Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

JURNAL DE INCEPUT SI SFIRSIT DE RAZBOI


-Jurnalul a fost scris in timpul desfasurarii efective a razboiului-

Gyuri GOLDHAMER,
NAHARIYYA IANUARIE - FEBRUARIE 1991


(Continuare din editia precedenta)

VINERI 15 FEBRUARIE

-Zi ca de vara; cald si soare dar pacea nu e “sub maslini”, dar nici sub brad, stejar sau nuc.
-Am ajuns la concluzia ca oamenii mari se comporta ca si copiii. Azi Irakul declara pentru prima data ca se retrage din Kuweit in anumite conditii, bineinteles inacceptabile si multi politicieni, inclusiv Papa de la Roma, saluta repede intentia criminalului de a se retrage - face el pact cu diavolul pentru a-si pastra tichia aurita.

SIMBATA 16 FEBRUARIE

-Facem o excursie de dimineata pe malul marii.
-Patru rampe de lansare indreptate spre noi au fost bombardate; frumos, am avut o noapte linistita, dar cate au ramas? Aseara la TV in programul distractiv, ca mai avem chef de ras; "suna alarma, perechea intra repede in camera izolata si cu banda lipeste usa pe dinauntru, conform instructiunilor; atunci femeia tipa ca si-a uitat proteza in baie, la care sotul o linisteste amintindu-i ca de sus nu vor cadea sandwiciuri".
-Ora 20:30 Alarma…atac cu rachete…clipe grele si ne gandim numai la cei dragi, instructiuni pe scurt in “Amhara”, pentru etiopieni. S-au auzit patru explozii din directia Haifa… a 35-a racheta de la inceputul conflictului. Balaurul cu sapte capete isi va da greu duhul; lumea l-a inarmat, l-a hranit si nu a dorit sa vada mai departe decat profitul momentan. Se anunta pe regiuni, unde se poate scoate masca si iesi din camera etansa. Nu sunt raniti; credinciosii spun ca este o minune; eu si multi altii l-as sfatui pe “Sfantul” sa-si dovedeasca puterea de a face minuni, in alt domeniu.

DUMINICA 17 FEBRUARIE

-Recitesc cele scrise aseara; ce simplu pare si este si eu ma mir de unde aceasta lipsa de frica. Nu stiu, daca asi fi credincios as zice ca “Sfantul” are grija de mine; nu cred nici intr-o soarta undeva prescrisa; simplu, consider frica un sentiment paralizant si stiu ca nici eu si nici un “Sfant” nu poate modifica unghiul de cadere al rachetelor. Mai repede le doresc succes servantilor de la bateriile “PATRIOT.” Si cand te gandesti ca in orice clipa, ca de atatea ori urla sirenele, radioul armatei anunta “Atac cu rachete” si cand se termina nu stie nimeni; mult nu mai poate dura.

LUNI 18 FEBRUARIE

-Este ora 22:00, inca nu a fost alarma. Se trag ultimele sfori diplomatice; marele imperiu U.R.S.S. nu are ce manca dar vrea sa faca pace in lume.

MARTI 19 FEBRUARIE

-Sosesc olimi si din Albania si raman uimit ca desi este razboi, este abundenta de bunuri alimentare si tot ce vrei.
-Ora 19:55 Alarma….Atac cu rachete. Primesc telefon de la Eva. Raspuns: suntem bine si in costum national, adica cu masca. De la calaul din Bagdad te poti astepta la orice. Urmarile inca nu le stim, acesta este un semn bun. Din motive strategice nu se comunica locul caderii si nici daca a fost lovita de “PATRIOT.” Cine locuieste aproape are marea fericire sa vada acest foc de artificii.
-Parerea mea ca in urmatoarele 12-18 ore incepe ofensiva terestra.

MIERCURI 20 FEBRUARIE

-Ziua incepe bine cu un telefon de la Andrei si Vivi, Australia. Aceasta este cea mai mare minune pe care o vad in viata mea. Minunea ca acest calau de la Bagdad a inceput cu Kuweit-ul, dar poate cu noi se termina mai repede ca putem raspunde doar cu arme atomice.

JOI 21 FEBRUARIE

-Luptele se intensifica; aviatia domina, se folosesc nopi arme.

VINERI 22 FEBRUARIE

-Daca USA accepta smecheria Rusa de pace, inseamna ca balaurului I s-a taiat doar coada si eventual unul sau doua din cele 7 capete. USA nu a inghitit galusca Rusa si comunismul si-a dovedit, daca mai era cazul, inca odata fatarnicia.
-Incep sa-mi schimb parerea ca la oameni nu ar domina selectia naturala ca si in lumea animala. Din contra, este legea ca un criminal va putea folosi o arma perfectionata, creata de un om mult mai cult decat el.
Am gresit cu termenul atacului decisiv terestru, dar sa-mi fie cu iertare si altii mai competenti ca mine au gresit. Dupa cum suntem sfatuiti in privinta viitorului apropiat -nopti, zile- ne putem astepta de a fi tinta a tot ce este mai rau in arsenalul criminalului, inainte de a-si da sfarsitul. Nici urma de panica, ci de incredere.

