Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Între CONSTIENTA si CONSTIINTA


Iti dai seama de?  Ai o raportare la?
Dincolo de definitiile de dictionar ale acestor termeni, de multe ori bajbaite si asupra carora sunt putine sperante de clarificare, constienta si constiinta presupun in special LIBERTATEA de ALEGERE si PUTINTA de punere in aplicare a acesteia. Aplicabilitatea este numai la om si la relationarea lui cu Dumnezeu, facatorul sau, si cu semenii sai. Observam zicerea Domnului: "Pomul bun NU POATE face roade rele nici pomul rau NU POATE face roade bune", Matei 7 18. Este un DAT.  Pomul NU ARE DE ALES. El FACE ceea ce i s-a stabilit, fara constienta si fara constiinta, si luam aceasta doar ca invatatura despre constienta si constiinta omului.  Asa ca omul se afla in lumea morala a existentei de care depinde vital existenta sa in lumea fizica. Statutul sau de existenta - pe care nu l-as numi DAT -, este de ALES, de HOTARAT, de FACUT, de TRAIT, de VESNICIT trairea, existenta. Am putea numi acest lucru MARELE LEGAMANT de la inceputul zidirii. "Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in  care vei manca din el, vei muri negresit", Geneza, 2, 17,  CONSTIENTA. "Si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu", CONSTIINTA. In termeni biblici CONSTIENTA are de a face cu INTELEGEREA ADEVARULUI, iar CONSTIINTA cu raportarea la VOIA lui Dumnezeu.  Despre aceste lucruri inainte de caderea in pacat a omului, de cele mai multe ori e mai bine sa tacem decat sa vorbim, si sugerarea prin ingaduinta este destula abordare a tainei celei mari.
In lumea de dupa pacatuire CONSTIENTA, s-a pastrat in toata frumusetea existentei creatoare prin marea LEGE a LIBERTATII de ALEGERE, un fel de zicere ca cea a LEGII SLOBOZENIEI, fara de care trairea nu poate avea loc. Tocmai pentru mentinerea si promovarea ei in vesnicitate, CONSTIINTA a devenit activa, ca trimitere la CONSTIENTA uneori prin reCONSTIENTIZARE.
Nu stiu de ce, nu de mult, insa din ce in ce mai mult, expresia "fapte bune" se incearca disperat de a fi pusa in conotatie negativa. Probabil pentru a nu se face din ea un merit. Respectand prin ingaduinta acest lucru, voi inlocui cuvantul "fapte=, (care apartine omului si nu pomului), cu "roada". De multe ori in Scriptura este facuta aceasta inlocuire ilustrativa pentru desavarsirea intelegerii.
Asa dar omul face roade bune pentru ca este bun, sau este bun pentru ca face roade bune? Poate pe cineva deranjeaza acest "face" din intrebare, dar tocmai el reprezinta CONSTIENTA la care nu se poate renunta fiind LEGICA. Pomul este bun sau este rau inainte de a "face" roade, sa zicem, desi mai potrivit ar fi sa spunem ca e bun sau rau INAINTE de a "rodi". Omul este bun sau rau numai DUPA ce a facut bune sau rele?  Este lumea umana impartita in buni si rai aprioric? Pe ce criterii? Deisgur nu! Acest lucru ar fi impotriva oricarei legislatii divine.
Acelasi pom si bun si rau? Desigur nu! Acelasi om si bun si rau? Da. Odata rau si odata bun. "Nu vreau", i-a raspuns el. "In urma, i-a parut rau si s-a dus", Matei 21, 29.  CONSTIINTA l-a CONSTIENTIZAT. Fii bun!  Cum? Facand binele. Nu este alta cale de a fi bun, decat de a face binele.
De obicei, nu-i place omului sa aiba de a face cu "facerea" care implica si CONSTIENTA si CONSTIINTA. Teologia SCHIMBARII miraculoase prin punerea in situatia de a NU PUTEA FACE decat BINELE e foarte atractiva, dar nu este ea dupa voia lui Dumnezeu.
Cel mai bun exemplu de luat din Evanghelie este ceea ce Domnul a numit NASTEREA din NOU. Cum NASTEREA nu apartine celui ce se naste, si SCHIMBAREA NATURII UMANE nu-i cere nici o PARTICIPARE, ci doar un MOMENT MIRACULOS din AFARA, omul este dispus a se supune pretinsei minuni, fara nici un efort de CONSTIENTIZARE sau de urmare a CONSTIINTEI. Nu este asa invatatura Domnului. Mantuirea nu este DE mila, ci DIN mila. Nu este o CERSETORIE, ci o IMPLICARE CONSTIENTA si VOLITIVA si activa a omului la planul divin intr-o CONSTIINTA in deplin acord cu voia Domnului.
Pocainta, momentul cel mai reprezentativ al vietii cuiva de dupa cadere este revelatia CONSTIENTEI de sine si a CONSTIINTEI care ajuta la acest lucru.  Mantuirea prin ceea ce se propovaduieste ca legamant unilateral dinspre Dumnezeu spre om, omul facand ce vrea in virtutea teologiei ca nu poate face nimic bun, in timp ce in paralel Dumnezeu face ce stie El, indiferent de ceea ce face omul, mantuindu-l prin atributele Sale de gratie, face ca din turlele CONSTIENTEI si CONSTIINTEI, clopotele de avertizare a inselaciunii de pe urma sa fie trase cu toata seriozitatea. Costul jertfei de pe cruce a fost prea mare pentru a fi eludat cu invataturi si propovaduiri ieftine.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page