Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PATIMILE SI ÎNVIEREA DOMNULUI DUPA PROFETIILE MESIANICE




de Preot Aurel Sas

„Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel.” (Isaia 7, 14)
„Un glas striga: „In pustiu gatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru.” (Isaia 40, 3)
„Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine la tine drept si biruitor; smerit si calare pe asin, pe manzul asinei.” (Zaharia 9, 9)
„Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.” (Marcu 10, 33)    
„Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus.” (Marcu 16, 6).


(Continuare din editia precedenta)

La faza penala, in fata procuratorului roman Pontiu Pilat din Iudeea, Iisus a tacut la fel: „Iar Pilat L-a intrebat: Nu raspunzi nimic? Iata cate marturisesc impotriva Ta. Dar Iisus nimic nu a mai raspuns, incat Pilat se mira” (Marcu 15, 4-5). Evanghelistul Ioan ne prezinta, totusi, cateva raspunsuri pe care Iisus le-a dat lui Pilat, cand L-a intrebat pe Domnul: Ce a facut? „Iisus a raspuns: Imparatia Mea nu este din lumea aceasta. Daca Imparatia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca sa nu fiu predat iudeilor. Dar acum Imparatia Mea nu este de aici” (Ioan 18, 35-36). Dupa aceasta, Pilat I-a zis Domnului: „Asadar, esti Tu Imparat?”, iar cand Iisus a prezentat ca El a venit sa marturiseasca despre Adevar, Pilat l-a intrebat: „Ce este adevarul?” (Ioan 18, 37-38).
Asa putem zice ca si omenirea de azi, care nu vrea sa Il cunoasca pe Dumnezeu, a ajuns tot pana la intrebarea: Ce este adevarul? Dar partea de omenire care cauta sa Il cunoasca pe Dumnezeu, a ajuns sa gaseasca in Evanghelia lui Hristos: Cine este Adevarul, in Scriptura in care Iisus se prezinta lumii, astfel: „Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine” (Ioan 14, 6). Iar Iisus nu este orice cale, nici orice adevar si nici orice viata, Iisus este Calea care nu rataceste, Adevarul care nu inseala si Viata care nu sfarseste niciodata!
Asa s-a adus mantuirea noastra si a neamului omenesc, prin tacerea si suferinta Domnului Iisus, in fata invinuirilor nedrepte si mincinoase pentru El. Invinuirile aduse lui Iisus erau pentru pacatele noastre. Fiecare om, din fiecare generatie, trebuia sa sufere pentru pacatele lui, dar Iisus le-a luat asupra Sa si a suferit El in locul nostru (cf. 2 Cor. 5, 21), pentru ca omul nu putea sa se mantuiasca singur. Omul era mort in pacatele sale. Hristos, insa, a inviat fiecare om, din fiecare generatie, prin Credinta omului in Invierea Lui.

Va fi scuipat si batut! (Isaia 50, 6; Matei 26,67)

Iata ce instiinta Dumnezeu, prin Isaia proorocul, ca vor face judecatorii nedrepti, la judecata lui Mesia Hristos, Fiul Sau: „Spatele L-am dat spre batai si obrajii mei spre palmuiri si fata Mea nu am ferit-o de rusinea scuiparilor” (Isaia 50, 6). Exact aceste lucruri s-au intamplat la judecata Domnului Iisus: „Si au scuipat in obrazul Lui, batandu-L cu pumnii, iar unii Ii dadeau palme” (Matei 26, 67).
De aceasta au fost in stare oamenii necredintei si ai faradelegilor din justitia de atunci, sa-i scuipe pe acuzati si sa-i loveasca! Nu numai in vremea lui Iisus, dar in toate vremurile istorice, mai mult sau mai putin, oamenii necredintei in Dumnezeu si ai pacatului, au fost gata de toata nedreptatea si faradelegea. Cine produce asemenea oameni? Societatea din toate vremurile istorice sub conducerea omului fara Dumnezeu.

Va fi urat fara de temei! (Psalm 34, 18-19; Ioan 15,23-25)

„Sa nu se bucure de mine cei ce ma dusmanesc pe nedrept, cei ce ma urasc in zadar si fac semn cu ochii. Ca mie de pace imi graiau, si asupra mea viclesuguri gandeau” (Psalm 34, 18-19). Iar la aceasta ura nedreapta si fara temei a necredinciosilor, Mantuitorul le-a raspuns: „Cel ce Ma uraste pe Mine uraste si pe Tatal Meu. De nu as fi facut intre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a facut, pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu. Aceasta ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: „M-au urat pe nedrept” (Ioan 15, 23-25).
Ura este unul din pacatele mari, pentru ca omul este nascut si chemat sa iubeasca pe Creatorul sau Dumnezeu si pe semenii de langa el. Cel care nu a iubit pe Dumnezeu si nu a iertat pe apropele lui si nu l-a iubit, acela nu se va putea mantui. „Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 8). Scriptura urmatoare exprima totul, zicand: „Daca zice cineva: ,,Eu iubesc pe Dumnezeu”, si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca  pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? Si aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau” (1 Ioan 4, 20-21). Astfel, Iadul este al acelora care n-au iubit pe Dumnezeu si pe aproapele.

Va fi pedepsit si moare in locul nostru! (Isaia 53, 5; 1Cor. 15,3)

„Dar El (Mesia) fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat.” (Isaia 53, 5).
Iar Apostolul Pavel confirma aceasta prin Scripturile care zic: „Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara. Dar Dumnezeu invedereaza dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.” (Rom. 5, 6-8).
Pacatele omului din toate vremurile I-au adus lui Iisus pedeapsa in locul nostru, pentru ca El a luat asupra Sa vina omului ca sa-l mantuiasca, adevar descoperit omului prin Scriptura care zice: „Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El, Cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul.” (1 Petru 3, 18).
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page