SAMBATA 23 FEBRUARIE

-Acum sunt curios daca lupul scapa putin jumulit sau lovit din stana pe care a prapadit-o, sau in scurt timp pielea ii este intinsa la soare.
-Ora  19:10, Sirenele urla, ne putem astepta la ultimele zvacniri; mai sunt 10 minute pana la expirarea termenului dat de USA. Se anunta lansarea unei rachete spre noi, timp de zbor, 4-5 minute. Semn bun, mai continui sa scriu: a 37-a racheta.
-S-a dat semnalul “verde” lui Schwarzkopf; daca m-ar asculta pe mine, ar trebui atac de invaluire dinspre Turcia, dar experienta mea de razboi se reduce la luptele dintre copii, in frumosii ani ai copilariei, iar Schwarzhopf este de meserie si pentru asta ia salariul.
-La TV concert cu orchestra dirijata de Ithak Stern. Alarma, sala plina ramane pe loc si isi pun mastile; membrii orchestrei pleaca. Ithak Stern, singur fara masca continua sa cante. A fost mai frumos sa vezi decat sa auzi.

DUMINICA 24 FEBRUARIE

-Atacul merge deocamdata ca pe… senile.
LUNI 25 FEBRUARIE
-La ora 0:30 Atac; la ora 05:00 al doilea atac intr-o singura noapte, tinta fiind Centrul Atomic de la “Dimona”, dar au dat-o in bara. Speram ca se apropie sfarsitul acestui razboi neobisnuit. Cand se va termina razboiul si eu voi termina acest “Jurnal”, scris pe apucate. Stiu ca nu il scriu sa impresionez cititorul; nu am intentia si nici talentul de a dramatiza evenimentele; am dorit doar sa-mi revars gandurile, sa dialoghez cu hartia si poate odata voi avea chef sa recitesc cele scrise. Stiu ca nu se poate crea si nici nu doresc sa creez eventualului cititor acele clipe ce le simti - si cum le simti este o treaba individuala - cand vezi racheta in traiectoria ei si vezi antiracheta indreptandu-se spre ea si explozia ce urmeaza. Cum poti reda in scris cele ce simti in primele minute de la alarma, cand stii ca acesta-i timpul de zbor si cadere………………………..
Si apoi ce simti cand Nahman Sai, purtatorul de cuvant al armatei spune: Se pot scoate mastile, nu a fost bomba cu gaze, se poate iesi din camera etansa, atentie la copii si batrani…. Stim, urmeaza zilele cele mai grele cand criminalul inca cu arma in mana este strans la colt si isi simte sfarsitul.
Viata isi urmeaza cursul si dupa o noapte cu doua atacuri, mergem la lucru si copiii la scoala, cu speranta ca totul va fi “BESEDER.”
-Pentru apararea Ierusalimului, Olandezii ne imprumuta urgent o baterie de rachete "PATRIOT" si nu pot sa nu pun intrebarea: De ce ? Ierusalimul, leaganul tuturor religiilor si al tuturor "sfintilor" trebuie sa fie amenintat si de ce iubitorii de lalele trebuie sa ne    imprumute arma, cand ar fi suficient un pic de patriotism din partea “Sfantului”, fata de locul in care s-a nascut.

MARTI 26 FEBRUARIE

-Suntem martorii ultimelor zvarcoliri ale diavolului. Maine este “PURIM”, zi de sarbatoare, zi in care cu mii de ani in urma, am scapat de alt criminal, zi in care toata lumea - copiii se mascheaza cu tot ceea ce doresc: preferinta este NAHMAN SAI, zis “Valiumul Tarii”, pentru caldura vocii lui cand anunta alarma si tot timpul cuvinte de linistire si apreciative la adresa marelui militar Schwartzkopf.

MIERCURI, 27 FEBRUARIE

-Speram ca in curand - zile sa scotem benzile izolatoare din camera etansa si sa gandim ce facem cu masca de gaze. Dar, inca pot fi multe surprize si ne asteptam la ele.

JOI 28 FEBRUARIE

-S-a terminat acest razboi si este “pace”, ca asa se zice la perioada dintre doua razboaie. Acum a inceput lupta pe frontul diplomatiei si nu va fi deloc usoara. Gandirea si judecata Araba sunt imposibil de inteles pentru un om normal. Acest razboi a decurs si s-a terminat in timp cum zic religiosii ca scrie in cartile sfinte si iar ma intreb, daca Sfantul a stiut, de ce nu l-a oprit.
-Principalul este ca tara este plina de veselie si speranta. Cu aceasta  inchei aceste insemnari si ma bucur ca am apucat aceste zile pe care le-am trecut si cu ajutorul acestei intelepte constatari: Nu ne nastem la dorinta noastra, nu traim dupa dorinta noastra si nu parasim viata la dorinta noastra, deci viata nu trebuie luata prea in serios. Am vazut fluviul Colorado, cum strabate Grand Canyon-ul si asa curge si viata: cand cu valuri prin stramtori, apoi pe intinderi linistite, urmand cascade, dar respectand o lege aspra, mereu numai in jos.
- Sa ne bucuram de ziua de azi si sa o consideram o viata - Lucius Annaeus Seneca  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page