Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Bunul simt si mitocania

 

de Vavila Popovici - SUA

Uneori nori grei se ingramadesc in diminetile zilelor noastre si intuneca soarele de ale carui raze dorim atat de mult sa ne bucuram… De ce, ma intreb, nu ne putem bucura intru totul de stralucirea lui? De ce umbre tenebroase apar in sufletele noastre, de parca ingerii Domnului nu ne mai iubesc?

Raman stupefiata de cate ori deschid paginile cate unui ziar si gasesc articole in care se releva comportamentul ingrat, lipsa de bun simt a unor oameni si in special a celor care ar trebui sa constituie un exemplu de moralitate, oameni care conduc destine si destinul insemna viitorul nostru, o continua schimbare a lucrurilor, a lumii, pe care omul trebuie sa o insoteasca onorabil. Dorim oare sa ajungem sa celebram triumful proastei calitati a omului, a unei piramide gaunoase?

Cu totii suntem datori in primul rand sa cunoastem si mai apoi sa respectam legile tarii in care traim si ele trebuie sa fie clare, bazate pe morala, deoarece legile sunt intruchiparea ratiunii, a intelepciunii umane. Scriitorul francez Honoré de Balzac, cel care a realizat o imensa oglinda in care s-au privit contemporanii sai, traitori ai secolului al nouasprezece, spunea: „Legile sunt panze de paianjen prin care mustele mari trec si cele mici sunt prinse". De ce oare? Stim prea bine! Puterea politica, puterea banului, ii scapa pe cei „mari"! Desigur, lumea a evoluat, dar principiile care stau la baza vietii, chiar daca au suferit schimbari de nuanta, fundamentul lor a ramas acelasi. Traim altfel, dar avem aceeasi casa – pamantul, am evoluat, dar suntem tot oamenii de altadata, ne-am castigat libertatea, dar ea trebuie inteleasa ca fiind limitata de legi si de bunul simt care nu ne permite sa ne comportam imoral, sa deranjam, sa lovim, sa ranim sufletele celor din jurul nostru, ci sa tinem seama de faptul ca suntem facuti din lut si nu din piatra pe care o poti lovi cu barosul…

„Ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta" spunea Seneca la vremea sa, buna-cuviinta facand parte din comportamentul civilizat in societate, comportament ce poate fi definit in final, ca fiind demn sau nedemn. Iata cum profilul moral este determinat de atitudinea omului in relatiile sociale si defineste ceea ce numim demnitatea umana. „Caut un om!" rostea Diogene, in plina zi, umbland pe strazile Atenei, pe vremea cand oamenii orasului huzureau si viata decazuse, fiindca asa este viata, are urcusurile si coborasurile ei. Scriitorul german Gotthold Lessing spunea cu convingere: „Cea mai nobila preocupare a omului este omul", caci nu este suficient numai sa cunosti legile, principiile morale, ci sa le si aplici in viata.

Cata lipsa de bun simt intalnim in zilele noastre! De multe ori se observa in comportamentul privind curatenia, ordinea si linistea noastra: Poluare cu diverse mirosuri respingatoare, aruncarea de gunoaie la intamplare, parcarea masinilor in locuri nepermise, poluarea fonica, muzica din locuinte cu boxe ce depasesc mult decibelii suportabili, dar si muzica din interiorul autoturismelor; masini cu „geamuri negre", deschise atat cat trebuie pentru a se auzi ritmul incitant al manelelor, sunetele telefoanelor mobile peste tot si voci puternice pentru a fi auzite si multe, multe altele… Doar suntem liberi, nu? Putem sa vorbim orice, putem sa ne exprimam oricum!

