Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Undeva la Palilula



Filmul dadaist al lui Silviu Purcarete e dedicat comunismului, care si dupa papa Benedict XVII e condamnat la esec ab ovo, pentru ca decupleaza societatea de Dumnezeu, munca de remunerarea ei si sexualitatea de procreere. In orasul fantoma Palilula pierdut in mijolcul campiei moldo-valahe puterea este in mana secretarului organizatiei de baza al P.C., liturghia este inlocuita cu lupta pentru pace, si fidelii poarta smeriti ca icoanele marete portretele idealizate ale lui Nicolae si Elena Ceausescu.
In Palilula despre munca sau remunerarea ei, nici nu poate fi vorba, dupa cunoscuta lozinca, ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim. Sexualitatea, s-a transformat intr-o forma de a depasi disperarea vegetala, si este decuplata in mod absolut de procreere. Nasterea unui  copil ar pune sub semnul intrebarii intreaga constructie absurda.
In aceasta lume suprarealista, absurda, pe care o stim de la Urmuz si Ionesco, este repartizat tanarul doctor Serafim, naiv cu o scufita rosie,  intr-un sanatoriu-lazaret, clinica ginecologica fara sens, decat acela de a supravietui intr-o permanenta izolare, betie si orgie. Exact ceea ce nu dorea tatal doctorului, care credea ca stiinta, cultura este noua religie mantuitoare.
Aparent totul functioneaza, la cantina bucatarese imense nu inceteaza de a pregati mancarea, administratorul se preocupa de toate, vechea aristrocratie are si ea un reprezentat care stie sa cante la pian si sa bea, doua farmaciste fac tot timpul un balet sincron, cu Serafim se imprieteneste un coleg negru, care se schimba la fata, se face alb, tiganii intretin atmosfera, la inmormantare sau la sarbatoare, cu muzica traditionala.
Secretarul organizatiei de baza se gandeste la binele tururora si la al sau. Toti sunt de fapt oameni cumsecade, care se ajuta intre ei si fiecare isi joaca rolul banal oferit de o societatea comunista morbida. Absurdul nu e nou la moldo-valahi, mai ales in literatura, asa ca din perspectiva filmului el e bine venit si ne deschide perspective nebanuite izvorate parca din Hieronimis Bosch si est, din spiritualitatea pravoslvanica sarba, rusa.
Pentru a intelege filmul este utila vizionarea conceptiei creatorilor ortodocsi, romani, rusi si sarbi, a dramei omului modern atat de pregnant prinsa in Faust de Goethe. Atat Purcarete cat si regizorul rus Alexander Sukurow au aratat occidentalilor in Faust-ul lor o viziune care a entuziasmat si in acelasi timp a speriat, pentru ca prapastia dintre est si vest nu numai in utilizarea unor viziuni stranii, ci mai ales a incompatibilitatii spirituale.
Arta regizorala a lui Purcarete este deja atat de recunoscuta pe toate planurile, ca primul sau film va avea cu siguranta un succes mai mult internattional, decat local. Adevarul supara pe unii contemporani. Toti actorii - George Mihaita, Razvan Vasilescu, Constantin Chiriac, Dimeny Aron, Malaiele - sunt fiecare la inaltime.
Renaste filmul autentic romanesc, va contribui el alaturi de cel sarb si rusesc in a deschide ochii si occidentului asupra unei lumi traumatizate, plina de talente?

www.viorel-roman.ro
Bucuresti, 20.04.2012

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page