MAI SUNT CERSETORI IN LUMEA ASTA!

      

„Un cersetor sanatos este mai fericit decat un rege bolnav.”
Arthur Schopenhauer

   Zilele acestea am primit o revista cu cateva imagini ale unor oameni care cersesc. Una dintre ele mi-a atras atentia: Era o femeie in varsta, slaba, cu parul alb ingrijit tuns, imbracata decent, stand cu mainile intinse in fata unul bol in care astepta sa-i cada niste bani. M-am intrebat de indata ce a putut-o determina sa ajunga sa se umileasca? Foamea desigur! Si imediat m-am gandit la structura noastra sufleteasca, cat de diferiti suntem unii de altii, cum unii rezista cu riscul mortii si altii se umilesc pentru a-si salva viata. Asa au fost si cei din temnitele comuniste: Cei care nu au rezistat batailor, au cedat… Altii au preferat sa moara, nu si-au patat demnitatea. Dar nici unul dintre noi nu-si cunoaste limitele pana cand nu ajunge intr-o situatie similara, deci este greu a judeca. Si cum sa nu vibram la urmatoarele cuvinte? „Deschide-ti gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor parasiti! Deschide-ti gura, judeca cu dreptate, si apara pe cel nenorocit si pe cel lipsit."
   A CERSI, conform dictionarului explicativ al limbii romane inseamna a cere de pomana; a cersetori; a cere ceva cu staruinta; a se injosi cerand ceva; a umbla cu cerutul; a se milogi; a cere cu umilinta.
   A RUGA  inseamna tot a cere, dar in mod staruitor, indeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. Inseamna a cere foarte insistent un lucru de la cineva; a pofti, a invita. Verbul reflexiv - a face o rugaciune, a invoca divinitatea; a cere cuiva voia sau ingaduinta de a face ceva.
   A REVENDICA inseamna  tot a cere, a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau apartine cuiva si care se afla in posesiunea altcuiva.
   Un om care cere vrea sa i se dea si cere fiindca are nevoie de ceva. Dar cum cere? Am putea intelege ca cererile noastre se pot face nuantat: cu umilinta, cu revolta, cu fatarnicie sau cu demnitate.
   Cersetorul este un om cu multe nevoi, sarac, calic, milog. Saracia, uneori si lenea, ii impinge pe oameni la acest act degradant al cersetoriei. Una este sa ceri cuiva rugandu-l, invocand formule de politete, de dragoste, care sa ridice persoana ta la rangul demnitatii si alta este sa cersesti injosindu-te, ori sa recurgi la acte de violenta. Se mai poate vorbi de demnitate in randul cersetorilor?
   Suntem intampinati de cersetori in diferite locuri: pe strazi, la intrarea in magazine, pe langa biserici, in metrouri, trenuri, langa poduri etc. Nu sunt violenti. Resemnarea o poti vedea pe chipurile lor, in gesturile lor. Avem doua alternative: Ori trecem nepasatori pe langa ei, ori bagam mana in buzunar si scoatem niste bani pe care-i aruncam, nedorind atingerea… Un sentiment de respingere din partea noastra, totusi exista. Nu poti sa-i sfatuiesti sa munceasca, sa castige in mod cinstit, onorabil banii, fiindca nu toti sunt in stare, sau nu au unde munci si apoi nimeni nu i-a invatat. Ei au alta scoala a vietii! Unii iti cauta privirea, intind mainile cersind cu indrazneala, dar… mai poti vedea printre ei si cate unul cu capul plecat, sa auzi un suspin sau sa vezi cateva lacrimi prelingandu-se pe obraji, fiindca exista printre cei care mimeaza neputinta si oameni cu adevarat sarmani, ologi, batrani.
   Rasfoiesc ziarele din ultimele saptamani: „Patru copii, suspectati ca ar fi dati la cersit de parinti, au disparut”; „Copilul care a murit la cersit facea parte dintr-o familie de rromi nomazi”; „Romanii au fost luati peste picior in Franta, la un show televizat. Protagonistii emisiunii, niste marionete, interpretate bineinteles de comici, spun ca sportul national in tara noastra este cersitul.” „Guvernul francez vrea sa extinda programul de expulzari. Autoritatile franceze pregatesc o lege care ii va trimite acasa pe toti imigrantii care fura si cersesc”; „O romanca a fost gasita injunghiata pe o strada din Dublin. Se pare ca femeia cersea pentru a-i trimite la scoala pe cei doi copii ai sai, care ramasesera in Romania, in judetul Timis”; „Prefectul de politie al Parisului a interzis, incepand de marti, cersetoria pe bulevardul Champs Élysées, o masura ce vizeaza in primul rand grupurile de cersetori originari din Romania, multi dintre ei minori, organizati de retelele mafiote care au pus stapanire pe anumite sectoare si pe transportul public din capitala Frantei, a semnalat cotidianul Le Figaro”; „A cersi pe Champs Élysées in numele Romaniei nu ne face cinste, afirma Ministru de Externe al tarii noastre. Trebuie sa conlucram cu francezii pentru ca aceste retele de cersetorie sa fie dezmembrate.”
   Probabil ca multi dintre acesti cersetori care cersesc zilnic pe strazile oraselor din multe alte tari, aplica proverbul: „C-o picatura ce cura, butia se umple pana-n gura.”
   Intr-o carte a inginerului Florea Dudita, fost rector al Universitatii din Brasov, intitulata „Magister ex cathedra” - carte cu replici memorabile, unele de inspiratie personala, altele culese din carturaria universala, scrie: „De ce credeti ca oamenii dau de pomana cersetorilor, orbilor si ologilor, dar nu dau poetilor si filozofilor?“ „Probabil, se gandesc ca ar putea deveni si ei cersetori, orbi, dar niciodata poeti sau filozofi.” M-a amuzat!
   Am sa vorbesc despre cersetori, despre acei oameni care se umilesc pentru a obtine putinul care li se poate da, oameni carora noi le oferim, asa zisa milostenie.

Va urma