Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PELERINAJ OTRAVIT, LA SANUL BUCOVINEI

Prof. dr. Adrian Botez

Sa mergi "acasa", cand e vorba de Bucovina - are un inteles poate mai profund decat al oricarui alt "acasa", din toata lumea asta. Nu exista un "acasa" mai legat de faptura lui Dumnezeu, decat "acasa " al bucovinenilor (din pacate, vorba "bucovinean" este un nume sfartecat, de-acum pana la "plinirea voii Celui de Sus", de o istorie hidoasa: Bucovina de Sudtincaa romaneasca, si Bucovina de Nord, strivita, se pare definitiv, sub cizma de iuft ucraineana…).

Veneam "acasa" - la vatra muntilor padurosi, atintit cu urechea la povestile vanturilor din cetini si ale valurilor de paraie - si cu ochii la vulturii-cruci, ai celui mai senin, inalt si semet vazduh: pajuri batrane cat lumea, purtand in trupurile lor zbarnaitul sagetilor inteleptilor si pletosilor voievozi ai Moldovei.Veneam "acasa", veneam sa ma asez cu pieptul la radacina Bradului Lumii, avantat de pe stanca drept in ceruri. Din cate-un Brad al Lumii a fost sculptata, de zanele peste care avut-a putere Stefan cel Mare si Sfant, fiecare dintre manastirile ce-si iau zborul din poiene tainice, adunand pe peretii lor intreaga Carte a lui Dumnezeu, scrisa cu sfinti, albastri precum mila din ochii Tatalui Ceresc - si verzi, precum lucrarea de proaspata viata a Fiului de Tata…

tIn paralel cu privirile, care-mi furnicau jur-imprejururile ceresti - amintirea otravita lucra si ea: in 1775, Bucovina a fost "vanduta"-tradata, la Hanul lui Manuc, de un dragoman, si data Austriei Imperiale - si pentru ea si-a pus gatu-n streangurile de matase ale gazilor Sublimei Porti martirul Grigorie al III-lea Ghica; apoi, in 1940, a trecut, peste trupul ei de craiasa, creionul de dulgher al lui Stalin, sfasiind-o in doua… - a doua bucata a matasei de duh fiind rapita in pantecele Baalului Sovietic… si-un rege nemernic a tacut… In 1990-1991, bucata de duh hrapita a fost, iarasi, "uitata", afara din casa tarii, de guvernantii "decembristi"; in 1997, a fost iarasi "vanduta", de data asta Ucrainei… "Tratatul de buna vecinatate"… In 2003-2004, iarasi se trece peste rana sangeranda a Bucovinei, printr-un tratat nepasator, cu Rusia "democrata si liberala"… De "vanzatori" si de nume frumoase pentru "vanzare", nu duce lipsa nici Tara Mare, nici Sfanta Bucovina…a

Da, asa veneam(la sfarsit de august 2008), caci asa purtam in suflet (eu, pribegitul pe meleaguri departate) Tara de Sus a nasterii mele. Veneam dupa ani multi, sa-mi numar averile fara de numar, stranse de mosii mei voievodali, pentru mine - veneam sa-mi stravad radacinile adanci si fermecate ale fiintei. Dar averile mele le-am gasit cumplit risipite de nebuni, scapati din balamucul cel mare al lumii dezdumnezeite si dand buzna, cu ghioaga, in raiul lui Dumnezeu - iar radacinile mi le uscasera hulpavii si lacomii, iazmele de urat, care s-au nascut (de parca s-au clocit) si-au crescut (tainic si in beznele cele mai ferite de vedere) pe pamantul sfant de Bucovina - si-acum sfarteca si otravesc de moarte sanul care i-a alaptat si le-a dat viata. Vinovata de paricid - viata.

