Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Unde dai si unde crapa...!



Motto: „Increde-te in Dumnezeu si tine-ti praful de pusca la adapost de umezeala!” (Oliver Cromwell)

Alegerile s-au incheiat, rezultatele sunt, in cea mai mare parte, cunoscute, desi, la ora cand scriu, pe alocuri, unele echipe inca mai numara voturi, iar altele asteapta confirmari oficiale. Cap de afis, la Targu-Mures, candidatului Aliantei pentru Mures (PDL, UNPR si PER), dr. Dorin Florea,  a obtinut al patrulea mandat la Primaria municipiului-resedinta de judet, cu 50,07% din voturi (38.757), cel mai important adversar al sau, György Frunda (UDMR), obtinand 28.837 de voturi (37,26 %).
Personal, ma bucur pentru victoria lui Dorin Florea, convinsa fiind ca Omul – si nu formatiunea politica! -  a castigat al patrulea mandat la Primaria municipiului de pe Mures. Fara discutie, Dorin Florea este un politician abil, un „jucator” inteligent, si, spre deosebire de... altii, energiile sale s-au concentrat asupra... „obiectului muncii”:  prestigiul orasului si prosperitatea concetatenilor. Florea si echipa sa au construit, „urmele” lor se vad, sunt sigura ca proiectele se vor dezvolta in continuare.
 Cum spuneam, in batalia pentru Primarie, Dorin Florea a avut un adversar deloc de neglijat, senatorul György Frunda, la a carui infrangere au contribuit, in mod neasteptat, personaje nepoftite si nedorite din Ungaria - Köver Lászlo, presedintele Parlamentului, si secretarul de stat Nemeth Zsolt -, fortand si nota, si bunul-simt, pentru a sprijini, chipurile, PCM si PPMT. Ce au realizat s-a putut vedea. „Mai bine ramaneau acasa!” - afirma insusi Borbely Lászlo, vicepresedintele politic al UDMR. Pentru prima data, din 1990 incoace, electoratul maghiar, „neobisnuit cu campania negativa, preluata probabil din Ungaria”, a tras chiulul de la vot. Asa se face ca senatorul Frunda nu a atins nici macar cota lui Borbely, din 2008, si el contracandidat, pe vremea aceea, al lui Dorin Florea, obtinand 44,86%.
„Este «victoria» FIDESZ, care a reusit sa divida electoratul maghiar!”– afirma Frunda György, secondat de doamna Lokodi Edita, la o televiziune, zilele trecute, vizibil suparat.
Nu pot sa nu ma intreb ce a urmarit, de fapt, Köver Lászlo, tulburand apele pe aici, in campanie, deoarece era clar ca PCM-istii lui, aflati la inceput de drum... politic, nu aveau prea multe sanse. Doar sa distruga UDMR? Analizand la rece, in cazul unei iluzorii victorii a PCM, Köver si-ar fi sporit prestigiul si electoratul pentru FIDESZ, in Bazinul Carpatic (desi, din cate stiu, cei cu dubla cetatenie nu au drept de vot in Ungaria decat daca fac dovada domiciliului stabil. Poate ca acesta-i si motivul pentru care unii etnici maghiari si-au cumparat locuinte pe acolo!Si poate ca Guvernul Orban are de gand sa schimbe legea!). Oricum, socoteala de acasa nu i s-a potrivit cu cea din targ.
Inevitabil, in acest context, mi-am amintit un articol semnat de jurnalista Eva Galambos, intitulat  „De ce NU doresc cetatenia oferita de Ungaria”, pe care il preluasem, cu acceptul redactiei respective, in ziarul nostru, la inceputul lui 2011: „Conform legislatiei ungare, indeplinesc criteriile cerute -  vorbesc ungureste si pot dovedi prin acte ca strabunicii, bunicii si chiar parintii mei, in primii ani de copilarie, au trait in Imperiul Austro-Ungar, mai mult, strabunicii proveneau din vestul Ungariei, iar bunicul meu din partea tatalui a venit la Arad, orasul meu natal, de la Budapesta. Pentru autoritatile ungare nu este un impediment ca sunt evreica  - scria jurnalista. - Imi amintesc cum, in anii ’90 cand se desfasura in Romania scandalul legitimatiilor de maghiar (care ofereau si ofera avantaje materiale maghiarilor de dincolo de granite), am participat, la Tusnad, la faimoasa Universitate de vara, si l-am putut asculta pe Viktor Orban - era in timpul primului sau mandat de premier - si explica foarte infocat avantajele legitimatiei. Cineva din public l-a intrebat daca si evreii vorbitori de maghiara s-ar bucura de acest drept, iar raspunsul lui Orban a fost un «Da!» categoric. Acum, cand s-a inceput depunerea cererilor pentru cetatenie, presa din Ungaria a scris despre marele interes trezit in…Israel fata de acest demers. Statul roman recunoaste dubla cetatenie, iar in Romania nu exista niciun obstacol ca, avand acest statut, sa ocupi chiar functii publice. Personal, am declarat intotdeauna ca apartin si culturii maghiare (in fond, pana la sapte ani nu vorbeam decat ungureste si si acum imi face o mare placere sa vorbesc aceasta limba), o apreciez la cel mai inalt nivel, neuitand, bineinteles, marea contributie a evreilor in crearea culturii moderne din Ungaria, indiferent in ce domeniu. Deci, nu am niciun fel de resentimente in acest sens. Desigur, intervine Auschwitz-ul, unde au murit aproximativ 40 de membri ai familiei mamei mele, originara din Targu-Mures, deportati de catre autoritatile horthyste. Dar poate ca nici acesta nu ar fi un motiv, deviza mea, preluata de altfel de la statul Israel in relatia sa cu Germania, este «Sa ierti dar sa nu uiti!». Aceasta, in conditiile in care vinovatii isi asuma vina si se caiesc, asa cum a facut Germania. Din pacate, cel putin la ora actuala, nu vad o astfel de atitudine din partea conducerii statului ungar, a unei parti din clasa politica maghiara. Trendul nationalist care se manifesta in tara vecina, diferitele masuri luate faciliteaza intensificarea rasismului, a antisemitismului. (…) Asa ca, oricat de tentanta ar fi oferta guvernului ungar, care mi-ar asigura accesul fara viza in Statele Unite (oricum n-am la cine sa ma duc) si intrarea, fara sa stau la coada, in spatiul Schengen (pana la urma tot ne vor primi si pe noi), eventual dreptul de a vota in alegerile din Ungaria (sa se bucure Viktor Orban ca refuz, as vota impotriva Fidesz), raspunsul meu este Nu! si cred ca aceste cateva argumente sunt suficiente.”
La vremea respectiva nu am publicat si comentariile pe care le provocase articolul, inclusiv ale „gazdei” - jurnalistul Petru Clej. De pilda: „Doamna Galambos, O corectie si o explicatie. In primul rand, nu este corect ca «autoritatile horthyste au deportat evrei». asta este un cliseu preluat de la istoriografia national-comunista din Romania. Evreii din frontierele actuale ale Ungariei si din nordul Transilvaniei au fost deportati in lagare de exterminare incepand cu luna martie 1944 de catre Germania nazista, DUPA ocuparea Ungariei de trupele germane. Deportarea a fost organizata si efectuata sub controlul personal al lui Adolf Eichmann. (...) ”
Acestei ditirambe, doamna Eva Galambos ii ripostase: „Aveti dreptate in ceea ce priveste contextul istoric, doar nu daca constientizam cum s-au desfasurat evenimentele. Este adevarat, pana la 19 martie 1944, cand armata germana a ocupat Ungaria, soarta evreilor a fost ceva mai buna, in sensul ca nu s-au organizat deportari, dar barbatii au fost luati in detasamentele de munca obligatorie, dusi pe front in Ucraina sau Cotul Donului, unde au murit ca mustele, trimisi pe campurile de mine, chinuiti, batuti, infometati. Deportarile evreilor au fost facute in intelegere cu Germania, de catre autoritatile ungare (deci nu am gresit cand am afirmat acest lucru), care s-au purtat inimaginabil de cumplit cu evreii, inca inainte de a fi deportati. In ghetouri s-au organizat asa numitele monetarii (tradus din ungureste, ateliere de batut monede), ceea ce a insemnat camere de tortura, unde evreii erau batuti pentru a dezvalui unde si-au ascuns banii, bijuteriile si alte bunuri. Multi dintre ei si-au gasit moartea aici. Pana si nemtii au ramas uluiti de cruzimea unora dintre jandarmi sau a altor membri ai autoritatilor care s-au ocupat de deportarea evreilor din Ungaria si Transilvania de Nord. (...)”
Evident, pentru a ne reaminti ca jucam in terenul lui, gazda certa pe toata lumea: „Intrebarea mea catre doamna Cristescu (jurnalista la un ziar din Targu-Mures, unul dintre orasele din Romania unde a existat o statuie a lui Antonescu pana in 2002, anul in care a intrat in vigoare OUG 31, care incrimineaza Holocaustul si apologia persoanelor condamnate de crime impotriva omenirii) era una retorica: nu cred ca ar fi interesat-o un articol scris de un evreu cu rude care au pierit in Transnistria.”
Facand abstractie de reaua-credinta si de mojicie, si  prevaland interesul meu pentru textul jurnalistei de la „Realitatea mozaica”, i-am raspuns, printre altele, acestui domn care, de altfel, de luni de zile, fara a ma cunoaste, ma asalta cu spam-uri: „In privinta modului impecabil in care semnatara textului foloseste limba romana, afirmatia mea se invecina cu tentativa unui exercitiu de admiratie, si atat. Nu obisnuiesc sa fac concesii de niciun fel, spun ce cred, in limitele bunului-simt si ale politetii, desi nu totdeauna acest reflex imi asigura o pozitie confortabila. (...) Va asigur ca, daca articolul «ipotetic» despre care vorbiti ar aparea in redactie – bine scris, documentat si capabil sa acroseze cititorul –, l-as publica. De ce nu? Nu mi s-a prezentat insa niciodata un astfel de text, incat discutia noastra, in aceasta privinta, nu are obiect. De altfel, nu imi aduc aminte sa fi vazut nici in paginile Dvs. un asemenea text”. „Intrebarea pe care v-am pus-o era retorica, doamna Cristescu - a ripostat „colegul de breasla” -,  pentru ca acest interes subit pentru articolul doamnei Galambos din partea unei persoane ca dumneavoastra imi suna suspect de asemanator cu grija multor nationalisti romani de a sublinia ororile Holocaustului din Ungaria si de a le trece sub tacere pe cele din Romania. Sa nu aveti impresia ca sunt vreun idiot.”
Voilá! Desigur ca nu aveam asemenea impresie. In meseria noastra nu ne putem permitem sa lucram decat cu certitudini. Iar certitudinea mea de atunci, ca si cea de acum raman aceleasi: frontierele Romaniei sunt excesiv de permisive! si inclusiv balciul cu reinhumarea lui Nyrö Jozsef in inima Romaniei demonstreaza ca horthysmul si fascismul se afla in plina recrudescenta! Atentie, deci!

MARIANA CRISTESCU


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page