Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

(Corespondenta) Legende, traditii si obiceiuri celtice, romane si crestine se aduna într-un loc - Galicia, în nordul Spaniei


Viveiro (Galicia), 10 apr - Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite: In partea nordica a Spaniei, in comunitatea autonoma spaniola Galicia, si foarte aproape de coltul indepartat al limitei septentrionale a Peninsulei Iberice, Estaca de Bares, se afla o asezare despre care insisi localnicii sustin ca, desi este considerata oficial oras, ei tot o vad drept targul lor micut, cu ceva mai mult de 16.000 de locuitori.
Targul galician Viveiro (Vivero), fondat in epoca de fier, si cu origini celtice si romane deopotriva, nu duce insa lipsa de istorie veche, de traditii si obiceiuri pagane si crestine deopotriva, ce sunt urmate si respectate de toti localnicii cu tot mai multa pasiune. Are la dispozitie si in secolul al XXI-lea un cronicar oficial al orasului, face parte din Camino do Mar, o retea din cadrul Drumului de pelerinaj al sfantului Iacob, si este aproape imposibil ca un calator prin aceste taramuri ascunse in Golful Biscaya si estuarul format de apele atlantice pe pamantul iesit in cale sa nu auda cel putin o poveste legata de celtii care de aici ar fi plecat sa cucereasca insulele britanice, sau despre o alta origine a Turnului lui Hercule, cel mai vechi far roman care mai functioneaza, si care numara aproape doua milenii.
"Centrul vechi al asezarii poate fi considerat cea mai frumoasa vitrina cu monumente antice de pe coasta galiciana a Marii Cantabriei, cu sase porti vechi, care dateaza inca din secolul al XIII-lea si fac parte dintr-un nucleu de ziduri medievale din jurul orasului", spune cronicarul secolului al XXI-lea, pe masura ce duce calatorul pe strazile abrupte si inguste, ca sa ii arate Biserica Santa Maria del Campo, care dateaza din a doua jumatate a secolului al XII-lea, Porta do Valado, o misterioasa poarta de origine romana, din secolul al XIII-lea, care se presupune ca era o cale de acces in munte, Poarta lui Carol Quintul, ridicata in semn de omagiu adus imparatului romano-german, sau Podul Milei (Puente de la Misericordia), construit in secolul al XV-lea. De cealalta parte, semnele modernitatii din acest orasel de pescari sunt suprinzatoare: Viveiro are hoteluri luxoase, cinematografe si o sala de teatru extrem de frumoasa, cu o acustica impresionanta, muzee si cladiri noi, un centru sportiv, un conservator, iar numeroasele asociatii se ocupa de oferta culturala anuala: un carnaval, sarbatori religioase, petreceri campenesti, si chiar un festival cu muzica punk hardcore.
Tot in Viveiro, calatorul este intampinat si de istoricul Jesus Martinez, care spune fara ocolisuri "bine ati ajuns pe unul dintre cele sapte taramuri celtice", iar dupa ce le enumera - Scotia, tara Galilor, Cornwall, Insula Man, Irlanda, Galicia si Bretania - incepe sa depene fara ragaz: "am sa va spun o poveste, bine? Ati auzit fara indoiala de Lebor Gabála Érenn (The Book of the Taking of Ireland) sau Cartea invaziilor, cu autor anonim, din secolul al XI-lea; e un fel de "El Cantar de mio Cid" in varianta celtica, istoriseste in versuri si proza originile poporului irlandez, si aici spune legenda ca fiul liderului mitic Breogan ar fi privit in zare catre nord si ar fi vazut un taram pe care a decis sa-l cucereasca. Dupa ce tatal sau a fost ucis, Ith s-ar fi urcat in turnul lui Breogan (identificat apoi drept O'Brian), si ar fi vazut acelasi taram, catre care a pornit o expeditie de cucerire - de aici, de pe pamant galician, catre Irlanda, pamantul lui Ith". Istoricul spaniol nu se bazeaza insa doar pe o legenda frumoasa care spune ca celtii au plecat din Galicia ca sa invadeze insulele britanice, ci aduce cunostinte din mai multe izvoare istorice, in care cronicarii consemneaza ca locuitorii de aici se numeau ei insisi celti, iar un alt istoric din Evul Mediu, din lumea germana, a reusit sa descifreze inscriptia de pe o piatra funerara a unui preot care murise pe pamant galician si pe care scria ca tinutul se numea "gaeltia", care cu altfel de scriere ar face referire la "celtia", tara celtilor.
