabile cu cat mai multe state. De asemenea, voievodul Stefan cel Mare, a pus un accent deosebit pe dezvoltarea culturii, arhitecturii si artelor (incurajand in special pictura religioasa). Istoriografia a detinut un rol important, in aceea vreme fiind scrise importante istorii ale Moldovei (Cronicile de la Putna si Bistrita).
Dezvoltarea arhitecturii a luat un avant extraordinar, datorita faptului ca se cerea o schimbare in arhitectura traditionala care nu mai satisfacea cerintele epocii. Pana atunci, aceasta era bazata pe folosirea lemnului si a pietrei ca materiale de constructii. Modernizarea a oferit tehnici si materiale noi, cu o durabilitate mai mare in timp si cu o ornamentatie mai placuta ochiului. De aceea unele constructii din aceea vreme au ajuns sa dainuie pana in zilele noastre si sa devina elemente de istorie vie, mandria patrimoniului national romanesc, multe dintre acestea figurand pe lista obiectivelor protejate de UNESCO.

2. ARHITECTURA EPOCII STEFANIENE

Referindu-ma la acel mult discutat stil al epocii Stefaniene(1), impus de marele ctitor constructiilor din perioada domniei sale, putem observa ca acesta este un stil specific local, integrat cu subtilitate in arhitectura acelei epoci de medievalitate tarzie. Cu toate ca ma consider un novice in domeniul arhitecturii, as indrazni sa numesc arhitectura moldoveneasca din perioada de domnie a lui Stefan cel Mare, „arhitectura Stefaniana”, in loc de „arhitectura epocii Stefaniene”. As face acest lucru nu numai pentru a aduce un omagiu marelui voievod, ci si  pentru a sublinia importanta acestuia in istoria arhitecturii romanesti.

 Pe parcursul timpului, creatia arhitecturala a acelor locuri a fost insuficient de cunoscuta marelui public consumator de istorie si de frumos. In ultimele doua decenii, insa, s-a pus un accent mai mare pe prezentarea si integrarea acesteia in tezaurul mondial al monumentelor de valoare artistica unica. Aceasta epoca dezvaluie celui care o cerceteaza, diferitele sale aspecte de o impresionanta valoare. Este o epoca de modernizare locala, de febrile cautari inovatoare, de integrare in traditia si civilizatia evului mediu, o epoca in care isi fac aparitia noi forme, trasaturi stilistice si experiente constructive nemaiintalnite pana atunci pe acele meleaguri.
Activitatea ctitoriceasca se afirma cu precadere printr-un stil in care elementele arhitecturale de influenta straina se imbina cu traditia autohtona, rezultand creatii de o estetica deosebita. Aceste elemente au menirea de a fi ligamente intre aceasta si arhitectura bizantin-orientala sau cea occidentala, aducandu-si aportul chiar si pana in zilele noastre, la promovarea imaginii tarii si integrarea acesteia in randul tarilor civilizate cu bogata traditie istorica.

Arhitectura epocii Stefaniene poate fi asezata la loc de cinste alaturi de alte realizari ale marelui domnitor precum: emanciparea statului moldovenesc, pastrarea independentei fata de turci si castigarea respectului conducatorilor altor state. Aceste fapte au creat o mai mare stabilitate politica, economica si au dus la dezvoltarea culturii, artelor si a infloriri civilizatiei pe acele meleaguri. Nu este de mirare ca insusi personalitati de seama ale acelor vremuri l-au  admirat si i-au spus cuvinte de lauda, precum Papa Sixtus al IV-lea, care i-a dat titlul de: „Atlet a lui Cristos”(2). Toate acestea au dus la obtinerea unor legaturi puternice, atat cu vecinii cat si cu tari europene mai indepartate geografic, avand ca rezultat inchegarea a unor bune relatii diplomatice, de prietenie sau chiar aliante.

3. CTITORIILE

Majoritatea edificiilor construite in acele vremuri se caracterizeaza printr-o arhitectura de model popular romanesc combinat cu elemente decorative de factura gotica si bizantina. Marele numar de monumente ridicate, cat si complexitatea problemelor tehnice si plastice cu care s-au confruntat constructorii acelor vremi, au facut sa prevaleze priceperea acestora in crearea unui stil propriu, unic, nu numai a acelei zone geografice ci si a acelei perioade de timp. Un exemplu concludent poate fi biserica “Sfantul Gheorghe“ de la Voronet, care prin stilul, frumusetea si unicitatea sa, incanta privirea. Atunci cand a fost descoperita de iubitorii de frumos din occident, pe buna dreptate, a fost numita de acestia laudativ, „Capela Sixtina a estului”(3).

In perioada de timp a epocii analizate in aceasta lucrare se disting trei segmente ctitoricesti bineconturate. Acestea sunt:
-  constructii de aparare (cetati, turnuri de veghe, etc.)
-  constructii religioase (biserici , manastiri)
-  constructii rezidentiale (case domnesti, conace, etc.)

 3.1. Constructiile de aparare   
 
Tara Moldovei a fost intemeiata pe la mijlocul secolului al XIV-lea, prin inchegarea unei comuniuni  intre diferitele grupari de aceeasi etnie, stabilite in aceeasi zona geografica, unite prin legaturi de neam, limba sau credinta. Atat moldovenii din Tara de Sus, cat si maramuresenii lui Dragos-Voda (stabiliti pe vaile raurilor Siret, Bahlui, Suceava, Moldova etc.) organizati in mici cnezate, aveau deseori de furca cu cei care incercau sa le cotropeasca pamanturile. Acesti navalitori veniti din est, precum tatarii din Hoarda de Aur, treceau raul Nistru si produceau mari pagube locuitorilor, pustiind satele si inrobind populatia. Pentru a face fata acestor invazii, era absolut necesar o unitate a acestor mici formatiuni statale si dezvoltarea unei strategii comune de aparare.
 Inca din vremea lui Petru Musat (1374-1391) au fost puse bazele unui sistem defensiv bine organizat, constand din cetati solide, construite din piatra. Exemple concludente de acest fel de constructii sunt cetatile: Neamt, Suceava, Tetina. Acestea aveau forma unui patrulater, avand in colturi turnuri de observatie si atac, dupa modelul cetatilor baltice, a caror influente au ajuns in Moldova prin relatiile acesteia cu Marele Cnezat al Lituaniei(4).
Printre primele obiective importante cu care s-a confruntat voievodul Stefan cel Mare, inca de la inceputul domniei sale, au fost acelea de a consolida  si moderniza apararea tarii. Se cerea neaparat, crearea unui sistem de amenajari cat mai perfectionat, pentru a putea face fata tehnicii militare folosita de inamici. In acest sens, s-a pus, in primul rand, un mare accent pe imbunatatirea si dezvoltarea sistemului defensiv al frontierei de  rasarit, cu precadere a cetatilor de pe Nistru, Cetatea Alba (portul Moldovei la mare), Hotin, Soroca, Tighina, pentru a stavili expansiunile straine, in special a tatarilor. De asemenea, s-a pus un accent deosebit pe construirea sau refacerea unor cetati sau curti fortificate din interiorul tarii precum: Bacau, Baia, Chilia (aceasta a fost reconstruita integral de Stefan, in 1479, folosindu-se peste 800 de zidari si 17 000 de ajutoare), Cotnari, Craciuna (fortificata in 1482 cu scopul asigurarii unui avanpost impotriva turcilor), Harlau, Iasi, Neamt (inaltand zidurile de piatra la peste 20 de metri), Orhei, Roman, Siret, Suceava, Tetina, Vaslui, etc.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page