Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tudor Arghezi si Biblia

Ioan 7, 48: "A crezut in El vreunul din mai marii nostri?"

Pentru a nu fi vreo greseala de intelegere, amintesc incaodata ca aceasta rubrica a revistei Clipa, nu reprezinta un studiu de istorie a artelor, nici critica de specialitate, nici documentaristica in domeniu, ci pur si simplu o aratare ca "mai marii neamului nostru au crezut in Dumnezeu, in Isus Mantuitorul, in Cuvantul Scripturilor". Ca Arghezi a fost unul din ei, este de necontestat.

Primul impact cu lumea crestina argheziana este ca ambitusul vocabularului crestin al poetului este atat de intins incat depaseste pe cel al oamenilor de profesie in ale religiei. Prelati, preoti, predicatori, evanghelisti, ar putea invata din multimea elementelor scripturistice pe care el le foloseste. Seminaristii oricarei religii crestine, ar trebui sa-i fie elevi in aceasta privinta. Dar limbajul crestin al lui Arghezi nu este doar o insiruire de notiuni in expresii, ci poetul le da sens in felul cel mai maiestrit, in felul patriarhal, RURAL, de capatai, facand de ras jucariile CITADINE impodobite cu fel de fel de ifose pe nedrept numite teologice. El sapa in adancul stiintei teologice originale maturand formalitatile de nimic, de nimicuri, ale religiei de suprafata, aratandu-se profund cunoscator al Scripturilor, scormonind in esenta.

Bunaoara, HARUL, atat de propovaduit in fel si chip, uneori fara nici un fel de alegere a felului si nici o decenta a chipului, capata in opera lui Arghezi dimensiuni atinse numai in Scripturi. Zice Apostolul Pavel in a doua sa Epistola catre Corinteni 12, 7-9: "Si ca sa nu ma umflu de mandrie din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un TEPUS in CARNE, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca si sa ma impiedice sa ma ingamf. El mi-a zis: HARUL MEU IMI ESTE de ajuns". Este de mirare ca geniul arghezian se scotoceste pe sine in legatura cu HARUL? Nicidecum! El scrie un poem pe care-l intituleaza HARURI.

"Osanda nu se schimba, e pe viata" zice poetul.

Biblia zice: "Cu multa truda sa-ti scoti hrana din el (pamant), in toate zilele vietii tale", Geneza 3, 17.

"Domnul mi-a pus alaturea o CEATA..." zice poetul

In experienta Apostolului Pavel cu care Arghezi se identifica in privinta suferintei umane, precum Brancusi s-a identificat cu acelasi Apostol in privinta experientei intoarcerii de pe "drumul spre Damasc", Biblia zice: "Mi-a pus un tepus in carne". Arghezi stia si mai aproape, ca acest "TEPUS" era "CEATA" la propriu de pe ochii Apostolului. El nu vedea bine. Certificarea acestui lucru este facuta de marii comentatori prin declaratia apostolului insusi cu privire la cei care-l iubeau asa de mult incat "daca ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos pana si ochii si mi i-ati fi dat". Galateni 4, 15

Apostolul a primit de lucru de la Dumnezeu si urma sa si-l faca si l-a facut, chiar in conditiile suferintei trupesti. L-a facut cu bucurie, desi in durere. Poetul ii urmeaza exemplul. El zice:

"M-am bucurat cu inima, vezi bine,

Ca Domnul are-ncredere in mine.

Atata dar si-atata har

Nu se putea sa fie in zadar".

Urmeaza douazeci si noua de versuri ale poemului amintit, in care descrie cum si prin ce situatii si-a indeplinit slujba incredintata, precum Apostolul in calatoriile sale de propovaduit Evanghelia. Poetul ajunge la punctul in care i se pare ca a "ispravit". El zice:

"Si-o sa ma duc sa-L caut pe Domnul Preamarit

Si o sa-I spun: Eu, Doamne-am ISPRAVIT".

Biblia zice, prin cuvintele Apostolului: "M-am luptat lupta cea buna, mi-am ISPRAVIT alergarea, am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii..."

 

Intrigat in sinceritatea sa ca el a ISPRAVIT ce i s-a dat de facut si Domnul n-a venit cu rasplata, poetul zice:

"Nici muntele de CEATA nici nu s-a clatinat.

Precum a fost porunca si fuse legamantul,

Cine si-l calca, Domnul, sau robul lui, cuvantul?"

Ce altceva este aceasta aparenta nedreptate a Domnului in promisiunea Sa catre om, decat ca sfintii sunt NERABDATORI ca El sa puna capat raului si sa primeasca in rasplatire pe cei buni. Intrebarea poetului este sora cu cea din Apocalipsa 6, 10: "Ei strigau cu glas tare si ziceau: Pana cand Stapane, Tu care esti sfant si adevarat, zabovesti..."?

Arghezi se subordoneaza lui Dumnezeu in aceasta "disputa" si incheie intr-o maretie a smereniei in fata Celui Preainalt, demna de invidiat de catre oricine:

"Tu suflet, nu-ntreba, nemantuit

Care din cei doi semeni te-a mintit,

Domnul din ceruri, bun, sau Necuratul.

Ca-ti mai sporesti osanda si pacatul."

Devine evident faptul ca in marea suferinta, conditia umana ca urmare a pacatului, dincolo de orice, poetul realizeaza ca HARUL lui Dumnezeu este adevarat si autentic, oricat Satana ni l-ar denigra. Un ecou la mii de ani al inteleptului Iov aparent neintelept, care isi incheie "disputa sa cu Domnul" zicand: "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in sac si cenusa". Singura glorie a omului. Deocamdata.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page