Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Tudor Arghezi - crestin

Se intampla ca geniile nu au prea mult procent de uman. Genialitatea se invarte gravitational in jurul unui absolut cerebral si biata inima ramane frustrata in trairile ei emotionale curate. Dar nu stiu cum, geniile romanesti parca fac exceptie de la aceasta regula si ele sunt totodata profund umane. Genialitatea lui Arghezi nu e doar "arctica" cerebral, ci in privinta sentimentului frumos ea este si tropicala, desi nu in zvarcoliri, ci in cumintenie.

Isus Hristos, Dumnezeu-om, nu ne-a uimit doar cu astralitatea Sa, ci si cu trairea fiecarei dureri a fiintei omenesti, cu participare la fiecare bucurie frumoasa, sincera, copilareasca in nevinovatia ei. De-alungul istoriei, oamenii credinciosi au facut acelasi lucru, indiferent in perioada de timp in care au trait si pe ce pozitii de functie s-au aflat.

Sa luam doua exemple biblice, unul vechitestamentar, altul noutestamentar:

A. 2 Imparati 4, 8-10:

"Intr-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogata. Ea a staruit de el sa primeasca sa manance la ea. Si ori de cate ori trecea, se ducea sa manance la ea.

Ea a zis barbatului ei: Iata, stiu ca omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfant al lui Dumnezeu. Sa facem o mica odaie sus cu ziduri, si sa punem in ea un pat pentru el, o masa, un scaun si un sfesnic, ca sa stea acolo cand va veni la noi."

B. Ioan 12, 1-2:

"Cu sase zile inainte de Paste, Isus a venit in Betania, unde era Lazar, care fusese mort si pe care il inviase din morti.

Acolo I-au pregatit o cina. Marta slujea, iar Lazar era unul din cei ce sedeau la masa cu El."

In lumea crestina protestanta si mai ales neoprotestanta, BETANIA are o semnificatie profunda. S-a inteles ca in localitatea aceea, in casa aceea, Domnul era bine primit si acest nume abunda in a fi folosit, aducand aminte.

Acum trecem la Arghezi, sa vedem ce impact au avut aceste exemple biblice, evanghelice, in intimitatea sufletului sau. Ne oprim la poemul INSCRIPTIE PE O CASA DE TARA si citim:

"Si-ntr-un ungher, vom face din covoare

Un pat adanc, cu perinile moi,

Daca Isus, voind sa mai coboare

Flamand si gol, va trece pe la noi"

S-ar cuveni sa ne oprim aici. Dupa aceasta zicere parca nimic nu ar mai fi de spus. Ma vanzolesc insa o mie de intrebari. Cum a putut geniul, de la un crez cerebral care putea ramane acolo, de gheata, sa se plece in aceasta minunata traire? Cum se face legatura intre tronul lui Dumnezeu dintr-o marire de nepatruns si troita de la rascrucea potecilor unui satuc uitat de lume? Ar fi de inteles INSCRIPTIA sa fie facuta pe o catedrala uluitor arhitecturala, pe o moschee cu boltile acoperite in aur, pe... si pe..., dar cum ii dadu prin minte poetului sa o asocieze cu o "casa de la tara"? Este vreo bojdeuca prea mica pentru a avea loc si Isus in ea?

Multi proprietari de case, chiar din arhitectura s-au gandit la o "camera de oaspeti". Am auzit si am vazut si eu acest lucru. Arghezi nu aminteste nimic despre "oaspeti". In mintea si mai ales in sufletul sau nu are decat UN oaspete. ISUS. Nu-i asa ca Arghezi ne-a depasit cu mult in aceasta privinta? Nu inseamna acest lucru CRESTINISM? Poate cineva sa spuna - dupa citirea acestor patru randuri ale poetului - ca el nu a crezut in Isus Hristos? In acest punct de gandire, intrebarea nu mai este daca Arghezi a crezut in Isus ci, daca eu cred.

Ma mai intreb acum daca romanul mandru pe drept de tara lui, de neamul lui, de limba lui, de mai marii neamului, de Arghezi bunaoara, este MANDRU si de ISUS HRISTOS - MANTUITORUL in masura poetului? A facut pe bojdeuca sufletului sau o INSCRIPTIE?

Este o imagine in Scriptura de simplitate cum nici o alta, dar de importanta vesnica. "Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine".

La usa "casei de tara", pe care mai marele neamului nostru ne-a propus-o prin INSCRIPTIA lui, Isus nu are de ce sa mai bata si sa mai astepte sa I se deschida. El deja stie ca e asteptat acolo, iar proprietarul casei Il asteapta in prag cu usa deschisa, aratand spre locul pregatit pentru El.

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page