Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Tot ce fac, fac la nivel profesionist" – Alice Nastase, redactor sef al revistei Tango” si viziunea ei despre managementul si succesul unei publicatii pentru femei



Despre Alice Nastase se poate spune ca si-a inventat propria revista: “Tango”. Licentiata a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Bucuresti, specializarea romana-spaniola si a Facultatii de Psihosociologie si avand un masterat in reclama si publicitate, Alice Nastase isi face debutul in presa in 1997 la un cotidian de succes:- „National”. Anul 2001 ii aduce o noua provocare – revista „Tabu” -, cu care porneste de la zero. La „Tabu”, Alice Nastase va munci timp de patru ani, in calitate de redactor sef. 2005 este momentul cand se decide pentru o schimbare majora in viata si activitatea ei, materializata intr-o revista proprie pentru femei, numita „Tango”, pe care de atunci o conduce cu profesionalism si devotament. Autoare a unui roman, “Noi suntem zeite” si al antologiei “Cele mai frumoase iubiri”, alaturi de Aurora Liiceanu Alice Nastase semneaza si volumele – “Care pe care - femei si barbati” si „Dincolo de bine, dincoace de rau - Despre iubire”. Alice Nastase s-a nascut si a crescut la Ploiesti, are o familie frumoasa, fiind o sotie si o mama desavarsita.

Cum ti-a venit idea de a edita propria-ti revista, “Tango”?

 „Tango” s-a nascut nu dintr-o ambitie, ci din disperare. Patronii mei de la „Tabu” m-au dat afara cand n-au mai avut nevoie de mine si cand au constatat ca sunt prea nesupusa pentru gustul lor. M-am trezit somera, cu un copil de trei ani si cu unul de zece luni. Mariajul meu nu prea mai mergea. Eram nefericita si am simtit nevoia sa fac ceva care sa schimbe totul, un gest nebunesc: o revista care sa nu semene cu nimic. O revista despre dragoste, in toate formele ei.  

De ce acest nume, ce poveste ascunde?

„Tango” este o poveste de dragoste, este simbolul cuplului, pentru ca dragostea e un miracol in doi.

Cui se adreseaza revista “Tango” si pentru cine a fost ea creata?


„Tango” a fost creata pentru femei ca mine, care au curajul sa isi revendice dreptul la iubire, dreptul la sensibilitate, la forta si la slabiciune, deopotriva. Pentru femei culte, oneste, curajoase. „Tango” este o varianta profunda a lunarelor pentru femei.

Prin ce se remarca “Tango”, cu alte cuvinte, ce aduce nou publicatia al carei redactor sef esti, fata de celelalte reviste pentru femei?

„Tango” este revista cel mai bine scrisa de pe piata romaneasca si este o varianta profunda a lunarelor pentru femei. In paginile ei, vorbim despre tradare si regasire, despre minciunile barbatilor, despre lasitatile femeilor, despre sansele noastre de a ne intalni marea dragoste, despre obligatia de a fi fericiti...

Esti redactor sef al revistei „Tango” din 2005. Care a fost cea mai mare schimbare pe care ai remarcat-o in anii care au trecut, din 2005 incoace, cu privire la rolul femeii in societate?

Lucrez inca din 2002 la o revista pentru femei, deci sunt destul de conectata la problemele femeii in societatea romaneasca. Dar as minti sa spun ca rolul femeii s-a schimbat in ultimii ani. Femeile din Romania inca se lupta cu mentalitati paguboase, cu marginalizari, cu misoginism, femeile din Romania mai cauta inca soti cu bani si putere, femeile din Romania stau inca la coada pentru drepturi egale cu barbatii in politica sau in afaceri. Sau in presa, unde barbatii fac legea, patronii sunt barbati, bogatasii sunt barbati...

Ce face exact, redactorul sef al unei reviste pentru femei?

La revista mea redactorul sef face de toate. Scrie, corecteaza, are intalniri, face interviuri, face planuri, face afaceri de presa, face PR, face publicitate. Dar asta pentru ca suntem o revista independenta, iar munca mea e mai grea ca a unui omolog care lucreaza intr-un trust. „Tango” e revista mea si e singura revista puternica si cunoscuta care nu s-a afiliat unui trust. Ne e greu, dar suntem unici, in felul nostru, si liberi sa scriem ce vrem si sa muncim pana la epuizare...

Care este cea mai grea parte a muncii tale?


Faptul ca ma lupt cu o concurenta cu multi bani iar eu suplinesc, prin valoare editoriala, puterea manageriala.

Care este cea mai mare satisfactie a muncii tale?

