Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Amos Oz: O poveste de dragoste cu România



La inceputul anilor 2000, cind am venit prima oara la Festivalul scriitoriilor de la Neptun, am constatat cit de putin se stia in Romania despre scriitorii israelieni consacrati; nici unul dintre acesti scriitori nu fusese invitat la Neptun.
Am initiat atunci o asociatie a scriitorilor romani si israelieni, avind drept scop promovarea reciproca a literaturii intre Romania si Israel. In acest cadru, am fost invitata de Uniunea Scriitorilor din Romania sa pregatesc prezenta delegatiei scriitorilor israelieni, care urma sa participe la prima editie a Festivalului „Zile si Nopti de literatura“, de la Neptun, in 2002.
Tot in 2002, am avut privilegiul sa urmez un semestru intreg cursurile profesorului Amos Oz la Universitatea din Neghev, la Beer Sheva. Pina atunci ii cunoscusem talentul de mare scriitor, aclamat pe plan mondial si laureat al celor mai de seama premii, candidat la Premiul Nobel, scriitor care – aidoma lui Cehov – nu pune etichete, iubeste oamenii asa cum sint ei. Romanul sau Sotul meu, Michael, a fost ales printre cele 100 de romane cele mai importante ale secolului al XX-lea.
Dar la cursurile Facultatii de Literatura din Beer Sheva am descoperit inca o dimensiune a personalitatii sale: aceea de profesor innascut. Amos Oz isi captiva studentii prin modul original, firesc, dinamic, neasteptat in care aborda un subiect. Studentii ajungeau sa sondeze acel subiect la adincimi care nu banuiau ca exista. Intilnirea cu studentii se transforma intr-un dialog stimulator, exista o atmosfera unica de seriozitate, dublata de farmecul profesorului, perspectivele erau intoarse pe toate fetele, intr-un mod ingenios si eclatant.
Este lesne de inteles cit de importanta mi se parea prezenta lui Amos Oz la editia urmatoare, din 2002, a noului instituit Festival de la Neptun. Stiam ca i se publicasera traduceri in limba romana, dar in Romania nu era cunoscut asa cum era apreciat pe plan mondial. Nu am avut nici o umbra de indoiala ca prezenta sa in Romania si acel contact direct vor fi inceputul unei adevarate povesti de dragoste, iar Amos Oz, la rindul sau, va fi surprins si impresionat de nivelul inalt al intelectualitatii romane, de dragostea pentru literatura („care pluteste in aer in Romania“, a declarat, mai tirziu, Amos) si de modul minutios al organizarii Festivalului international de literatura.
M-am adresat lui Amos Oz: stiam cit este de solicitat si cit de incarcat este programul sau de lucru. I-am vorbit despre lumea literara romaneasca si despre importanta legaturilor intelectuale si scriitoricesti care se pot cizela la acest festival de literatura. De asemenea, i-am vorbit despre contactul direct cu cititorii. Amos Oz a acceptat, dar s-a uitat in agenda si avea o mare problema. Festivalul se desfasura intre 19 si 22 septembrie 2002, la Neptun. Pe data de 21 septembrie, Oz trebuia sa fie prezent la Milano, la lansarea unui volum tradus in italiana. L-am rugat atunci sa vina macar pentru doua zile la Neptun, de acolo sa revina la Bucuresti si sa plece mai departe cu avionul spre Italia. Marturisesc ca, spre surprinderea mea, Amos Oz a acceptat acest program atit de obositor, chiar si pentru un om tinar. In plus, personalitati de importanta lui Amos Oz vin la festivaluri ale scriitorilor numai cind sint anuntati ca vor fi ei laureatii acelei editii. Amos Oz a acceptat sa vina doar pentru intilnirea cu scriitorii romani. Un gest in favoarea Romaniei sau un gest in favoarea Europei rasaritene din care parintii sai plecasera odata ca exilati? Cred ca raspunsul este afirmativ, la ambele intrebari.
In dimineata zilei de 18 septembrie 2002, am zburat spre Romania impreuna cu Amos Oz si cu alti doi scriitori israelieni – Sami Michael si Ori Bernstein. La Neptun, s-a intimplat ceea ce am prevazut. Din momentul in care s-a intilnit la festival cu scriitorii prezenti si din momentul in care a tinut o prelegere despre „Cum sa vindeci un fanatic“, Amos Oz a intrat, as spune, in hard discul scriitorilor si cititorilor romani. „11 Septembrie – a spus Amos Oz atunci – a stirnit tristete, minie, uluire, soc, melancolie si dezorientare peste tot. Cine s-ar fi gindit ca secolul XX va fi urmat imediat de secolul XI?“.
