Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

A PLECAT SI IOAN TEPELEA...





Motto:
Stiti, domnule Tepelea, vor muri
Secunde si secunde si-apoi ore
Si zile lungi si ani fara a sti
Cine a fost Ioan, cine Grigore.

In care loc si-n cimitirul care
Oasele lor isi vor gasi odihna
Si daca au la cruce cate-o floare
Si daca li se-mparte-n spirit tihna.
Grigore Grigore

A plecat si Ioan Tepelea, alaturi de alti oradeni de seama care mi-au fost prieteni si care au disparut in ultimii ani, precum: Stelian Vasilescu, Viorel Horj, Emil Blaga, Marin Chelu, Claudiu Frunza, Ioan Alexandrescu, Constantin Malinas, Claudiu Matasa, Iosif Popa si Miron Ratiu... S-a dus acolo sus sa se odihneasca si sa isi scrie versurile... Cred ca poetii isi au locul lor in cer. Dumnezeu sa-l odihneasca! A murit destul de tanar, la 62 de ani. Pe 3 iunie ar fi implinit 63... Incet, incet, ne ducem cu totii!

Citeam mai zilele trecute, inainte de a dispare, un eseu despre Ioan Tepelea scris de talentatul condeier Liviu Stoiciu. Titlul acestuia: „Poetul si istoricul Ioan Tepelea, mai singur si mai izolat ca niciodata la Oradea”. Cutremurator, dar adevarat! Asa a fost! In ultimii ani s-a indepartat de lume, de prieteni chiar, de tumultul orasului Oradea (autoexilandu-se la Beznea natala), de ASLA pe care a creat-o prin 1992 si pe care a purtat-o pe culmi, de colegii de la Universitatea Oradea unde era profesor, de colegii de la Academia Romano-Americana, al carei congres, cel de al XVII-lea, l-a organizat cu mare succes in anul 2002.

De ce a a plecat dintre noi?

Deoarece a fost prea sensibil la socurile vietii cotidiene... El, un poet, un ganditor, un idealist... un analist, dar si un judecator prea aspru cu ceea ce se intampla in jurul lui, un acerb critic al rautatilor inconjuratoare, un nemultumit, un perfectionist, dar si un om care s-a inecat incet-incet in propria-i lucrare, munca prea vasta... Prea vroia sa le faca pe toate! Acest lucru l-a obosit, i-a macinat nu numai fizicul ci si psihicul. A devenit depresiv, inchis in sine, introvertit, uneori suspicios chiar si cu cei care il iubeau, dar totusi corect, responsiv, vesnic oferind o mana intinsa spre ajutorarea celor care il solicitau. Deseori, l-am simtit obosit, blazat, suparat chiar, dar precum acel armasar din povestile copilariei noastre manca „jaratec” si se metamorfoza intr-un om plin de energie, de farmec, de bunatate... Un fel de pasare Phoenix! Evadand din izolarea autoimpusa se contopea cu lumea si facea minuni nu numai ca scriitor, organizator, promotor cultural, profesor, ci si ca prieten, ca om... intre oameni. Isi relua munca de la capat, scormonind prin muntii de carti de acasa... citind, facand fise si notite uneori pe margine de ziar, producand lucrari apreciate nu numai de cititorul de rand ci si de criticii de specialitate. Scria de toate: poezie, eseuri, jurnalistica, critica literara, carti de istorie... Era talentat in tot ceea ce facea. Minutios, in cercetare, minutios in expunere, minutios in prezentare! Daca ii cereai o carte cu dedicatie nu se multumea sa iti ofere doar o simpla semnatura ci umplea pagina de garda cu un mesaj prin care te facea sa te simti important, un mesaj unic, personalizat doar pentru tine, mesaj care deseori depasea suprafata paginii, fiind nevoit sa continue si pe pagina urmatoare... sa isi spuna oful, sau sa iti dedice cartea de parca ai fi fost personajul principal al acesteia. Avea un scris mic, cu aspect clasic, putin nervos, grabit chiar, dar foarte citibil si coerent. Ii placea analiza... nu numai a persoanelor ci si ale actiunilor acestora. Cauta sa fie curat si sa se comporte cat mai curat. Putin cam militaros, uneori cam taios, repezit, dar niciodata  superficial! Daca iesea in lumea se purta ca un gentleman, de la vorbire, la imbracaminte, la gesturi... Posibil ca l-au influentat si hainele militare care le-a purtat multa vreme. Fiind prieteni buni ne mai ciondaneam cateodata din cauza de principii sau ideologie... Era de inteles, doar locuiam in doua emisfere diferite, la peste 15 mii de kilometri unul de celalalt. Dar totusi, intotdeauna ne cautam, ne (re)impacam si legaturile deveneau si mai puternice.   

Strada Eminescu, Aurelian Andreescu, balul de sambata seara si biroul comandantului

Pe Ioan Tepelea l-am intalnit pentru prima data cu multi ani in urma! Pe la inceputul anilor ’80. Eram deja stabilit in Australia. Ma reintorsesem „acasa” la Oradea unde locuiau parintii mei, pentru o vizita de trei luni. Ai mei locuiau pe strada Eminescu, la doua case de cladirea Cercului Militar al carui comandant era tanarul locotenent-major Ioan Tepelea. Trecand pe strada, il vedeam deseori la poarta edificiului. Inalt, suplu, oaches, militaros. Am inceput sa ne salutam, iar mai apoi sa conversam. Era dornic de cunoastere. Ii placea sa ii povestesc despre locurile pe care le-am vizitat. Exista totusi o baricada de sistem politic intre noi... nu prea era indicata apropierea, nici pentru „unul plecat din raiul comunist” si nici pentru „o uniforma militara”! Si totusi ne vedeam destul de des... Am participat si la cateva evenimente culturale organizate la „Casa Armatei”, asa cum ii ziceam noi, cei „ai strazii”, inca din vremea copilariei. Cladirea, un fost conac boieresc cu doua etaje, mai dainuie si in prezent. Are o sala de spectacole si o gradina superba de vara, unde de cand o stiu se organizau la sfarsit de saptamana balurile cadrelor militare din garnizoana Oradea. Orchestre si cantareti de calitate. Muzica, dans si antren! Acolo si-a inceput cariera artistica si talentatul Aurelian Andreescu, militar in termen la Beius, adus la Oradea pentru a incanta urechile celor prezenti la „balul de sambata seara”. La etajul intai in doua incaperi enorme isi organizase biroul comandantul, Ioan Tepelea. Avea nevoie de mult spatiu deoarece ambele camere erau ticsite de carti. Carti in rafturi, carti pe dusumea, carti pe birou, carti peste tot! Multe carti! Ca intr-o biblioteca judeteana...

Anii au trecut, eu am revenit mai rar in orasul copilariei mele, dar dupa 1989 l-am vizitat mai frecvent. Casa Armatei si pe seful ei, de data aceasta... capitanul Ioan Tepelea, i-am regasit tot acolo! Vecini dragi! Discutiile noastre s-au purtat mult mai deschis decat in anii comunismului. Eram liberi! Eu colaboram cu cateva reviste de limba romana din strainatate, el terminase facultatea de istorie la Cluj-Napoca. Aveam teme de discutie... Incercam sa ne impartasim ideile si gandurile. Mi-a vorbit de proiecte mari... de evenimente pe care ar fi dorit sa le desfasoare la institutia pe care o conducea. Mi-a vorbit de revistele care ar fi vrut sa le creeze, de o societate care sa intruneasca oamenii de litere oradeni si nu numai, de o editura proprie unde sa tipareasca toate cartile sale si ale celor care s-au simtit frustrati de cenzura in anii anteriori... Proiecte frumoase, pe care le-am privit cu scepticism... intr-un fel oarecare. Cati nu vroiau dupa revolutie „sa faca si sa dreaga”, sa rastoarne muntii, sau sa ajunga milionari! Idei aveau cu totii, doar baza materiala le lipsea... si poate priceperea.

