Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Secretele generalilor de la Jilava

Secretizarea abuziva si criminala practicata de autoritati in dosarele Revolutiei a avut darul de a-i ascunde timp de 20 de ani, pe principalii responsabili ai masacrului din Decembrie 1989. Nu este inca foarte clar ce cautau trupele speciale sovietice in Romania, nici daca au existat teroristi straini. Generalii Victor Atanasie Stanculescu si Mihai Chitac sunt singurii tapi ispasitori mai de vaza, judecati, condamnati si incarcerati la Jilava, pentru evenimentele Revolutiei. Doi octogenari sacrificati pentru imaginea Justitiei romane in strainatate, plini de afectiuni, dar doldora de secrete. Confruntat cu realitatile inchisorii, Stanculescu a inceput sa vorbeasca despre proiectele clasificate Secret de Stat, de regimul comunist. Este vorba despre arme de distrugere in masa, rachete cu raza medie de actiune purtatoare de focoase nucleare, iperita sau bruceloza. Mihai Chitac unul dintre cei mai importanti responsabili militari in aceste proiecte, nu a scos niciun cuvant pana acum. Secretele generalilor de la Jilava nu se refera la Revolutie, ci la ceea ce se ascunde in spatele ei.

Desi initial le-a dat cu tifla jurnalistilor prea curiosi, in cele din urma, Stanculescu s-a hotarat sa dea frau liber amintirilor. A inceput cu interviuri televizate din Spitalul Penitenciar Jilava, referitoare la traficul si contrabanda cu armament din perioada comunista. In calitate de sef al Departamentului de Inzestrare al Armatei, fostul general era la curent cu multe operatiuni derulate de Securitate "in lumea a treia". Sute de milioane de dolari din comertul cu armament pe spatiul arab intrau in anii ’80, in conturile faimoasei firme ICE Dunarea. Recent, Stanculescu a scris o carte - "In sfarsit adevarul..."11, dezvaluind cate ceva din culisele altor operatiuni clasificate Secret de Stat.

"Discutam mai mult problemele armei chimice. La el era problema statiei-pilot in una, doua uzine mari pentru fabricarea iperitei si pe care o experimentasem in teren. Aceasta a fost prima dintre cele trei componente ale armelor chimice. Apoi a fost arma bacteriologica, cand a venit generalul Popescu din India cu probele de virusi in eprubete, sticlute in buzunarul interior de la haina", povesteste Stanculescu. Daca mai adaugam micile indiscretii ale generalului despre programul pentru bomba atomica, derulat la Turnu Severin, Magurele si Pitesti, sub umbrela instalatiilor de la Cernavoda, ne putem face o idee despre secretele inchise la Spitalul Penitenciar Jilava.

De la "Dunarea II" la „Magura"

Victor Stanculescu este, poate, cea mai autorizata persoana in problema ambitiilor nucleare, chimice si bacteriologice ale lui Nicolae Ceausescu. Dar nu este singurul. Fostul sef al Directiei de Informatii Externe, Ioan Mihai Pacepa a dezvaluit in mai multe randuri, amanunte despre finantarea proiectelor de cercetare si productie in Romania a armelor nucleare si bacteriologice de la mijlocul anilor ’70. Generalul DIE povesteste ca "Ceausescu vroia cu disperare sa aiba o bomba atomica cat de mica", pentru a santaja marile puteri. Proiectul secret ar fi purtat denumirea de "Dunarea II" si ar fi beneficiat de finantare libiana. Pacepa spune ca la acea data Ministerul Minelor incerca sa creeze la Baita o rezerva de uraniu, iar DIE lucra intens la proiectul unei statii-pilot pentru imbogatirea uraniului prin centrifugare.

O alta voce autorizata in domeniu, inchisa la Jilava alaturi de Stanculescu este generalul Mihai Chitac. Spre deosebire de colegul sau de suferinta, Chitac a fost mult mai tacut. Ce se ascunde sub tacerea lui? Informatii despre centrele de cercetare-pilot si productie pentru armele pomenite mai sus, subordonate Ministerului Apararii Nationale. Centrele de cercetare speciale intrau in responsabilitatea generalului Nicolae Eftimescu, la vremea aceea adjunct al sefului Marelui Stat Major, generalul Vasile Ionel (amandoi suspectati de Directia a IV-a Contrainformatii Militare de legaturi cu Moscova). Eftimescu conducea Sectia Operatiuni Speciale din cadrul MApN. Proiectul nuclear, coordonat de generalul Mihai Chitac, seful Comandamentului Trupelor Chimice si-a schimbat numele de cod dupa fuga generalului Pacepa. A fost redenumit "Magura" si era clasificat Secret de Stat.

Apa grea, iperita si bruceloza

Inca inainte de fuga lui Pacepa in Occident, Romania producea apa grea intr-o statie-pilot, creata pe baza informatiilor aduse de Brigada Speciala SD (unitatea de spionaj tehnico - stiintific a Securitatii) de la compania canadiana AECL. Apa grea, produsa pe scara larga mai tarziu la Turnu Severin, putea fi folosita atat pentru realizarea bombei nucleare, cat si pentru operarea reactoarelor CANDU de la Cernavoda. In timp ce Chitac tace, Victor Stanculescu vorbeste despre productia de iperita pentru arma chimica si de "sticlute" aduse din India, iar Pacepa isi aduce aminte de arma bacteriologica cu bruceloza. Numele de cod al proiectului in curs de realizare la Comandamentul Trupelor Chimice condus tot de generalul Mihai Chitac, fiind "Brutus".

