Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Sa-ti fie rusine, „telespectatorule”!



„Ca sa fii roman trebuie sa poti!” (Grigore Vieru)

Initial imi propusesem sa scriu despre cu totul altceva in spatiul editorialului de azi, dar mi-a deturnat initiativa o mizerie din arsenalul campaniei electorale, care campanie, desi nici n-a inceput bine, a tinut sa ne reaminteasca, in toata maretia, chipul had al unora care se considera bipede cu grai articulat. De expresie romaneasca, sunt sigura! Legat de asta, o sa va spun o ... poveste. Cica, intr-o zi, Ion si János, dupa ce s-au cinstit zdravan la birt, s-au despartit in crucea ulitii, mergand fiecare catre casa lui. La jumatatea drumului, pe roman l-au apucat nevoile si... inevitabilul s-a produs. Imediat, nanele de pe la porti si-au pus mainile in cap si-au inceput sa boceasca de rasuna satul: „Tulai Marie, uite ce-o facut Ionu! Ce ocara si rusine!” Intamplarea face ca si János a patit la fel, pesemne ceva nu fusese in regula la birt. S-a scapat si el in drum, in celalalt capat al satului. si atunci, Marika-neni a strigat: „No, haideti, mai oameni, sa acoperim repede, sa nu vada nimeni, ca-i rusine!”. Folclor, de!
Pot sa va mai spun o poveste. Cica a fost odata o trupa de purtatori ilegal de pix care isi duceau zilele santajandu-i pe cei pe care-i considerau ei mai slabi de inger - fapt pentru care, dupa ce au pierdut niste procese, unii dintre mazgalitori au fost trimisi la loc racoros, sa mediteze. Doar ca nu la indreptare au meditat ei, ci cum sa se razbune pe cei care le dejucasera planurile. Prima miscare a fost sa se adune... cu concurenta, fiindca unde-s doi-trei-patru, puterea creste. Si razbunarea - desi se spune ca e arma prostului - poate fi dulce... macar la inceput, uitand, desigur, ca urma - pardon! - ... urna alege. Desigur, nu-i de neglijat nici faptul ca - citand din clasici - cel care numara voturile decide!
Sa ne intelegem bine! Nu sunt avocatul nimanui, nu va spun pe cine sa alegeti - e treaba dumneavoastra, nu va spun nici cum as proceda eu - e treaba mea, nu candidatul e subiectul aici, ci toata aceasta regie mizerabila, evidenta, de a lovi intr-un preot roman, ortodox. De a lovi... cu mana romaneasca! Unii au impresia ca toti cei din jurul lor sunt niste prosti care pot fi mintiti cu nerusinare.
Nu mai este un secret pentru nimeni ca, in cele mai multe lacase de cult targumuresene, si nu numai, ale altor etnii si ale altor religii decat cele ortodoxa si greco-catolica, de mai bine de doua decenii s-a facut politica (ba, in martie ’90, s-au depozitat si arme... manufacturate pe la Metalotehnica!), s-au pus la cale tot felul de scenarii,  mai mult sau mai putin inteligente sau eficiente. Cu toate acestea, o minima discretie a temporizat evenimentele, in ideea, probabil, de a proteja... eroii! Fiindca, fapt demn de retinut, constatat nu o data, oricat de tare s-ar uri intre ei, ungurii nu se parasc si nu-si sar la gat.
Iata ca, aparent - sau poate chiar in realitate!, in lipsa de inspiratie si de subiecte, o televiziune locala a prezentat deunazi publicului o inregistrare realizata, chipurile, de un „telespectator” indignat, revoltat de faptul ca protopopul ortodox al Targu-Muresului si-a permis sa-i recomande fanilor prezenti intr-un parc (nu in biserica, precum confratii acestuia de alte confesiuni!), pe actualul primar si pe fostul prefect (care, de fapt, este consilier eparhial de mai bine de trei ani!). Marturisesc, n-am prea inteles ce il deranjase in fond pe „telespectatorul” anonim, care parea destul de priceput in manuirea camerei si inregistrarea manifestarii (!!!). Protopopul este om al cetatii, are dreptul la opinie ca oricare cetatean, nu se afla in biserica, nu a rostit niciun neadevar si nu a atacat pe nimeni. Ce daca era in sutana? Sa isi fi pus un costum civil? Fusese invitat, impreuna cu ceilalti preoti, sa oficieze o slujba pentru comunitate.
In definitiv, de ce nu a iesit in fata viteazul telespectator, lasandu-i pe cei doi pitpalaci sa bata campii in studio? Ne intoarcem la „Bocca di leone” a denunturilor secrete din Evul mediu venetian? Sau la tehnicile turnatoriilor de joasa speta din vremuri nu demult apuse?
Surprinzatoare a fost si „coincidenta” ca partenerul de dialog al stiristului din studio era tocmai un jurnalist al trupei de perdanti intr-un  proces cu inaltul prelat. Tot coincidenta face ca trupa respectiva – spun gurile rele, eu nu bag mana in foc – ar fi, simultan, in gratiile mai multor „concurenti”, una dintre persoane, „cu ochi albastri”, fiind burdusita din exterior. Oricum, dupa 20 de ani... se prescrie, nu? „S-apoi cine treaba are?”
Mai spun alte guri rele ca, de multa vreme scaunul protopopului, care este si doctor in Teologie, ar ispiti si alte cinstite fete, care ostenesc in sensul acesta. Dar eu nu cred in ruptul capului.
Desigur, stirea despre hora preotilor ortodocsi in campania electorala din Targu-Mures a facut inconjurul media, pe „sticlele-surori”, repetata cu obstinatie, de parca ar fi sfasitul lumii. Asta, in timp ce ungurii, cu prilejul Rusaliilor catolice, se pregatesc sa reinhumeze in pamant romanesc un fascist notoriu. Dar pe nimurici nu-i intereseaza decat cum sa-i puna crosa la patina romanului Sincan!
Jalnic si murdar scenariu! Prostesc si nedemn! Stiristul din studio insinua ca discursul preotului le-ar aduce mai degraba deservicii candidatilor, incercand, insistent, sa-i infricoseze pe cei tentati sa repete gestul acestuia cu toata gama pedepselor pe linie ierarhica, asupra carora parea, tot intamplator, foarte bine documentat!
Lasand la o parte penibilul ineptiilor TV cu pretentii jurnalistico-moralizatoare, vadit „aranjate”, singurul motiv pentru care nu am schimbat postul a fost placerea de a-l auzi in direct pe protopopul Nicolae Gheorghe Sincan - luat la rost de niste insi pentru care ar fi prea mare cinstea sa-i incheie sireturile de la pantofi - raspunzand cu demnitate si responsabilitate, asumandu-si „crima” de a se fi abatut de la dogma, intrand in pulsul Cetatii, intre oameni! Mi-as dori din tot sufletul ca jertfa de sine a celui rasplatit, pentru merite reale, cu Fibula de la Suseni sa nu fi fost in zadar! Desi, slaba nadejde, in campania asta plina de babe barfitoare si pupindosisti!
Orice s-ar intampla, tot respectul, parinte protopop!

 MARIANA CRISTESCU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page