Si totusi, in 1992, cand m-am reintors pe... strada Eminescu, am constatat mari schimbari la Cercul Militar din Oradea. Comandantul, istoricul si filozoful, Ioan Tepelea era intr-o verva intelectuala extraordinara. Devenise faimos in oras! Proiectele lui prindeau viata. Asa a aparut editura (personala) „Cogito”, revistele literare „Unu” (aparitie lunara), „Aurora” (revista de literatura si arta) si „Aletheia” (revista de stiinta si dialog interdisciplinar), ambele cu o aparitie bianuala in format tip carte, editate in colaborare cu Universitatea din Oradea. Dar ce mai mare realizare a sa a fost fondarea Societatii Oamenilor de Stiinta si Scriitorilor din Bihor (SOSS), transformata in scurt timp in Academia de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA Oradea). Pot zice ca am fost onorat cu legitimatia numarul 10... aproape de numarul membrilor fondatori. Conform statutului sau, ASLA (Oradea) devenise o organizatie cultural-stiintifica si literara de creatie, avand ca scop popularizarea lucrarilor membrilor sai, potrivit exigentelor valorilor locale, nationale si internationale. Trasatura principala a fiintarii ei o constituia nevoia de cunoastere si afirmare prin creativitate stiintifica si literar-artistica. Caracterul activitatii membrilor ASLA era legat de disponibilitatile creative ale acestora, fiind o organizatie non-profit, apolitica si cu respectul fata de legile romanesti, U.E. si internationale. Obiectivele organizatiei vizau valorificarea creatiilor prin popularizarea acestora prin mijloacele avute la dispozitie (carti, reviste proprii, internet) si cele ale sistemului media local, national si international. ASLA trebuia sa-si organizeze si sa-si completeze in permanenta biblioteca proprie, atat din cartile si publicatiile care le edita periodic, cat si din materialele scrise si publicate de membrii sai, sau din lucrari donate sau cumparate  din fondurile proprii. De o importanta  aparte au fost in sensul amintit, lucrarile rezultate ca donatie de la cele zece editii ale Saloanelor Internationale de Carte organizate de ASLA la Oradea intre anii 1993-2002.

Iata ce consemna revista ieseana „Poezia” despre acest fenomen cultural oradean: „Ioan Tepelea este un fantast care demonstreaza din 19 iunie 1992 ca singura dimensiune a realitatii este cantitatea ei de imaginatie. Nimic nu pare a rezista avantului sau organizatoric si dorintei de a muta semnificativ centrul de greutate culturala spre provincia geografica. O somptuoasa CARTA A.S.L.A. editata la Editura Cogito, Oradea, 2003, ne pune la indemana istoria acestei munci entuziaste. A.S.L.A. a fost, inainte de a deveni societate academica in regim privat, Societatea Oamenilor de Stiinta si Scriitorilor din Bihor, fondata de un grup de 21 de membri fondatori la data mai sus mentionata, conform procesului-verbal de constituire redactat de Ioan Dersidan. Printre cei 21 de fondatori ii regasim pe Radu Enescu, Lucian Drimba, Ioan Moldovan, Ioan Simut, Liviu Borcea. Structura organizatorica a fost articulata pe doua sectiuni, sectiunea de stiinte si sectiunea de literatura, ambele sectiuni avand birouri de conducere distincte si un Consiliu director unic alcatuit din 9 membri. Un presedinte (prof. universitar Lucian Drimba) si doi vicepresedinti (presedintii de drept ai celor doua sectiuni - prof. universitar Sever Dumitrascu la stiinte si criticul si istoricul literar Ioan Simut pentru literatura) au asigurat nivelul inalt de reprezentativitate al Societatii. Directorul executiv, cu rol de al treilea vicepresedinte cu drept de parafa si semnatura sub raport organizatoric, a fost poetul Ioan Tepelea, director al Editurii Cogito si al revistei de cultura Unu.”

Toate aceste realizari „tepeliene” au avut un impact extraordinar in lumea culturala oradeana si nu numai. La Cercul militar se organizau simpozioane culturale, artistice, se discuta literatura, se lansau carti... Aceste evenimente, castigand tot mai multa credibilitate si faima au depasit perimetrul orasului Oradea si au ajuns sa fie cunoscute de foarte multe personalitati romanesti din Bucuresti si din alte focare de cultura urbana din tara, fiind atrasi spre participare... si colaborand cu daruire atat la revistele ASLA cat si la evenimentele de exceptie care se desfasurau in tot mai cunoscutul lacas de cultura oradean. Asa au facut deseori act de prezenta personalitati locale precum: universitarii Constantin Malinas, Crenguta Gansca, Ioan Simut, Maria Alexandrescu, Mihai Drecin, Ioan Dersidan, Valerica si Dumitru Draica, Valentin Chifor, profesori, jurnalisti, medici, artisti, scriitorii precum: Cornel Durgheu, Constantin Mosincat, Emil Rosescu, Iosif Popa, Nicoleta Tataru, Radu Enescu, Pascu Balaci, Miron Blaga, Ioan Moldovan, Dimitrie Balan s.a.; clujenii Mircea Zaciu, Virgil Bulat, Mariana si Ion Istrate, Mircea Popa; bucurestenii Ana Blandiana, Ovidiu Drimba, D.R. Popescu, Liviu Stoiciu, Nicolae Tone, Teodor Repciuc, Adrian Marino, Alexandru Paleologu, Nicolae Breban, Victoria Milescu, Rodica Elena Lupu, George Mirea, Octavian Paler si Bogdan Lepadatu; moldovenii Cassian Maria Spiridon si Adrian Alui Gheorghe; maramuresenii George Vulturescu si Alexandru Pintescu; hunedorenii Eugen Evu si Nicolae Szekely; timisoreanul Ioan Iancu si Cornelia Chifu; constanteanul Sorin Rosca-Rosentzveig si multi altii din Romania, dar si din strainatate precum: Adam Puslojic, Srba Igjatovic, Moma Dimic din Serbia; Vasile Iliescu, Lucian Hetco, Teresia B. Tataru, Gabriela si Mircea Carp, Radu Anton Maier, Nicolas Catonay, Pavel Chihaia din Germania; belgienii Juliette Aderca, Arthur Haulot, Henry Lambert, Liviu Masalar; australienii Raymond Roca, Ioan Miclau, Lucian Boz si subsemnatul; canadienii George Elliot Clarke, Ion Paraschivoiu, Flavia Cosma...; Barutiu T. Arghezi si Sergio Vaida din Elvetia; francezii George Astalos, Jean Poncet, Yves Broussard, Miron Kiropol; americanii Florentin Smarandache, Andrea Morehead si Claudiu Matasa...
 
Toate aceste intalniri au fost benefice facilitand cunoasterea si crearea de legaturi stranse intre producatorii de cultura romaneasca din intreaga lume. ASLA detinea in 2006 peste 500 de membrii din peste 20 de tari ale lumii, majoritatea oameni de litere, artisti, universitari sau personalitati din domeniul culturii.   

Cateva date biografice

Ioan Tepelea s-a nascut in 3 iunie 1949 la Beznea, judetul Bihor, Romania. Absolvent al Facultatii de istorie si filosofie a Universitatii „Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca. A lucrat pana in 1999 in cadrul Ministerului Apararii Nationale, fiind sef al institutiei de cultura a armatei din garnizoana Oradea. Din 1995 a predat la Universitatea din Oradea cursuri de istorie a culturii si civilizatiei si istorie a civilizatiei si a stiintei. In 1995 devine doctor in istorie al Universitatii „Babes-Bolyai", desfasurand si o intensa activitate de cercetare in cadrul Filialei Oradea a Institutului de Studii Operativ-Strategice si Istorie Militara din Bucuresti.

A fost initiator si fondator al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte de la Oradea (ASLA), indeplinind functia de presedinte executiv. A fost membru al ASPRO, al Uniunii Scriitorilor din Romania si responsabil al Reprezentantei Uniunii Scriitorilor din judetul Bihor. In anul 2001 a devenit Membru corespondent al American-Romanian Academy of Arts and Sciences (ARA), Branch Director - Romania. In anul urmator a organizat in cadrul Universitatii din Oradea cel de al XVII-lea Congres ARA, detinand functia de Congress Chairman (director organizator).

Activitate profesionala si stiintifica:

Ioan Tepelea a absolvit Facultatea de istorie si filosofie din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca in anul 1980, obtinand media 10 (zece) la examenul de licenta (sesiunea iunie a aceleasi an). De asemenea, a absolvit Cursul postuniversitar de filosofie din cadrul Academiei de inalte studii social-politice din Bucuresti, tot cu media 10 (zece), in anul 1988. In anul 1995 a obtinut titlul de doctor in istorie, la Universitatea „Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, cu teza „Campania armatei romane din anul 1919 in Transilvania si Ungaria” (indrumator stiintific fiind prof. univ. Dr. George Cipaianu).

A lucrat in cadrul Ministerului Apararii Nationale, ca ofiter activ, din anul 1968 si pana in 1999, cand la cerere a trecut in rezerva, avand gradul de colonel. In ultimii 15 ani de activitate in cadrul M.Ap.N. a indeplinit functia de sef al Institutiei de cultura a armatei din garnizoana Oradea („Casa Armatei", ulterior avand denumirea „Cercul Militar").

Din anul 1986 a devenit si cercetator stiintific principal la Sectia Teritoriala Oradea a Institutului de Studii Operativ - Strategice si Istorie Militara din Bucuresti, calitate in care si-a adus aportul la realizarea unor studii si cercetari publicate in reviste de specialitate, in primul rand militare, la organizarea unor sesiuni de comunicari stiintifice pe plan local si national.

Incepand cu anul 1994, a initiat si organizat, Salonul International de Carte de la Oradea, ajuns in anul 2001 la cea de-a IX-a editie, iar din anul 1997, Festivalul International de Poezie de la Oradea, care se desfasura din doi in doi ani. Un alt eveniment de succes, initiat si organizat de ASLA si Universitatea din Oradea a fost Salonul International a Publicatiilor Literare (editia a I-a, 27-29 mai 2001), la care au participat 16 reviste din Romania si din strainatate (Franta, Belgia, Australia, Rep. Moldova, Serbia, Spania, Italia, Germania si Australia).

Inceputurile preocuparilor stiintifice ale lui Ioan Tepelea se leaga, indeosebi, de istorie militara, de o colaborare stransa si permanenta la reviste de profil. In 1990, sa implicat in fondarea, la Oradea, a revistei de cultura istorica Cetatea Bihariei, in care se regasesc nenumarate studii si articole - rezultat al cercetarilor proprii in domeniul amintit.

In calitate de secretar al Comisiei Romane de Istorie Militara - Filiala Bihor, dar si de sef al Institutiei de Cultura a Armatei, din garnizoana Oradea, a fost initiatorul si organizatorul a peste 100 de actiuni culturale (sesiuni de comunicari stiintifice, simpozioane, colocvii, etc.) participand la nenumarate manifestari socio-culturale organizate pe plan local, national, sau in strainatate.

O mare parte din temele abordate in scrierile acestuia, cu prioritate cele din orizontul tezei de doctorat sau teme de cultura si civilizatie au fost publicate in revistele Aletheia, Familia, Convorbiri Literare, UNU, Revista de istorie militara, Cetatea Bihariei, Cele Trei Crisuri, Aurora, Tribuna, Luceafarul Poezia, Tomis cat si in Anuarul Muzeului Tarii Crisurilor, in cele ale Insititutului de Istorie al Academiei, filialele din Cluj si Iasi.

Incepand cu anul universitar 1995/1996, preda la Universitatea din Oradea cursuri de Istoria civilizatiei si stiintei si Istoria culturii si civilizatiei, destinat studentilor de la facultatea cu profil tehnic-ingineresc. In 1998, prin concurs, devine conferentiar universitar, titular al cursului de Istorie a stiintei si civilizatiei la Facultatea de Electrotehnica si Informatica a Universitatii Oradea. Devenind profesor universitar a condus catedra de Discipline economice si socio-umane in cadrul Universitatii din Oradea.

***
Cartile sale istorice acopera in general perioada 1918-1920, fiind premiate la targuri si saloane de carte nationale si internationale. Intre acestea se pot mentiona: „1919. O campanie pentru linistea Europei” (1995), „1919. Sur le fronts de l'Europe nouvelle” (1996), „1919-1920. O campanie pentru linstea Europei. Bilanturi paradoxale” (1997), „Republica celor 133 de zile” (1998), „Republica Rosie sau cele 133 de zile ale guvernarii bolsevice in Ungaria anului 1919” (2000).

Alte carti de istorie la care este coautor sau colaborator sunt: „Menumorut” (1986), „Istoria Romaniei: Transilvania” (1999), „Interferente Romano-Americane in secolele XIX-XX. Politica, diplomatie, cultura” (2002), „Cuprins din necuprins” (1998) si „Locuitor in vesnicia devenirii” (2001), ultimele doua mentionate fiind lucrari monografice (una despre istoria localitatii Beznea-Bihor, iar cealalta despre istoria Universitatii din Oradea).

Printre lucrarile publicate mai pot fi amintite si „Cultura si civilizatie/ O discutie la nivel de concepte” (1998), „Incursiuni in istoria culturii si civilizatiei” (2000), „Evul mediu sub raport intelectual” (2002), „Din preistorie la Evul Mediu. Evolutii ale gandirii stiintifice” (2002), si altele. A publicat peste 15 volume de versuri, fiind prezent in mai multe antologii aparute in tara si in strainatate.

A colaborat la diferite reviste din tara cu o bogata creatie literara (poezie, eseu, proza, critica, istorie literara): Poesis (Satu Mare), Tribuna si Apostrof (Cluj-Napoca), Romania Libera, Luceafarul si Contrapunct Sud (Bucuresti), Convorbiri Literare, Cronica si Poezia (Iasi), Tomis (Constanta), Europe (Paris, Franta), Journale de poetes (Bruxelles, Belgia), Agero (Stuttgart, Germania), Romanian VIP (Dallas, SUA), Apostrof (Belgrad, Serbia), Mihai Eminescu (Sydney, Australia), Iosif Vulcan (Cringila, Australia). De asemenea, in 1998, a publicat la Editura Prospeta din Belgrad, volumul de poezie Helderlin Izblizap (traducere: Adam Puslojic).

A fost prezent cu creatii literare (poezie) in antologiile: „Voix de Roumanie” (Marsilia, 1999), „Vanatoare de vise” (Editura Cogito, Oradea, 1997), :Vid tystnadeus bord on Jon Milos” (Editura Symposion, Stockholm, 1998), „Antologia copilariei” (Editura Emia, Deva), „Vise intr-o liniste sumeriana” (Editura Cogito, Oradea, 2000).

A reprezentat Romania ca membru a unor jurii internationale precum: Festivalul-concurs „Jeunes Auteurs de la Bruxelles” si festivale de poezie si literatura din Franta si Elvetia. In iulie 1997, a fost ales presendintele „Casei Internationale pentru Poezie de la Oradea”, o filiala a „Casei Internationale a Poeziei de la Bruxelles”.

Ca editor si scriitor, a participat la targurile de carte de la Frankfurt, editiile 1998 si 1999, Paris (2000), Belgrad (1999, 2000), Bucuresti (1999, 2000, 2001), la saloanele de carte de la Marsilia (1998), Cluj-Napoca (1993, 1994, 1995), Iasi (1999), Satu Mare (1997), Timisoara (1999, 2000), Deva (2000, 2001), etc. ocazie cu care a prezentat peste 100 de titluri din editura proprie sau alte edituri romanesti sau straine. A fost invitat sa participe si ca membru a consiliului organizator la 2 editii ale Bienalei Internationale de Poezie de la Liége (Belgia).

Pe langa activitatea de cercetare, a avut si unele contributii in domeniul creatiei literare, publicand 15 carti de poezie, bine primite de critica literara, dintre acestea unele fiind premiate astfel:
·    Premiul „M.G. Samarineanu" in cadrul evenimentului „Zilele Revistei Familia", 1995, pentru volumul „Trup radacind printre parti de vorbire”, Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 1994
·    Premiul Asociatei Scriitorilor din Cluj, 1996, pentru volumul „Intreptatit la cadere in gol”, Editura Helicon, Colectia Poesis, format Liliput, 1995
·    Premiul Revistei Convorbiri Literare, Iasi, 1999, pentru volumul „Exilat pe taisul de sabie”, Editura Junimea, Iasi, 1998

Amintiri... de la congresul ARA

In octombrie 2001, Academia Romano-Americana de Stiinte si Arte (ARA) l-a numit director pentru Romania a acesteia. In aceasta calitate, a fost desemnat si ca presedinte a comitetului de organizare al celui de al XXVII-lea Congres ARA, care s-a desfasurat in perioada de 29 mai - 2 iunie 2002, la Universitatea din Oradea, sub genericul „Diversitatea culturilor si unicitatea civilizatiei”.

Iata ce scriam in urma cu zece ani despre o activitate de succes a celui disparut: „Dupa Liége, Cleveland, Montréal, cel de al XXVII-lea Congres anual, a fost tinut la Oradea, oras romanesc cu mare traditie culturala. Eveniment de rezonanta internationala, congresul ARA a fost gazduit in capitala judetului Bihor, datorita eforturilor facute de prof. univ. dr. Ioan Tepelea, presedintele ASLA. Au fost invitate peste 500 de personalitati din domeniul literaturii, artei, stiintei, militar, religios si politico-administrativ, majoritatea fiind de origine romana. O prezenta de remarcat a fost  cea  a  cunoscutului cosmonaut  roman,  Dumitru  Prunariu. O intensa activitate a desfasurat, atat in cadrul Universitatii cat si pe plan local, national sau international pentru popularizarea cartii, fie a celei de stiinta, fie a celei de literatura. (...) In paralel cu congresul ARA, Universitate din Oradea a mai gazduit si Salonul International de Carte, editia a zecea, organizat de ASLA. Au fost prezente pe standuri editurile Cogito, a Universitatii (Oradea), Signata (Timisoara), Ex-Ponto (Constanta), Saeculum, Vestala, Libra, si Odeon (Bucuresti), Timpul (Iasi), Emia (Deva), Dacia (Cluj-Napoca), Rexlibris (Sydney, Australia), Polytechnic International Press (Montreal, Canada), Prospeta si Apostrof (Belgrad, Yugoslavia), etc .”

Putina literatura de suflet:

Ioan Tepelea era in primul rand poet. Asa se declara el! Ii placea mult poezia... o scria cu drag si cu suflet. Avea un talent deosebit. Poate daca s-ar fi ocupat doar de aceasta ar fi ajuns pe culmi...  I-am citit deseori versurile ca o relaxare, atunci cand am vrut sa evadez din lumea cotidiana. Am avut bucuria sa aduc cu mine, aici la antipozi, mai multe volume semnate de prietenul meu. Am sa va reproduc cateva poezii care m-au pus pe ganduri: „Intre astazi si maine exist/ ca un scufundator de la Delos/ si ca o pasare din Corint/ ma incearca sughitul in somn/ caut o atlantida a firii care/ de va fi va fi  dincolo…// Intre astazi si maine ce vis/ mai ramane atent la nascare si/ ce pareri silabisite de martorul timp/ se-nghesuie-n mine si se pravale…/ nici moartea nu stie desi
ea le stie pe toate! (Existenta). Si poetul isi deapana firul vietii parca voind sa se joace cu sinele sau: „Alunecat intr-o istorie a sinelui si-a celuilalt sine/ a adevarului care se teme ca-i prea departe de adevar. Totusi si aici poate fi sau se poate naste iluzia ca este un adevar…/ Adevarul mai intarzie cand e adevarat!/  Alunecat cu numele tradus adevarul exista/subzista precum apa sau focul/ si precum aerul sau pamantul…/ Alunecat intr-o istorie fara inceput si fara sfarsit ! Ma intreb cand si cand.../ Ce este eternitatea? (Alunecare). Zbuciumul si-l dezvaluie numai mamei sale, mama care l-a iubit si i-a indreptat pasii, mama pe care a respectat-o pana la moarte: „Mama doar tu ma mai tii ascultator/ in tulpina amara din gand si-n urzicile/ din ascunsa copilarie… Eu redevin/ copilul scancit si-amestecind lucrurile/ ca pe o gramada de aer si fum…/ Istoria la mine este o geografie perpetua! (Mama). Iubitor de familie, iubitor de parinti, de copii, poetul ii pomeneste in lirica sa: „Si Ana si Valentina si Vioricile/ si Stela si Minodora si Silvia/ si doar Dumnezeu le mai stie…/ niciuna nu este din Bucuresti desi/ toate sunt flori din gradina si toate/ mi-s adunate in palma. Mirosul fragarului/ ciresul si plopul copilariei/ ulita cearta si armonia – valoarea simtirii/ brodata de tata si mama…// dar vorba poetului: „Cine n-are parinti…”/ e sigur culeasa din Tarina! (Tata si mama). Si in sfarsit am sa inchei cu cateva versuri pe care le-am considerat ca pot fi scrise pe crucea sa precum un epitaf: „Iti multumim ca ne-ai dat zborul/ si cantecul si bucuria si jalea/ cuvantul si rasul si plansul-o voce/ a firii tacute molcome - La Beznea -/ de la Bercani pana-n Groi e o lume anume/ in viata si-n moarte-i credinta in Tine! (Doamne).

Ioan Tepelea, ne-a parasit rapus de boala, intr-o zi de luni, pe 26 martie 2012... S-a reintors la matca, acolo la Beznea, unde s-a nascut si a copilarit. S-a reunit cu natura... pe care a iubit-o mult. Au ramas dupa el familia inlacrimata, prietenii mahniti, si scrierile sale care il vor duce in eternitate... Fie-i tarana usoara si memoria vesnica!

George ROCA
Sydney, Australia
28 martie 2012
(la ora imormantarii sale)

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page