…Saraca apa a Moldovei! - abia mai curge, de-atatea puturoase si pestrite gunoaie lumesti, movilite pe margini, si de-atatea siroaie infernale, de uleiuri si pacuri, care-i pangaresc tot valul… Cand am ajuns la Gura Humorului, am cautat cu ochii, pe varf de munte, fostul pavilion regal de vanatoare, prefacut, apoi, in casa de vacanta a seminaristilor cernauteni, pana in 1948; sub Dej - azil de batrani - iar intre 1976-1989, amenajat foarte cochet: motelul "Arinis". Sub noii dregatori("postdecembristi"…) ai tarii - ce a mai ramas? Niste scheletice ruine pamantii si pustiite - si-acelea murdarite de pancarte cenusii: "Proprietate particulara"… De la Rege si de la Biserica Neamului - a ajuns la marlanii "particulari"… - care se vor lafai in tarcul unei nou-cocotate(pe ruine istorice!) vile cu turnulete de tinichea… Venetici - caci 75 % din populatia (activa…) din Gura Humorului o formeaza somerii - iar humorenii get-beget au trecut de 60 de ani (copiii lor, ca pretutindeni in Romania, s-au spulberat in zari straine): asista, neputinciosi, resemnati, la propriul apus de soare…si la instrainarea si distrugerea sistematica a radacinilor orasului lor. "Numai umbra spinului/La usa crestinului"… Strainii, cu masini mari, lafaite, isi cracana Mercedesurile drept in mijlocul soselei, ca sa ceara informatii pe-ndelete, dispretuind cu grosolanie pe "bastinasii" care ar vrea, si ei, sa treaca…

O iau spre Voronet. Manastirea… Unde-i manastirea? Auzisem eu ca un individ fara Dumnezeu, pe nume Ion Tiriac, voise sa faca, vis-à-vis de sfintii albastri ai Voronetului - motel, cu gratare de mititei in fata - dar preotii Bucovinei, in frunte cu prea-sfintitul Pimen, l-au oprit pe vandal. Dar, acum, unde-o fi manastirea, daca tot a scapat de motel si de fumul de mititei? Nu se mai vede, de tarabele supraetajate, cu izmene "straine", piepteni si margele(bineinteles ca "straine"! - biet romanul a ajuns ca africanii jefuiti si robiti colonial, cumparati doi la o margica, din secolul XVIII) - nu se mai aude zvonul rugaciunii, de tipetele precupetilor si corturarilor straini(cu ghilimele si fara…): germani, tigani, unguri, englezi - toti in chiloti, in fata sfintilor si voievozilor de pe ceruri - toti striga si chiraie, ca-ntr-un talcioc zanatic - nici un respect fata de batranele ziduri sfinte, inaltate de Preasfantul Stefan… "Zidul vechi al manastirei", cel de-mprejmuire, se iteste bolnav, cutremurat de jale, din tot acest Babel al zarafilor lumii, stransi la Templul Cerescului Tata - si nu se iveste biciul lui Hristos, de nicaieri… Ajung la intrarea uriaselor porti de lemn. Afis mare: "Intrarea - 40.000/ 20.000 de lei". Tu, din Tara Romanilor - sa trebuiasca, pentru a intra in casa cea sfanta a parintilor si mosilor tai, a Dumnezeului tau - sa platesti… De ce? Raspunsul il voi afla, de cum voi trece pragul portii: doua ziduri exterioare, din patru ale manastirii - STERSE! Pe celelalte doua - abia se mai zaresc, umbre vagi, sfintii albastri. Ce cataclism cosmic a sters, fara indurare si intoarcere(doar firave inceputuri de restaurare…), sfintii Voronetului? Murmura o batrana si cernita calugarita, jenata: "Nu ne prea da fonduri Ministerul, maica, pentru restaurare…si ne nevoim sa strangem, cu paraua, de la dumneavoastra…". Acum stiu cum se numeste cataclismul… da, stiu.

La fel stau lucrurile si cu Sfintii Verdelui de Cetina ai Manastirii Humorului. Logofetii, vornicii si postelnicii ingropati in incintele sfinte - s-au scufundat, de rusine si amar, cu inca 10 stanjeni, in pamant… " - Asa-i la toate manastirile - sa va duceti si sa vedeti: Moldovita, Sucevita… Numai la Putna e mai bine, ca a fost pe-acolo presedintele, cu aniversarea…" - murmura alte si alte glasuri de calugarite si mirence, dintre "artizanatul" multicolor, frumos inflorat, atarnat pe gardurile din jurul manastirii - si pus la vanzare cu preturi intre 500.000 de lei - si cat o da Dumnezeu… Auzeam, din departe: "Stefane, Maria Ta, /Tu la Putna nu mai sta/(…)Lasa grija sfintilor/In sama parintilor,/Clopotele sa le traga/Ziua-ntreaga, noapte-ntreaga,/Doar s’a-ndura Dumnezeu,/Ca sa-ti mantui neamul tau!"…

Ospitalitatea proverbiala a voronetenilor, ori a manastirenilor Humorului… Da, a fost candva, impresionanta(desteptii zilelor noastre stramba din nas: "primitiva, tribala…"): te vedeau, de la poarta, trecand pe ulita, in zapuseala serii de vara, si-ti spuneau, din tot sufletul lor duios de-atunci, intinzandu-ti cana smaltata, plina ochi cu apa ca gheata, proaspat scoasa din fantana de sub brad, ori fag, ori mesteacan: "-Ia, maica, ti-o fi sete, pe soarele aista…" Acum, din doua in doua case, afis la poarta ferecata: "Pensiunea Suzana"(sau Vasilica, Gina, Sile…), sau "Cazare". Sta cate o baba(cu barbia tremurand) pana si pe calea ferata, atinand calea turistilor prafuiti cu o pancarta, ca la manifestatie: "Cazare"… Cazare "La Moartea" - du-te, maica, acasa, ca te cauta… La ce-ti mai trebuie banii nostri, ca nu te-ngropi cu ei, Doamne iarta… Pe calea spre munte, ranjind, blocheaza cararea muncitorii de la niste tractoare si freze: sa faca loc, pe Vadul Banilor, spre doua cabane ale unor tarani, deveniti, peste noapte, mari "rechini" - afaceristi: "Floarea de colt", "Floarea de iris"… Frumoase nume. Sticla de apa minerala: 40.000 de lei bucata. Muncitorii de la freze nu se omoara lucrand: blocheaza drumul, pentru a-i santaja pe turistii cu masini si a le umfla banii. Euro, vezi bine… Eu nu trec.

A doua zi, intaratat, o iau, iarasi, spre Voronet. Nu stiu ce vreau: am sufletul otravit - manie, jale, amaraciune, dispret, furie neputincioasa…" - Din asta traiesc amu oamenii - inchiriaza la turisti. Nu lasa ei nici vaca sa moara de foame, ori papusoiul neprasit - da’ nici nu se inghesuie la munca. Vand - vand cam tot…" - murmura, mereu, calugaritele cele pe veci cernite." - Cui vand?" " - Dumnezeu stie cui, maica. Strainilor, cui sa vanda? Cine au bani decat strainii?" - se incovoiau de amaraciune vocile mireselor lui Hristos… La stihurile disperatei Doine, a martirului de Romanie-romaneste - Eminescu: "Cine-au indragit strainii/ Manca-i-ar inima cainii…" - trebuie adaugate, degraba, inca doua: "Iar cine-au indragit banii/ Marunti-l-ar sobolanii"…

Ajuns la iesirea din Gura Humorului, vad langa drum, facand, cu mana, cam sfios, semnul opririi - un calugar batran, cu barba alba si lunga, ca a Sfantului Nicolae. Opresc masina si-l iau. " -Unde, parinte?" " -La Sihastria Voronetului, daca vi-i voia…". " -Sihastria? Unde-i asta?" " -O luati pe langa manastire, la stanga, ocoliti, apoi tot dreapta - vreo doi kilometri". " -Bine, parinte". Drum frumos, dupa manastire, dar cu bolovani. Poiene parca acum desteptate din somn, padure curata, de brad. Si, deodata, codrul se deschide intr-o luminare larga: pe dreapta, varuita proaspat, micuta ca pentru pitici - ca un bob de roua in mijlocul ierbii umbroase: sihastria(cu bisericuta de-un deget, casuta pentru chilii, fantanita acoperita si cuhne). "-Aici, parinte?" "-Aici, fiule." "-Cati parinti calugari sunt la sihastrie?" "-Un preot-calugar si trei calugarite".

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page