Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Despre intelectuali



  (Continuare din editia precedenta)

   Un teolog, doctor in ttiinte, semna un articol despre intelectuali si fara a da o denumire termenului de intelectual, arata ce intelege el prin denumirea de intelectual, incepand sa-i critice: „La ce sunt buni intelectualii? Evident ca la nimic… bun. Intr-o societate pe care nu o pot influenta negativ (unicul lucru pe care s-ar pricepe sa-l faca), intelectualii sunt niste inutilitati costisitoare. De cand s-a auto-inventat specia lor, nu au facut mai nimic util pentru societate”. Frumos dar oferit intelectualilor din partea unui intelectual, daca e vorba sa-l definim dupa studii si diplome, nu? Intr-adevar, nu intotdeauna diplomele certifica intelectualul!
   Rodica Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii din Bucuresti,  intr-un articol mai vechi, vorbind despre intelectualitate, dadea exemple de definitii ale intelectualului, din care am retinut: In Dictionarul Enciclopedic „Cartea romaneasca” din 1931, I.A. Candrea defineste intelectualul ca „persoana care si-a cultivat mintea si se serveste numai de inteligenta spre a judeca lucrurile”; dictionarele frantuzesti definesc intelectualul ca „individ care se apleaca asupra activitatilor intelectuale, spirituale, indiferent de nivelul de pregatire institutionala, in practica vazandu-se ca fiind o persoana implicata in viata culturala si politica”; dictionarele din engleza definesc intelectualul ca „o persoana cu un intelect dezvoltat”. Mai precizeaza ca in perioada comunista definitiile au fost inlocuite cu un sens marxist „in varianta pur administrativa intelectualitatea fiind o patura sociala iar intelectualul o persoana care a urmat studii superioare”. Adevarat, noi stim cum se obtineau diplomele de studii superioare in perioada comunista si cea post-comunista, cand un absolvent de facultate nu stia uneori sa faca o cerere, nu stia sa scrie, sau sa se exprime corect romaneste. Aceasta nu era si nici nu poate fi cu adevarat o intelectualitate, ci „un produs pe banda rulanta”, cum bine spunea cineva.
  Scriitoarea Lucia McNeff, intr-un articol „Despre luciditate si intelectualitate” precizeaza ca a fi intelectual nu are nimic comun cu a avea o diploma, o profesiune sau o specialitate, ci inseamna, in primul rand, capacitatea unui individ de a fi lucid in ceea ce priveste esentialul, a ceea ce se intampla in jurul sau, de a fi liber in gandurile, ideile, valorile, actele sale. „Nu foamea si frigul ne va ucide, si nici frica sau lasitatea, ci prostia…” mai spune dumneaei. Si Einstein era sigur de infinitatea prostiei omenesti: „Doua lucruri sunt infinite: universul si prostia, dar despre univers nu sunt asa de sigur.”
In 2009 s-a mai auzit un glas spunand despre intelectuali: „Stiu ca termenii trebuie sa includa cultura, stiinta de carte, rafinament, generozitate, noblete innascuta, umanism, umor, respect pentru valoare. Cand te gandesti la oameni cu astfel de calitati, si se pare si mai monstruoasa ura lumii romanesti impotriva intelectualilor si... filozofilor, o ura cu atat mai accentuata cu cat acestia sunt din ce in ce mai putini”. O definitie frumoasa si un adevar trist!
 Adevaratul intelectual trebuie sa fie un om echilibrat, tolerant, lipsit de orgoliu, cu principii clare si bine definite, in baza carora actioneaza, constient fiind de raspunderea pe care o are pentru viitorul tarii. Unii sunt de parere ca despre un om nu se poate spune ca este intelectual in timpul vietii lui, ci doar cand si-a asumat datoria si misiunea de intelectual pana la capat, deoarece timpurile in derularea lor au aratat, spre regretul nostru, ca unii intelectuali au avut pe parcursul vremurilor atitudini neasteptate, care au mers de la acomodarea „calduta”, pana la pactizarea totala cu regimuri totalitare, atitudini care nu pot fi scuzate. O minte sclipitoare, spunea ca in viata trebuie sa stii cand poti sa faci fata unor situatii si cand este mai bine sa nu te implici. De aici se poate deduce motivatia tacerii altor intelectuali, in anumite perioade, in care lipsa aplombului, a implicarii a insemnat prudenta, pe care unii au numit-o, pe nedrept poate, lasitate; prudenta care insemna adevaratul curaj, pentru Euripide, marele dramaturg al Atenei.  
In prezent, societatea trebuie sa le dea tinerilor intelectuali cecuri in alb, fiindca nu cred ca avem timp sa asteptam o viata! Numai intelectualii tineri, beneficiari ai calitatilor mai sus enumerate, cu energia si dragostea lor de tara, si tinand cont de intelepciunea oamenilor mai in varsta, pot salva Romania.
Si nu orice fel de intelectual, ci intelectualul crestin care este prin excelenta un om pentru altii, intelectul sau fiind un dar dumnezeiesc, o binecuvantare divina a celui indragostit de cunoastere, avand menirea de a fi un „sacerdotum creationis” pentru realizarea armoniei in jurul sau.      
Nichifor Crainic (1889-1972), ganditor crestin-ortodox, tanar teolog fiind, simtise ca secolul XX se indeparta de Evanghelie, ca asa-zisii „oameni de cultura” nu mai voiau sa auda de „viata intelectuala bisericeasca”. In 1913, Crainic afirma ca un intelectual crestin „nu trebuie sa scape niciodata prilejul de a pune fata in fata lucrurile cele vechi ale credintei cu cele noi ale civilizatiei, de a privi prin prisma religiunii toata complexitatea acestei civilizatii si de a scoate in relief cuvantul Evangheliei, clarificand astfel spiritele si introducand in viata moderna curentul viu si inviorator al credintei si moralei”.
Dumitru Staniloae (1903-1993) observase si el ca intelectualitatea romana s-a indepartat de credinta poporului: „Trebuie sa sfarsim cu aceasta, trebuie sa avem o alta intelectualitate. Trebuie sa ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru”.
Ne aflam intr-o perioada grea pentru tara si rolul, in primul rand al intelectualilor, este sa-si concentreze toate fortele pentru iesirea cu bine din aceasta perioada, sa se angajeze in politica, sa dea dovada de demnitate, de viziune clara, fiindca asa cum spunea, dupa cate imi amintesc, Jean-Jacques Rousseau, destinul fiecarui om inseamna politica. Extrapoland, putem spune ca destinul fiecarui popor inseamna politica… buna sau gresita!

Vavila Popovici – Raleigh, North Carolina

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page