Cele mai importante experimente in vederea producerii bombei atomice au avut loc la Institutul de Chimie Militara de pe Soseaua Oltenitei (la capatul tramvaiului 34), aflat la vremea aceea in subordinea Comandamentului Trupelor Chimice conduse de acelasi general. Una din putinele institutii de cercetare militara, care a supravietuit integrarii noastre euroatlantice. Despre acest episod ar putea spune multe directorul institutului, colonelul Savu, urmarit indeaproape de contrainformatii pentru ca era casatorit cu o rusoaica, Tamara.

Ofiterii responsabili cu protectia interna din cadrul proiectului "Magura" spun ca specialistul numarul unu al proiectului a fost Octavian Ciobanu. Acesta a fost secondat de Ion Romeo. Doctor in fizica, Ciobanu a fost un apropiat al presedintelui Ion Iliescu, fiind numit dupa ’90 director al ANCESIAC. O institutie care trebuia sa controleze asa-numitele materiale cu dubla intrebuintare. Dupa 2000, Ciobanu a fost desemnat guvernator al Vaii Jiului. Ion Romeo a fost reprezentantul Romaniei la Agentia Internationala de Energie Atomica. In presa, a fost vehiculat si numele senatorului PSD, Serban Valeca. Se pare ca fostul director al institutului de cercetari nucleare Pitesti (reprezentant al Romaniei prin diverse alte organisme internationale in domeniu), Valeca a facut parte din proiectul "Magura". Intamplator sau nu, senatorul este membru in Comisia de Siguranta si Aparare Nationala din Senatul Romaniei.

Rachetele purtatoare

La sfarsitul anilor ’80, numeroase delegatii militare sovietice au vizitat Romania. Ofiterii superiori erau cazati la Hotel Bucuresti si conform declaratiilor ceistilor romani (care ii aveau in supraveghere), sovieticii aveau o curiozitate obsesiva pentru rachetele cu raza medie de actiune pe care tot ei ni le livrasera. Ilie Frasiniuc, traducatorul militar al lui Nicolae Ceausescu si al ministrului MApN, Vasile Milea (presedintele Uniunii Ucrainenilor din Romania dupa ’90), era deseori abordat si intrebat pe fata unde sunt amplasate rachetele. De altfel, bateriile ROT au fost primele sacrificate pentru accederea noastra in organismele euroatlantice. Ultimele doua baterii (unitatile militare de la Ineu si Tecuci) plecand in 1996 spre Israel containerizate de Compania ZIM, sub supravegherea unor inalti demnitari MOSSAD. Relatii la fostul sef al Directoratului de Securitate din cadrul Ministerului Apararii din Israel, Eliezer Pincu, nascut la Galati. Operatiunea speciala a fost trecuta de MApN la capitolul Strict Secret.

Povestea ROT incepe in anii ’70, cand la adapostul Institutului de Cercetari si Proiectari pentru Rachete Meteorologice (cu sediul in Padurea Baneasa), profesorul Alexandru Spataru lucra la proiectul unei rachete cu raza medie de actiune. Specialistii DIE primisera sarcina realizarii rachetelor purtatoare de focoase nucleare, chimice sau bacteriologice. Se pare ca proiectul nu a avut succes, Armata achizitionand in cele din urma rachete operativ tactice ROT de la sovietici. La mijlocul anilor ’80, rachetele erau modificate la institutele de cercetari militare de pe Soseaua Oltenitei, pentru a putea purta arme de distrugere in masa.

Declasificarea proiectelor de trei nule…

… supervizate de Armata si Securitate la ordinul lui Nicolae Ceausescu, s-a dovedit dificila. Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si in NATO a fost conditionata de reducerea efectivelor militare si a institutelor de cercetare speciale unde se desfasurau cercetari in domeniul armelor de distrugere in masa. In cazul proiectelor de trei zerouri (Strict Secret de Importanta Deosebita), cum era "Magura", politicienii sub acoperire promovati de noua putere damboviteana, au pastrat tacerea. Dupa ce fostul sef al Directiei de Inzestrare a Armatei, generalul Popa Florentin a refuzat sa se implice, se pare ca declasificarea s-a facut la interventia presedintelui Ion Iliescu. Proiectele de trei zerouri au fost declasificate si abandonate pe la jumatatea anilor ‘90. La fel si majoritatea institutelor de cercetare ale Armatei si Securitatii. Rachetele cu raza medie de actiune primite de la sovietici au disparut ca prin farmec.

In mod curios, scandalul bombei nucleare din Carpati a aparut in presa rusa, in cursul anului 2009, cand Institutul pentru Strategia Nationala a Rusiei a publicat cateva informatii referitoare la proiect. Astfel, "fratii de la Rasarit" ne-au dat un semn. Daca noi scoatem la iveala documentele secrete referitoare la interventia sovietica in ’89 pe teritoriul Romaniei, rusii sunt gata sa ne spuna ce se ascunde in spatele Revolutiei. In sfarsit, adevarul.

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page