Am ezitat sa redau alte citate din aceasta prelegere, dar fiecare fraza este importanta si tulburatoare. Eseul, in traducerea mea, a fost tiparit in Luceafarul (nr. 34, 2003), apoi a aparut (intr-o alta traducere) la Editura Humanitas Fiction. Acest text este inclus in programa scolara a Suediei si cred ca ar trebui adoptat si prezentat in cit mai multe tari, in programul scolar educativ. Dupa stralucita conferinta, Amos Oz a fost ovationat indelung si i s-au luat interviuri pentru numeroase publicatii literare romanesti si pentru cotidiene. „De fapt, tonul colocviului l-a dat Amos Oz – scria, in Luceafarul, Eugen Uricaru. Nu se putea sa fii mediocru sau neinteresant dupa ce a vorbit el“. Radu Cosasu, in Dilema veche, recomanda citirea conferintei lui Amos Oz: „Un text fara pereche in publicistica noastra ca densitate si vigoare a inteligentei“. Pe parcursul anului urmator, se cita, se citea si se scria despre Amos Oz in presa romana, iar juriul condus de profesorul Mircea Martin a decis ca, in anul 2004, la Festivalul de la Neptun, „Marele Premiu Ovidius“ sa-i fie acordat lui Amos Oz. Discursul de la Neptun, la primirea importantului premiu, a ramas legendar in memoria tuturor celor prezenti. „Imediat ce se declanseaza un incendiu – a spus Amos Oz –, exista trei posibilitati: 1) sa fugi cit mai departe posibil; 2) sa semnezi o petitie cerind demiterea guvernului; 3) sa torni apa peste foc, atit cit poti, un pahar, o lingurita. Fiecare fiinta umana are o lingurita. Noi nu trebuie sa fim cei care fug. Noi sintem purtatorii de lingurite, noi putem stinge focul“. Amos Oz a cucerit simpatia tuturor, publicul identificindu-se cu spusele lui.
La Bucuresti, la sediul Uniunii Scriitorilor, Amos Oz a cucerit publicul cind a vorbit la lansarea cartii sale, Sa cunosti o femeie, aparuta la Editura Polirom in traducerea doamnei Antoaneta Ralian. In Sala Oglinzilor, toate locurile erau ocupate – niciodata n-am mai vazut acea sala atit de plina – si o multime de oameni care nu au mai gasit loc stateau in picioare, ocupind tot coridorul de trecere.
In Israel, am organizat, impreuna cu ICR Tel Aviv, la Casa Ziaristilor, in prezenta unui public numeros originar din Romania, lansarea aceleasi carti. Amos Oz a povestit despre minunata legatura cu Romania: „in zilele cit am stat in Romania, am avut impresia ca stiu aceste locuri, ca-i cunosc dintotdeauna pe oamenii de acolo. Parca si mirosurile le stiam de undeva. M-am imprietenit cu multa lume si am comunicat firesc, de parca am fi trait o viata impreuna. Pe urma, am inteles motivul. In Ierusalimul mandatar unde am copilarit, ma duceam adesea sa-mi cumpar dulciuri de la o mica pravalie din vecinatate. Proprietarii erau romani, vorbeau romaneste si urechea mea de copil inregistra ritmul vorbirii lor, retinea cuvintele. Odata i-am auzit pe cei doi, sot si sotie, proprietarii pravaliei, fredonind cintece romanesti. Aroma acestei pravalioare, cintecele, vorbirea mi-au revenit viu in minte, cind ma plimbam pe strazi in Romania. Pe romani i-am cunoscut, de asemenea, in kibbutz la Hulda… Compar dorul de locurile copilariei ale evreilor romani – care au emigrat purtind in suflet necazurile, nedreptatile, jignirile pe care le-au suferit uneori acolo – cu dorul pe care il poti avea dupa o femeie iubita care te-a parasit, chiar daca nu ti-a fost intotdeauna bine cu ea“.
Din 2004 pina in 2012, Amos Oz nu a mai fost in Romania, si cu toate acestea, pot afirma, citind constant presa din Romania, ca el este, de fapt, tot timpul prezent aici. De fiecare data cind ma intorceam in Israel, de la Bucuresti, purtam in valiza un text, o cronica despre el, le traduceam in ebraica, si i le trimiteam lui Amos. El este deja citat in alte texte, ca o persoana cu autoritate, ajunsa la notorietate in Romania. De exemplu, de multe ori am descoperit, in eseuri si in articole literare, ca se scrie „Amos Oz a spus… Amos Oz crede ca…“.
In Dilemateca, a aparut cindva un articol, cu raspunsurile unor personalitati marcante la intrebarea: „Daca ar fi posibil, pe cine ati vrea sa invitati la cina, la dumneavoastra acasa, dintre toate personalitatile lumii actuale?“. Multi au raspuns: „Pe Amos Oz“. I-am trimis acel numar din Dilematica lui Amos Oz, traducindu-i raspunsurile. Cred ca, in general, in Romania, Amos Oz este cel mai pomenit si mai citat scriitor neroman. Un om cu care simti nevoia sa stai de vorba, chiar si cind nu mai e de fata. Toamna trecuta, la Gaudeamus, Ioana Parvulescu spunea ca Amos Oz este „un scriitor care, din doua-trei cuvinte, iti construieste o lume“.
As vrea sa inchei articolul cu o fraza din Poveste despre dragoste si intuneric, volum aparut la Humanitas Fiction. O citez din memorie: „Calatoria din care niciodata nu te intorci cu miinile goale este calatoria in tine insuti“.

Riri Sylvia Manor
Fotografie de Mariusz Kubik
(Observator Cultural)


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page