Unde se imbina povestile celtice cu cele romane in Galicia? La momentul in care din inaltul turnului mentionat un personaj mitic vede un pamant verde, situat la 900 de kilometri departare: turnul lui Breogan era atat de inalt, incat fiul lui a putut zari insulele britanice. "Acelasi turn din povestile celtilor a fost identificat cu ce a ramas pana in zilele noastre: Turnul lui Hercule, farul construit de romani in secolul al II-lea al erei noastre, in semn de omagiu adus semizeului despre care tot legenda spune ca s-a luptat trei zile si trei nopti cu uriasul Gerion, care teroriza populatia, si pe care l-a infrant in a zecea din cele 12 munci ale sale. Hercule, in plin spirit al traditiei celte, i-ar fi taiat capul uriasului, l-ar fi ingropat alaturi de arme lui, si a cerut ca un oras sa fie ridicat pe acel loc - A Coruna zilelor noastre", povesteste in acest oras galician Chus Vidal Vázquez. Eroina orasului este insa Maria Pita, un alt personaj legendar, care ar fi salvat orasul de o alta invazie, cea pregatita de corsarul englez Francis Drake in 1589, doar insuflandu-le localnicilor curajul de a lupta. Invincibilii corsari britanici s-au retras, iar Francis Drake a cazut in dizgratie. "Maria Pita era o femeie puternica si curajoasa, insa si temperamentala: dupa ce a ingropat trei soti, ultimul, al patrulea, a adus-o in fata instantei pentru rele tratamente; aceste fapte sunt consemnate in izvoarele tribunalelor. Se spune ca noi, femeile din Galicia suntem afectuoase, insa mai devreme sau mai tarziu tot iese la iveala gena Mariei Pita pe care o purtam invariabil", glumeste ghidul.
In cele din urma, in ce punct aduna traditia crestina si ordoneaza povestile si riturile pagane? La capatul pamantului, in coltul cel mai indepartat al lumii cunoscute, al continentului european: acolo este acel finis terrae galician, catre care a fost trimis de Iisus apostolul Iacob, fratele lui Ioan Botezatorul, sa-i spuna povestea si sa raspandeasca credinta. "Este de fapt capatul lumii cunoscute despre care vorbea Aristotel, despre care spunea ca acolo moare soarele, pentru ca la apus astrul se cufunda in mare. Nici romanii nu au avut curajul sa mearga mai departe, pentru ca din lumea de dincolo, unde pana si soarele moare in fiecare zi, nimeni nu se intorcea. Apostolul Iacob nu putea sa fie ingropat intr-un alt loc, pentru ca fusese ales dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus: Petru a fost ingropat in sediul apostolic al Bisericii Catolice, Ioan a ramas pe locurile sfinte, iar resturile lui Iacob au ajuns la capatul lumii cunoscute, au fost descoperite in secolul al IX-lea, si pe locul acela a fost ridicata Catedrala din Santiago de Compostela, unde se incheie Camino de Santiago", mai spune Jesus Martinez despre cel mai cunoscut drum pe care s-a cimentat la propriu constiinta europeana, format din reteaua de rute de pelerinaj care pornesc din oricare parte a Europei, si sfarsesc toate la mormantul apostolului. De-a lungul secolelor, pe aceste rute de pelerinaj s-a raspandit credinta si s-au vorbit si format limbile Europei.
Ca un facut, in Galicia mai sunt adunate si adevarate monumente ale naturii, precum piscul muntelui San Roque, de unde se vede intreg estuarul Viveiro si cel mai nordic cap al Peninsulei Iberice, sau cel mai batran eucalipt din Europa, care numara aproape doua secole si se numeste "Bunicul", ori chiar Plaja Catedralelor - un peisaj fascinant creat de vant, apa marii si timp, pe o lungime de peste 1.300 de metri de plaja, in care stancile razlete, galeriile, pesterile si arcurile de piatra amintesc de niste lacasuri de cult, si duc din nou cu gandul la taramuri tipic britanice, cu ceata, vant si ploi. Spania verde, cu munti inalti si paduri adanci, cu vreme capricioasa si schimbatoare, putin cunoscuta si putin potrivita tiparelor cunoscute, se afla tot in Galicia, unde tocmai de aceea este posibila si o gastronomie cu totul deosebita, bazata aproape exclusiv pe retete cu peste, fructe de mare, moluste sau scoici, de toate felurile, si ale caror nume nici nu au corespondente in alte limbi - toate imbinate cu vinuri cu traditie, mai ales albe, precum si cu lichioruri de toate aromele.AGERPRES
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page