Omul vine pe lume cu Bunul simt ancestral, dar valoarea lui poate creste sau descreste pe parcursul vietii, functie de factorul educational. Oare oamenii zilelor noastre sunt educati suficient, cunosc politetea? Sau isi permit orice in numele unei libertati prost inteleasa, nemaivorbind de cei ajunsi la putere care incep sa fie dominati de orgoliu si sfideaza bunul simt, crezand ca li se cuvine orice comportament. Intalnim la tot pasul parvenitism, mitocanie, manifestari ale lipsei de bun simt. Si toate acestea se insumeaza si avem, spre regretul nostru, tabloul natiei respective pentru zilele in care traim! "Batjocura, sudalma este partea celor trufasi, si pedeapsa, ca leul va pandi asupra lor", a spus Iisus, caci buna cuviinta se inscrie in sfintele principii ale Legii cerului, principii desavarsite, neschimbatoare. Le cunoastem indeajuns? Oamenii cu credinta in Dumnezeu le cunosc, de aceea despre taranul roman s-a spus intotdeauna ca este om cu bun simt.

Dupa ce dam nastere copiilor, sau devenim invatatori, profesori, educatia este darul cel mai pretios care trebuie facut copiilor in familie, in scoala. De unii se prinde, de altii nu, dar stradania noastra trebuie sa existe, pentru a slefui caractere, a face ca acesti copii ajunsi maturi sa poata convietui in conditii civilizate, adica bine si frumos cu semenii lor, ca prin fapte, prin vorbe si prin luari de atitudine pline de bun simt, sa-si poata castiga respectul. Incepand din familie, trebuie sa existe respectul aproapelui, un comportament care sa nu lezeze pe cei din familie, dar si din societatea in care traim: sa mancam cuviincios, sa vorbim cuviincios, sa repetam cuvintele de politete: saluturi ale diminetii, zilei si ale serii; sa nu ne lipseasca cuvantul „multumesc!", sa nu ridicam tonul, sa ne stapanim furiile, sa iubim si sa fim atenti si generosi, sa nu ne sfiim a ne cere scuze, a ne cere iertare. Si toate facute din inima, cu iubire! Uneori ni se intampla sa daruim respect si iubire si sa nu vedem in ochii celui caruia i-am daruit nici un pic de multumire! si-atunci ne punem intrebarea: Este atat de greu sa multumesti? Omul cu bun simt nu va uita sa multumeasca! Cel care are sufletul bun si nu este stapanit de orgoliu, nu va incerca sa se razbune cand i se face un rau, isi va cere iertare atunci cand el greseste si va ierta celui care i-a gresit, iertarea fiind si ea un semn al demnitatii.

Invatatura crestina ne invata sa ne cinstim parintii, sa nu uitam durerile mamei, sa ne aducem aminte ca parintii ne-au dat viata „ Ce le vei da tu in schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?" a intrebat Iisus. Parintii de asemenea nu trebuie sa uite rolul lor de educatori, adresandu-se cu vorbe blande si cu dragoste. Chiar daca copiii nu asculta in acele momente si ni se pare ca „le intra pe-o ureche si iese prin alta" (asa se obisnuieste a se spune!), ceva, ceva tot vor retine si isi vor aminti mai tarziu: "Asculta, fiul meu, invatatura tatalui tau si nu lepada indrumarile maicii tale! Caci ele sunt ca o cununa pe capul tau si ca o salba imprejurul gatului tau." (Pilde 1, 8-9)

Politetea, respectul se invata, nimeni nu se naste politicos, nu le stim pe toate si avem multe de invatat pe parcursul vietii! Este adevarat ca invatarea cere o minima inzestrare si poate, un exercitiu indelungat. Ne nastem cu bun simt, dar prin educatie dobandim mai mult pentru vremea in care traim, dobandim politetea care implica generozitate, simt al dreptatii, al frumosului, decenta, chiar eleganta! Primim, refuzam? Ar trebui, da, ar trebui sa invatam continuu, ca prin spusele si faptele noastre, sa nu lezam pe cei din jurul nostru. „…Luati invatatura, ca mult argint si mult aur veti castiga cu ea!..." ne spunea tot Iisus.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page