Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CREATIVITATEA UMANA DOMINATA DE INTELIGENTA ARTIFICIALA


Nu este vorba despre serialul de televiziune „Battlestar Galactica”, in care oamenii se lupta cu robotii pentru suprematie, sau despre vreun roman apartinand genului stiintifico- fantastic, in care computerele ajung sa dicteze asupra umanitatii intr-o maniera despotica si lipsita de mila. Daca asa ar sta lucrurile, atunci „inamicul” ar fi bine precizat, iar fortele ar fi desfasurate in derularea conflictului ireconciliabil dintre masini si creatorii lor.

Pana la atingerea acestui nivel „cosmic”, inteligenta artificiala mai are multe etape de parcurs, in prezent ea prezentandu-se docil inaintea noastra prin terminale prietenoase de calculator si servere avand un continut atractiv, adaptat diversitatii impresionante de gusturi sau preferinte. De fapt, putem spune ca traim doar o etapa incipienta a dependentei de „laptop” sau de telefonul mobil, devenit in ultimii ani tot un fel de calculator la purtator.

Si acest lucru devine tot mai evident in masura in care devenim tot mai atasati de aceste dispozitive, fara de care constatam ca nu mai putem sa avem o viata normala, cel putin in noile coordonate ale dezvoltarii tehnologice. Oriunde am merge, daca nu avem la dispozitie o conexiune de Internet si acoperire radio, atunci ceva nu este in regula, fiindca dincolo de marea „retea” sunt o multime de prieteni cu care comunicam, nesfarsite discutii ce se cer continuate sau pagini interesante pe care inca nu le-am citit.

Nu este nimic rau in acest lucru, ba chiar putem spune ca in sfarsit exista un mediu de comunicare cu restrictii minime, ce ne permite accesul la o sursa practic nelimitata de informatii. In plus, prin intermediul „cutiei minune” a calculatorului, putem tine legatura cu persoane dragi, aflate la distante foarte mari, poate chiar pe alt continent, la un cost nesemnificativ, la  orice ora din zi sau din noapte.

Tocmai de aceea, pentru multi dintre noi noaptea devine zi in fata terminalului de calculator, constatand in scurt timp ca douazeci si patru de ore sunt mult prea putine pentru cat am avea de spus sau de aflat. Iar aceasta expandare a notiunii de timp, ne conduce la situatii amuzante, interesante sau chiar dramatice, totul depinzand de context si de nivelul de dependenta la care am ajuns.

Fiindca mai devreme sau mai tarziu, tehnologia informatiei genereaza un atasament cognitiv si emotional de care nu se poate scapa atat de usor pe cat ne-am putea inchipui. Iar orice lucru ce ne inrobeste, cu siguranta ca ne va provoca o multime de necazuri, sau chiar de probleme ce nu vor fi usor de depasit.

Dar sa ne intoarcem putin in timp, mai precis la nivelul anilor ’80 din „mileniul” trecut, cand un calculator avea nevoie de o gazduire pe o suprafata impresionanta, de dimensiunile unei mici hale, cu dispozitive de climatizare care zgomotos isi faceau datoria in mentinerea unei temperaturi acceptabile pentru „creierul electronic” ce isi intindea neuronii prin cabluri groase de date intre nenumarate „dulapuri” in care clipoceau mistic o multime de beculete intr-un ritm de neinteles pentru mintea umana.

Era etapa „dinozaurilor” informatici, impresionanti prin dimensiune si aspect, dar modest echipati la capitolul inteligenta, insa putand sa execute rapid o multime de instructiuni, cam un milion pe secunda, lucru imposibil pentru mintea umana. Si aici era de fapt puterea lor, in ciuda comunicarii primitive  prin cartele perforate ce erau citite si tone de hartie tiparita ca rezultat al procesarii acestora.

Imi vine sa zambesc cand imi aduc aminte cum mergeam cu cateva sute de cartele la centrul de calcul, le lasam in niste cutii special desemnate si etichetate, fiind rulate in timpul noptii, pentru ca a doua zi sa vad pe „cearsaful” de hartie, numit si „listing”, rezultatul a ceea ce formulasem sub forma instructiunilor program. Nu de putine ori, mici erori de logica produceau acea faimoasa „bucla infinita”, ceea ce conducea la oprirea programului, afisarea unui „cod masina” plin de cifre, si eventual cateva zeci de pagini de listing cu caractere neinteligibile.

Totul s-a schimbat din momentul cand au aparut minicalculatoarelor, de dimensiunea unui dulap obisnuit, care aveau aceeasi capacitate de calcul cu „dinozaurii mancatori de cartele”, fiind insa mult mai rapide si oferindu-ti un terminal de lucru, compus dintr-un ecran si o tastatura, inlocuind hartia cu discuri detasabile, numite „floppy-disk-uri”. Ce entuziasm am trait cand am putut lucra la o astfel de „creatura” mult mai prietenoasa, un fel de „casalot” in comparatie cu o „balena” etapei anterioare.

Etapa a fost relativ scurta, fiindca la inceputul anilor ’90 au aparut microcalcultoarele, si ulterior, calculatoarele personale, care intr-o „cutie” de dimensiuni acceptabile, la care erau atasate terminalul video si tastatura, puteau sa iti ofere o capacitate de lucru superioara si un confort al utilizarii incomparabil. Fericirea era la maximum pentru toti utilizatorii, iar succesul a fost favorizat de aparitia interfetelor grafice, in genul Windows-ului, lucru ce de fapt a propulsat in prima linie si „anonima” companie numita Microsoft.

Insa marea revolutie a constituit-o aparitia retelelor de calculatoare si mai ales a Internet-ului, care in spatiul romanesc a patruns in perioada anilor ’94 – ’96, permitand pentru prima data comunicarea la mare distanta si mentinerea legaturii cu persoane dragi aflate peste hotare, intr-o perioada cand tot mai multi compatrioti erau nevoiti sa aleaga drumul exilului din cauza conditiilor interne tot mai vitrege. Eram coplesit de tezaurul de informatii pus la dispozitie in mod gratuit de catre diferitele universitati, biblioteci sau grupuri de pasionati din diferitele zone ale lumii, fapt dealtfel fara precedent in istorie.

Cine isi mai aminteste de servicii de comunicare in genul: Archie, Gofer si WAIS, de primele browsere numite: Mosaic si Netscape Gold, sau de unele dintre primele programe de e-mail, cum ar fi Eudora? Si acum zambesc cu condescendenta fata de acele timpuri cand Internet-ul se afla in faza de pruncie, avand nevinovatia si primitivismul oricarui inceput. Era o perioada eroica, iar lucrul la „prompt” nu reprezenta ceva neobisnuit, web-ul impunandu-se intr-un ritm destul de lent, din cauza puterii de calcul reduse a serverelor si a liniilor de comunicatie realizate in principal prin costisitorul „dial-up”, mai precis prin telefon.

Marele „boost”, sau imbold, a fost dat de catre aparitia laptop-urilor performante in partea de utilizator, de generalizarea conexiunii prin cablu si fibra optica, de dezvoltarea de servere deosebit de puternice, precum si de aparitia unor servicii de cautare, gen Google, care au condus la o „democratizare” fara precedent a Internet-ului. Nu in ultimul rand, evolutia relativ recenta a retelelor de socializare gen Facebook, precum si a serviciilor de comunicare multimedia gen Skype, plus transferul gratuit de fisiere prin tot felul de programe „torrent”, au adus un plus de utilitate si informatie care au schimbat complet modul in care comunicam unii cu altii.

Toate bune si frumoase, insa aceasta evolutie pe parcursul a aproximativ douazeci si cinci de ani in domeniul tehnologiei informatiei nu a fost dublata si de o pregatire a utilizatorilor pentru folosirea ei. Este ca si cum ne-ar fi fost pusa la dispozitie o energie uriasa, dar pe care nu stim exact cum sa o stapanim. Si de fapt, orice lucru pe care nu il poti controla, ajunge in cele din urma sa te controleze, generand un fenomen periculos de dominare si dependenta cu consecinte nefaste pe termen lung.

Practic s-a trecut de la penuria de informatie la supra-abudenta acesteia, de la deficienta de comunicare la supra-saturarea capacitatii noastre de a relationa prin prea multe canale, fapt ce conduce inevitabil la superficializarea acesteia si la fenomenul de „oboseala cronica”. Iar acest lucru devine tot mai evident daca privim deopotriva la noi insine, precum si la cei din jurul nostru.

De ce oare nu reusim sa ne stapanim in a limita in timp si spatiu accesul la calculator? De ce nu ne mai simtim bine, daca nu „clapetam” la laptop sau daca nu ne vedem zilnic pagina de Facebook, pentru a nu mai vorbi de „tonele” de mail-uri ce ne asteapta cuminti, dar insistente in „Inbox”?

Ignoranta nu este niciodata o alternativa, insa saturarea informationala reprezinta o extrema nu mai putin periculoasa. Iar gasirea unei cai „de mijloc” ar fi cea mai buna solutie pentru a beneficia optim de ocazia fara precedent oferita de acest mijloc de comunicare. Insa acest lucru nu este simplu si necesita un autocontrol ce se poate dezvolta doar prin impunerea de reguli bine alese si prin exercitiu.

Pentru a va testa gradul de dependenta, va propun ca un week-end pe luna sa nu va atingeti de „clape” si sa observati cat de usor sau de greu va este sa faceti acest lucru. Un alt test, este ca atunci cand veniti acasa, dupa orele de serviciu, sa aveti doua zile de „post” pe saptamana, in care sa nu deschideti cutia magica a laptop-ului. Daca puteti face acest lucru fara sa aveti probleme deosebite, inseamna ca inca sunteti „stapanul” si lucrurile sunt sub control.  

O alta varianta este sa va puneti un ceas cu alarma, care sa va semnalizeze dupa doua ore de „lucru”, faptul ca este timpul sa va opriti. Daca atunci cand timpul a expirat incepeti sa negociati marirea duratei sau pur si simplu treceti nepasatori, zicand ca mai stati doar putin, inseamna ca nivelul de dependenta este semnificativ si masurile vor trebui sa fie drastice, altfel veti ajunge sclavul tehnicii de calcul.

Aceasta „boala” am observat-o prima data la programatorii profesionisti, care practic ajungeau sa isi desfasoare intreaga lor viata in jurul calculatorului. Da, este o boala profesionala de natura psihologica, care trebuie tratata prin limitarea expunerii, ba chiar prin „abstinenta” temporara sau definitiva, dupa caz.

Suprasolicitarea informationala aduce dupa o sine o multime de rele ce nu pot fi evaluate suficient in cuvinte, dar dintre care as aminti in primul rand alterarea capacitatii de a gandi independent, omul devenind astfel rob al lucrurilor pe care le „consuma” de pe net. De asemenea, aceasta incarcare nesanatoasa a mintii produce deficiente privind buna functionare a organismului, printr-o incordare care se transmite organelor provocand in timp boli cronice, greu de tratat si epuizarea energiei vitale.

De aceea, gasirea „caii de mijloc” prin planificarea riguroasa a expunerii la calculator si limitarea timpului de „lucru” reprezinta cerinte de prima urgenta, fara de care mai devreme sau mai tarziu vom ajunge la o dependenta de care nu vom mai putea scapa niciodata, un fenomen similar fumatului, alcoolismului sau mancatului peste masura. Iar aceasta „bulimie” informationala ne va impiedica sa privim clar in jurul nostru, sa comunicam cu cei de langa noi si sa putem sa ne mai adancim cugetarea privind albastrul cerului si verdele padurilor ce se intind maiestuos peste munti si campii.

Creativitatea umana s-a nascut nu in fata unui terminal, ci in contactul direct cu natura inconjuratoare, rezultand din acea capacitate extraordinara de contemplare a naturii, oamenilor si a persoanei proprii. Calculatorul este bun pentru a exprima toate aceste lucruri, dar el nu trebuie sa devina stapanul nostru, pentru ca inteligenta artificiala trebuie sa ramana acolo unde ii este locul, adica in postura de partener ce ne ajuta si ne sustine, fara sa ii permitem sa depaseasca in vreun fel aceasta limita. De fapt, problema se afla in interiorul nostru, iar solutia trebuie sa vina tot din aceeasi directie prin dezvoltarea capacitatii de a stapani o forma de inteligenta ce ne intrece ca volum, dar niciodata in privinta complexitatii, diversitatii si creativitatii. Nu omul a fost construit dupa chipul unei masini, ci masina a fost intocmita dupa chipul omului. Sa nu inversam rolurile!

Octavian Lupu
Bucuresti
27.04.2012
Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page