Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CATRE DIMITRIE GRAMA



(Continuare din editia precedenta)

Spre a-i evalua real, trebuie sa precizam ca aceia care s-au pretat la asa ceva nu erau slujitori in adevaratul inteles al cuvantului. Erau, de fapt, racolati ca agenti ai securitatii sau ai intereselor de partid marxist-leninist printre credinciosii Bisericii si specializati a face diverse slujbe in interiorul ei. Ii putem ierta, dar nu le putem inversa identitatea. Am un exemplu chiar din dosarul de urmarire al tatalui meu; urmarire care a functionat atat de multi ani dupa eliberarea sa din lagarul de la Canal, incat, obtinand documentele de la CNSAS m-am minunat cu cata prostie indarjita consuma dictatura fondurile publice pe actiuni inutile ramase din inertia ruginita a unei birocratii dictatoriale si din nevoia de a se da salarii unor profitori ai regimului. Pentru ca, batran si total inofensiv, tatal meu era inca urmarit, la mai bine de zece ani dupa ispasire, cheltuindu-se pe aceasta suspiciune bani publici, indiferent daca multi sau putini. Astfel, cand i-am mutat pe parintii mei batrani intr-un loc unde aveau o ingrijire mai buna, aflu acum ca a inceput un circuit teribil de corespondenta, informari, transfer de date, actualizari de date, culegere de date noi, rapoarte si confirmari, ordine si raspunsuri la ele, nu numai intre securitatile judetelor din care plecau si-n care se stabileau, ci si intre acestea si centrul din minister care dirija evidenta supravegherilor si confirma masurile propuse. Pana cand au fost bine pusi in atentia securistilor din zona, unul preluandu-i cu toata raspunderea sa secreta si incepand zelos a-si dirija informatorii si a trimite, unul dupa altul, rapoarte sefilor fata de care voia sa se afirme.
Ei bine, in unul dintre aceste rapoarte, el se lauda ca poate sti totul despre cei supravegheati deoarece a descoperit ca ei sunt credinciosi si s-au integrat activ practicant in ceremoniile, actiunile si ritualurile bisericii din localitate, asa ca informatorul lui cel mai dibaci, cu numele conspirativ de „Soare”, ii da rapoarte chiar mai des decat saptamanale si a fost instruit sa-i viziteze si sa stea de vorba cu ei pe temele ce se vor stabili in biroul local de securitate sau la judet. Spre proasta calificare a acelui lucrator de securitate, ca si a sefilor lui care au arhivat documentul intern, necifrat si nici redactat in limbaj conspirativ, fiindca nu se asteptau ca vremurile sa faca sa ajunga in mainile altcuiva, raportul se incheie cu autolaudativa informare: „Sunt convins ca vom avea rezultate bune deoarece informatorul nostru local Soare este preot”.
Cum preot in perioada aceea era unul singur acolo, evident ca deductia noastra nu a mai fost pusa la incercare. Intrebarea care se pune este, insa, alta: Intr-o asemenea situatie, il putem considera pe acesta preot, sau agent informator de securitate?... si, cum unui pastor duhovnicesc nu i-ar accepta nimeni tradarea turmei, ne resemnam cu gandul ca acesta poate fi calificat doar ca agent al securitatii, specializat in a se infiltra printre credinciosi. Povestea ca acela ar fi salvat astfel credinta, nu tine. Si cand e vorba despre cea scrisa cu litera mare, prin liantul careia se intruneste Biserica, si cand e vorba de cea obisnuita, cotidiana, prin care omul isi disciplineaza si isi configureaza comportamentul, credinta este o permanenta umana, poate cea mai benigna si cea mai drept facatoare de caractere omenesti, care nu se salveaza cu compromisuri, ci cu intensitatea trairii ei acolo, in acel loc al sufletului omului pe care nu i-l poate lua nimeni. Dimpotriva, aflarea de catre credinciosi a faptului ca pastorul lor a fost un ticalos care i-a turnat la securitate manipulandu-le credinta, ii poate face sa se blazeze si sa piarda mult din intensitatea acesteia.
Mutatis mutandis, prea alesule Dimitrie, nemultumirile pe care le exprimi tu la adresa credintei propagata fundamentalist si ca amenintare catre restul omenirii, cred ca se poate rezolva logic prin acelasi rationament: Ce este un fundamentalist?... Este el un drept credincios care doar greseste punand unele accente false asupra credintei sale, sau vine si reprezinta incapatanarea nociva a trecutului perimat care, cramponandu-se  de functii si influenta, ameninta cu perimarea aceasta permanenta umana care este credinta?!... Nota Bene: Este vorba de o permanenta umana in evolutie, menita a se innoi necontenit laolalta cu sufletul si persoana umana, in ascensiunea pe care i-o confera fenomenul creatiei permanente... Asa ca ajungem astfel la concluzia ca fundamentalistul este un factor rau, format a actiona impotriva succesului credintei, a progresului ei; un element nociv, care poate duce la anihilarea acesteia. Deci fundamentalistul este in slujba altcuiva, identitatea sa fiind alta decat cea a slujitorului care are misiunea de intarire a credintei; si n-are cum sa fie confundat cu acesta.
Cat despre misiunea de intarire a credintei, imi amintesc de modul cum pacatosul de mine imi permiteam uneori sa-l tachinez pe Parintele Patriarh Teoctist, care mi-a acordat prietenie. Discutam impreuna despre faptul ca Duhul Credintei are nevoie de duhovnici daruiti si cu mare vocatie ca sa-l mentina la cotele lui inalte ridicate de majoritatea populatiei in acei primi ani de dupa evenimentele din 1989. Si constatam ca se simtea nevoia accentuarii misionarismului slujitorilor, scoaterea lor din rutina de a face numai slujbe, servind liturgica si strangand bani pentru inflorirea lacasurilor de cult, dar neglijand actiunea duhovniceasca a catehizarii permanente si a ridicarii nivelului de cinste, activitate productiva si constiinta a populatiei prin actiuni misionare si prin model de fapta, de initiativa, de comportament. Chiar am preluat atunci, din ideile sociale ale lui Jacques Maritain, conceptul „misionarismului laic” pentru extinderea si diseminarea acestui model, initiind o miscare social-educativa larga, in afara problemelor religioase pe care ramaneau sa le cultive preotii.

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page