Cititorii mei. Am oameni care ma iubesc cu adevarat, care ar veni oricamd daca i-as chema, in echipa mea. Blogul meu, www.alice.revistatango.ro este o dovada naucitoare a faptului ca oamenii ma citesc si se identifica valorilor promovate de revista mea.

Care este viziunea ta pentru revista pe care o conduci?

Viziunea mea pentru revista este viziunea mea de viata. Cred in dragoste, in autenticitate, in onoare. Cred in dreptul la fericire.

Ai o rubrica preferata in revista „Tango”?

„Tango” este tot, un copil al meu. Iubesc revista in intregime, ii ingrijesc fiecare particica si o gandesc cu grija. Nu am rubrici preferate si ma straduiesc sa nu am rubrici mai bune si altele mai proaste.

Ce sunt cartile „Tango”?

La un moment dat, tot din disperare, pentru ca publicasem o carte de mare succes la o alta editura si am constatat ca nu voi primi niciodata drepturi de autor, pentru ca am semnat prosteste un contract absurd si pentru ca editura cu pricina nu-mi plateste nici drepturile derizorii de pe baza acelui contract, am decis sa fac propria editura de carte. Am publicat mai intai o carte a mea, „Noi suntem zeite - carte postala” si inca o carte, unde sunt coautor alaturi de Aurora Liiceanu si mai apoi si alte carti. Am reeditat „Panza de paianjen” a Cellei Serghi si cateva dintre cartile marii, fabuloasei Nina Cassian, care traieste acolo, in America. Sunt atat de mandra de colaborarea mea cu Nina Cassian, atat de fericita de intalnirea noastra, atat de onorata de posibilitatea de a-i raspandi cuvantul...

Care dintre cartile „Tango” este cartea ta preferata?

Iubesc, desigur subiectiv, propriul meu roman, „Noi suntem zeite”, dar, cum spuneam, cartile Ninei Cassian, pe care o venerez, constituie cea mai mare mandrie a mea de editor.

Care crezi ca este cel mai mare beneficiu pe care il aduce revista „Tango” cititoarelor?

Indemnul si impulsul de a fi ele insele, de a-si cere dreptul la dragoste si la fericire.

Cum este primita revista „Tango” de catre cititoare?

Cu dragoste, cu foarte multa dragoste. Si cu recunostinta.

Ce gen de articole vor aparea in numerele viitoare, ti-ai propus unele schimbari, de exemplu, sa te adresezi si femeilor din diaspora?

Ma adresez deja femeilor din diaspora, site-ul nostru, www.revistatango.ro are multe cititoare si in afara tarii. Colega mea, Simona Catrina, scriitoare cu un condei fabulos, cea mai draga prietena a mea din toate timpurile, traieste in Canada si scrie de acolo pentru „Tango”. Amalia Nita, o alta colega draga si foarte talentata locuieste in Chicago. Mihaela Burda, guest-star al revistei mele, locuieste in Anglia. Evident, multe dintre tematicile lumii in care ele traiesc ajung in paginile revistei noastre.

Deci Revista „Tango” poate fi citita si online.

Avem versiunea de pe site, care este o parte din revista noastra si, in plus, un continut online special creat. Comenzi ale revistei se pot face si online, asa cum se pot face online si comenzi pentru carti.

Ce reviste pentru femei citesti?


Doar „Tango”, din scoarta in scoarta. Pe restul le rasfoiesc, fiindca ma plictisesc.

Ce planuri de viitor ai?

Voi reedita si alte carti ale Ninei Cassian, cateva dintre cartile sale pentru copii si jurnalul sau, fabulosul si controversatul sau jurnal, „Memoria ca zestre”. Voi scrie o carte a mea, un proiect de carte online cu ilustratii realizate de unul dintre cei mai buni fotografi din Romania - Paul Buciuta de la studioul „Artista”. Colaborez cu el de mai bine de patru ani, „Tango” am facut-o impreuna de la inceput.

Cum iti petreci timpul liber?

Am copiii, revista, cartile, dragostea mea... Nu am timp liber, nu sunt niciodata singura si nici nu as vrea.

Ce hobby-uri ai?

Nu am hobby-uri, tot ce fac, fac la nivel profesionist. Citesc, scriu, ma ocup de revista si de editura, fac copii minunati...

Ce mesaj ai dori sa le transmiti cititoarelor noastre?


Le-as ruga sa se intrebe, onest, daca sunt fericite. Si daca nu sunt, sa isi schimbe viata. Pentru ca nu traim decat o singura data.

Octavian D. Curpas
Phoenix, Arizona

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page