Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Caragiale: 160 de ani de la nastere - "SIMT ENORM SI VAZ MONSTRUOS!"


Invitat, cu prilejul unui insemnat eveniment cultural ce avea loc la implinirea celor 150 de ani de la nasterea lui I.L. Caragiale, sa scrie un serial despre lumea eroilor lui Conu’ Iancu, prietenul, scriitorul si profesorul Ion Ilie Milesan m-a privit atunci cu o oarecare suspiciune si cu neincredere, poate. Cel putin asta era senzatia din acel moment. Timpul a trecut. Punctual, disciplinat, ca oricare ardelean care-si duce gandul – vorba lui Lucian Blaga – pana la capat, in fiecare zi de vineri, era prezent la redactie, pentru a aduce, la timp, articolul pentru saptamana viitoare. Asa s-a nascut, atunci, in anul 2002, pe parcursul a 16 episoade, serialul devenit carte: "Caragiale, printre noi". Peste doi ani, un alt scriitor muresean, si el cadru didactic universitar, Cristian Stamatoiu, ne oferea cartea-eseu "«Caragialumea» - matrice si prefigurare", o receptare a posteritatii caragialene, cu toate legile ei, moftologice, ale fenomenului si simptomelor, de "tip Caragiale" mai autentic, mai actual si mai profund ca oricand.

Am apelat, deloc intamplator, tocmai la opiniile celor doi autori amintiti, acum, la implinirea celor 160 de ani de la nasterea lui I. L. Caragiale, scriitorul roman de geniu, parca niciodata mai actual ca in zilele noastre, neintrecut in folosirea "rasului ca exprimare a tristetii", in aceasta "Romanie trista, dar plina de umor", romanii fiind vazuti, pana si de Lev Tolstoi, autorul romanului "Razoi si pace", intr-o vizita a acelor timpuri, la Bucuresti, printr-o succinta, dar plina de adevar, caracterizare: "Ce popor plin de melancolie!".

"Avertismentul", asezat in capul cartii (asa cum precizam, articolele fiind publicate in cartea "Caragiale, printre noi"), Ion Ilie Milesan il incheia cu urmatoarele cuvinte: "Caragiale este azi mai actual ca oricand!". Referindu-se la actualitatea operei lui Caragiale, Cristian Stamatoiu recurge la acea realitate a uimirii, a surprinderii unui japonez, cu ceva ani in urma, socat sa afle ca I. L. Caragiale murise in anul 1912, la Berlin, nevenindu-i, in ruptul capului, sa creada ca autorul "Scrisorii pierdute" si al "Noptii furtunoase" nu mai este contemporanul nostru. In "lumea moftangiilor" si "a mangafalelor" de tot felul, clasicul si actualul se regasesc armonios, in aceeasi masura, in lumea bantuita, prin acea tipologie genial modelata de mastile unui Catavencu, Branzovenescu, Tipatescu, coana Joitica, Farfuridi, Pristanda, Ipingescu, Trahanache, Zita, Mita, Veta, Didina Mazu, Rica Venturiano, Nae Girimea, Gudurau, Lache si Mache, cu atata usurinta si veridicitate miscandu-se prin lumea politica de azi a unei Romanii a inceputului de secol 21 si de mileniu trei, devenita corabie in deriva. O lume a paradoxurilor capitalismului de taraba, in care Mitica al nostru este mai preocupat ca oricand sa-si dea duhul, cat mai repede, capra vecinului, daca s-ar putea chiar si vecinul, intr-o vreme metastaziata, populata de o fojgaiala de smecheri postdecembristi preocupati sa puna crosa la patina existentei nationale, prin acest cumplit "blestem al dezunirii" romanesti. Nenea Iancu foloseste, cu neintrecuta maiestrie, biciul ironiei. "Rolul ironiei in opera lui Caragiale – scria, in anul 1940, Barbu Cioculescu, in «Viata lui I.L. Caragiale - Caragialiana» - este principala coordonata a umorului".

De la "actualizatorii improvizati" la cei care dau pseudojudecati, verdicte politice in mentalul colectiv, secventele caleidoscopice cuprind acea categorie anecdotica a prezentului cu toate tarele lui: coruptia ("Inspectiune"), mecanismele compromise ale Justitiei si eroarea judiciara ("Napasta"), chilipirul ("Doua loturi"), instrainarea sociala ("Canuta, om sucit"), ca o confirmare a expresiei "Homo homini lupus" etc.. Caragiale este, intr-adevar, mai actual ca oricand, mai ales prin felul alesilor neamului de azi de a face politica, la o distanta de peste 100 de ani de la intamplarile in care "eroi" sunt celebrele lui personaje, amintite ceva mai sus. Aureolat de actualitatea operei lui, in dimensiunile ei: nationala, europeana si universala, prin creatia sa, Caragiale vine spre noi, luandu-i in varful penitei pe: politicastrii, incornoratii, mazetele, farsorii, mangafalele, gogomanii, caionii, falitii, miticii, tatele, lichelele, raspandacii, impostorii, biciuind mancatoria, sapatoria, stupiditatea, golania, pe "noi si ai nostri", in intreaga lume caleidoscopica a "Momentelor si schitelor", a "Telegramelor", a "Scrisorii pierdute", a "Noptii furtunoase". Toti si totul, de la parlamentarii, ministrii, prefectii, subprefectii, sefii de partide, sefuletii de clan, pe care nu-i desparte nici macar o aruncatura de bat.

Azi, cand se face, comparativ cu vremurile de atunci, aceeasi politica, dar cu... alta palarie: salturile din barca unui partid in alta, se-ntelege, a celui de la Putere, mai profitabila, aducatoare de un "ce" castig, minciuna devenita crez pentru alesii "boborului", politica "enteresului" personal, bineinteles "daca iese pasenta", renuntarea la principii – deoarece, ca si atunci, problema coloanei drepte oricum nu mai conteaza! –, demagogia fariseilor care "voteaza cu stanga, dar mananca cu dreapta", in politica, desigur, finantari suspecte de campanii electorale, ravnite imunitati etc.

Caragiale, spiritul rebel romanesc, care mereu si-a multiplicat "colectia" de inamici coborand din politichia Conului Leonida, prin sinteticul, prin analiticul lui uimitor, a cuprins, si "ambatul", si "Marea trancaneala" ale existentei romanesti, "de-a-ndoaselea", ca si azi,               in acel refuz al "unei lumi de a-si genera ierarhiile conform cu scara valorilor esential umane". Dovezile? Politicienii expresiei "curat murdar", marii farisei si gogomani din varful piramidei politice de azi, lipsa principiilor, "Mitica europeanul" din zilele noastre, elucubratiile celor de tipul "Conu’ Leonida", unii deveniti, peste noapte, analisti politici ad-hoc, delatiunea, miliardarii de carton, "rromanii buni", santajul ("O scrisoare pierduta" si... Elena Udrea), tontoroiul politic, criza de caracter (de care dau dovada Traian Basescu, Emil Boc, toti cei care, la putere fiind, au inhatat ciolanul!), "cleptocratia institutionalizata", marele "fasss!" al tranzitiei, pisicheria lui Pristanda la numararea steagurilor (de care s-a molipsit si Roberta Anastase, presedinta Camerei Deputatilor, la numararea voturilor in Parlamentul Romaniei, la Legea pensiilor!). