CE FRUMOS AR FI FOST .... sau .... POATE CHIAR A FOST

Multe si multi ma leaga de VRANCEA, si de pe Buzau in sus si de pe Buzau in jos "tot pamant frumos". Pentru acum mi se pare destul si sa-l amintesc doar pe Barbu Stefanescu desi nascut in Bucuresti, tot de la Vrancea, subliniindu-i dupa cum vedeti si locul pe care romanii i l-au transformat in nume, Delavrancea. Era frumos. Cu alura beethoveniana, dar mai frumos, mai suplu decat acesta cu cat mai carpatic decat el. De la el am invatat, si iarasi amintesc doar una din cate am invatat de la el, sa-mi traiesc bunica mea "asa limpede cum era..." avand mereu in poala pentru mine cate ceva.
Dar sa uitam nostalgiile desi pare ca doar ele ne-au mai ramas genuine si sa ne ocupam putin de realitatile care li se opun dupa parerea mea cu prea mare indarjire, fara sa omitem a aminti ca Delavrancea a fost unul din mai marii neamului nostru care a crezut in Dumnezeu si in Mantuitorul Domnul Isus Hristos. "Hagi Tudose" nu este decat o reflectie in stil secular peste aproape doua mii de ani a ceea ce Domnul a spus in parabola cu bogatul zgarcit care voia sa-si mareasca hambarele si caruia i-a replicat:  "Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere inapoi sufletul; si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi"?  Luca 12, 20.
Din tara de nastere, iarna aceasta, Vrancea a fost esantionul cel mai reprezentativ de ingropare sub zapada. Aceasta imagine a creat in gandul oricaror romani credinciosi, de treaba, - si cred ca sunt multi -, puntea dintre material si spiritual.  In limbaj mai la zi, a scos in evidenta COPMPONENTA SOCIALA a RELIGIEI.
Ar fi fost frumos - si indraznesc sa-mi inchipui ca asa a fost intrucat nu stim cum a fost -, ca pe langa guvern si armata si politie si cadrele medicale si ce mai poate fi adaugat la acestea, institutiile religioase fiecare in parte sau adunate laolalta, au facut prim planul efortului de salvare si ajutare a vrancenilor blocati sub zapezi, cum scrie la SFANTA SCRIPTURA cea a tuturor, si cum scrie la scriptura locala mioritica din care nu lipseste "cel vrancean", caci de-ar lipsi DOINA n-ar mai fi. Dupa cum clopotele Bisericii Ortodoxe se aud in vremuri bune in Vrancea pana in catunul cel mai departat cu bojdeuca lui cea mai de la margine, numele fiecarui satean sa fie pomenit in scriptele parohiei, sau cum se numeste ea, de Buzau sau de unde e, peste intreaga vrance. Un clopot de alerta, o toaca de mobilizare frateasca de parca din spiritul Catedralei Neamului sa faca potecute prin nameti si nimeni de pe lista parohiala sa nu fie uitat. Si toate Bisericile neoprotestante de pe acolo, la fel. Propovaduirea, in termen la zi  - evanghelizarea - sau colportarea din casa in casa uneori a vestirii mantuirii, pe vremuri bune, sa se fi repetat acum prin nameti spre cei lipsiti si inzapeziti. Daca a fost asa, parere de bine cu nemiluita, daca nu a fost asa, parere de rau tot mare. Nu am de unde sa stiu in aceasta privinta, de aceea nici nu laud, nici nu acuz, doar ma gandesc si eu.
Revenind la ceea ce am numit Componenta Sociala a Religiei, daca este innobilata cu incarcatura vesnicitatii, capata dimensiuni universale si calitati vesnice. Vorbind despre Ziua Judecatii Celei Mari, Domnul va zice unora:  "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu ... caci am fost flamand si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete si Mi-ati dat de baut; am fost strain si M-ati primit; am fost gol si M-ati imbracat; .. oridecate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti FOARTE NEINSEMNATI FRATI ai MEI, Mie Mi le-ati facut" Matei 25, 34-36, 40 si "Duceti-va de la Mine...." celorlalti.
Absolut ca mantuirea cuiva, intrarea in Imparatia Cerurilor, invesnicirea, nu trebuie reduse la ceea ce se cheama ACTELE de CARITATE, denumire  care vanzoleste lumea crestina si chiar necrestina astazi, nici promovarea ideii ca s-ar putea face vreodata egalitate materiala intre oameni prin REDISTRIBUIRE facand fericirea pe lume. Nu acesta este sensul invataturii Evanghelice. Cat a fost printre oameni Insusi Domnul Isus se ingrijea de nevoile temporare ale oamenilor, dar pilduind prin aceasta viata cea vesnica.  De doua ori Domnul a hranit multimile de mii de oameni, infometate. Cand insa acestea veneau la El numai pentru a fi hranite, El le-a zis: "Voi ma cautati numai pentru paine si peste" si le-a indreptat sufletele spre viata vesnica. El nu venise sa hraneasca sau sa vindece o generatie de oameni, ci sa mantuiasca si sa invesniceasca toate generatiile istoriei lumii, pentru totdeauna.
"Pe saraci ii aveti intotdeauna cu voi" Matei 26, 11, a zis Mantuitorul.  El nu venise sa "starpeasca saracia", cum zic unii politicieni versati in "promisiuni" electorale. Personal, n-as avea nici un confort sufletesc daca guvernul meu - in orice tara as fi -, ar lua cu forta de la un bogat si mi-ar da mie. Daca bogatul, dintr-o inclinare a inimii lui mi-ar da si mie ceva, as fi foarte recunoscator, m-as stradui sa-i intorc darnicia si sufletul meu s-ar lipi de sufletul sau. Ca acest lucru ar fi un simtamant divin si pentru el si pentru mine, si ca amandoi laudam pe Dumnezeu care ne-a dat totul chiar si pe noi insine, rostul ar fi deplin, cred eu.  Restul stie El.
O privire generala si mai ales seculara, vede lumea impartita in BOGATI si SARACI. Nu se poate spune ca nu-i asa. In ultimile decenii chiar si in Romania si in Vrancea ei este acest lucru. Dar o privire mai in profunzime si mai spirituala da peste superficialitatea acestei clasari. Fiecare e bogat - dupa Evanghelie cel ce da "un pahar cu apa" e subliniat in cartile cerului, - fiecare e sarac dupa Scriptura, "vai de voi bogatilor". Exista o intelepciune a trairilor la toate nivelurile chiar considerandu-le relativitatea. Biblia zice:  "Totusi, Intelepciunea a fost indreptatita din Lucrarile ei", Matei 11, 19.

Benone Burtescu