Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Si mieii plîng


 


Romanii traiesc bine de trei ori pe an: de Pasti, de Craciun si de Revelion. A inceput transhumanta mieilor spre abatoare si odata cu ea, macelul. Inghesuiti in remorci, atirnind pe biciclete, in saci, bine legati de picioare, carati pe umeri, trintiti pe jos, mieii pling induiosator in pietele oraselor. Adusi in custi improprii din diferite colturi ale tarii, insetati si flaminzi, sint tinuti citeva zile in ploaie sau in frig pina sint alesi de cumparatori si transati pe loc in vazul celor veniti la piata, obligati sa ia parte la un spectacol care umbreste lumina Saptaminii Mari cu plinsete de miei si hrisciit de cutite. Oamenii se imbulzesc pe linga ciobanul cu cutitele la tureatca. In Biblie, Iisus nu sacrifica un miel, nu binecuvinteaza ospatul cu carne. Cina cea de taina, momentul crucial al Bibliei, il infatiseaza pe Iisus impartind apostolilor piine si vin: „Acesta este trupul meu, acesta este singele meu", acesta este testamentul lasat urmasilor. Biserica ne invata ca jertfa mielului comemoreaza jertfa lui Iisus, de aceea sintem ascultatori si mincam miel cu inima curata, dupa Sfinta Spovedania si Impartasanie. Mi s-a parut intotdeauna crud spectacolul crescatorilor de oi, care aleg sa taie mieii in public, in tirguri, pe garduri, spinzurati de copaci, si din copilarie am refuzat carnea de miel. Sarbatoarea de Pasti semnifica triumful vietii asupra mortii si ma intristeaza peste masura hecatomba blindelor animalute atirnate pe sirma la vinzare. Unele fundatii pentru protectia animalelor au condamnat modul barbar in care mieii sint sacrificati in fata trecatorilor, printre care femei si copii. Si totusi devenit o traditie mersul in tirgul de miei. Iti alegi unul din tarc, i-l arati ciobanului si ti-l taie sub ochi, strigind: „Nu miauna, nu musca, e proaspat, iese abur din el". Asa este, iese abur de peste tot, e o abureala continua viata in Romania, preturile sint prea mari in comparatie cu veniturile, multi romani nu-si vor permite miel de Pasti. Salariile si pensiile sunt umilitoare, mii de romani au ramas fara locuri de munca, preturile la alimentele de baza au crescut enorm. Va fi un Pasti precum tacerea mieilor, asa au fost si sarbatorile de iarna.

Uitind usor-usor de importanta sfinta a sarbatorii, macelul mieilor, ospatul gras, ii bucura mai mult pe unii, in loc sa intinda cu iubire o mina de ajutor nevoiasilor, Pastele fiind un pretext perfect pentru chiolhanuri. Crestinii adevarati se multumesc cu binecuvintarea Invierii Domnului si cu insesi nevointele vietii sublime si eterne. Analistii au facut deja statistici. Se vor consuma aproximativ patru-cinci milioane de miei, se vor bea doua-trei sute de hectolitri de vin, iar hiper/supermarcheturile vor inregistra incasari uriase, pentru ca majoritatea romanilor, saraci sau bogati, au pe masa de Pasti, potrivit traditiei, bucate mai multe si mai scumpe. Rafturile pun la dispozitie importuri de cozonac din Italia, oua vopsite din Austria, miel din Bulgaria, fructe din Turcia si carne de peste tot. Ce fac unii romani ca sa fie buni crestini? Merg la Biserici sa imparta din putinul lor nevoiasilor, altii, de teapa imbogatitilor peste noapte din truda poporului, iau drumul agentiilor de turism, cu destinatii exotice. Se cred mai luminati consumind bani spalati, se cred mai impacati daca au burta plina. Pentru ei, orice sarbatoare inseamna huzur. Romanul de rind a renuntat la desfacerea incilcitelor noduri gordice, multumindu-se, daca nu cu altceva, cel putin cu insesi problemele faimoase, sublime si eterne ale saraciei. Pensionarii s-au asezat la cozi inca de saptamina trecuta pentru bonuri de masa, ca sa fie siguri ca vor primi gratuit faina, zahar si alte nimicuri pentru Pasti.

Apropo de etimologia cuvintului Pasti: Unii spun Pasti, altii Paste. Etnologul Simion Florea Marian afirma ca sarbatoarea are la origini - trecind peste etapa ebraica „pesah" - azimioara numita pasca. Alti cercetatori opineaza ca mielul jertfit poarta numele de „pasca", nume dat ulterior unui cozonac cu brinza, pregatit special de Pasti. „O pasca, doua pasti". Receptat ca un plural, s-a folosit de-a lungul timpului fie „Sarbatoarea Pastelui, fie Sarbatorile de Pasti" , mai nou, astazi, „Sarbatorile Pascale", Toate formele sint corecte. Asadar, Pasti e pluralul de la pasca si nu „Paste". Divagatiile pe aceasta tema alimenteaza o falsa problema. Spre argumentarea celor doua forme, cercetam Dictionarul Tezaur al Limbii Romane editat de Academie, unde vom gasi in mod egal atestari ale celor doua forme: la Coresi gasim „Pastile": „Acestea sunt Pastile de bucurie si de veselie". La Varlaam: „mieluselul Pastilor". In Biblia de la 1688 gasim „Pastele": „Va face Pastele Domnului in luna a doua intr-a patrasprazecea zi". Mai aproape de noi, la George Cosbuc gasim „Pasti": „Era dupa Pasti si era un timp bun". Negruzzi, Delavrancea si Hasdeu folosesc „Pastele". Hasdeu zice: „tara mai intii de toate; Pastele mai pe urma!". Intilnim si nume date celor nascuti in perioada Pastelui: in romaneste Pascu, in alte tari, Pascal. Originea sa se afla in adjectivul latinesc paschalis, derivat din substantivul pascha, care inseamna „pascal", „de Pasti". In documente, numele Pascal apare de pe la 1428, iar la 1441 gasim varianta autohtona Pascu. Orice nume ar purta - Pascu, Pascal, Pasquale, Craciun - „omul nu e decit o trestie plapinda din natura: dar este o trestie cugetatoare", afirma cu peste 300 de ani in urma, Blaise Pascal. Deci e necesara o campanie de mentinere in viata a cuvintului „Pasti", varianta „Paste" fiind un fel de furculition, sustinut de presiunea media. Indiscutabil, forma corecta este „Pasti" si asa trebuie transmisa mai departe. Afirm aceasta pentru ca mereu se fraudeaza limba romana, dupa cum le e unora la ureche. Deviatia Paste s-a dezvoltat din sintagma Paste fericit. Paste este verb (DEX), asa va ramine si se refera la actiunea erbivorelor de a se hrani cu plante.

Eu va urez tuturor „Pasti fericit!"

Maria Diana Popescu, ART-EMIS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page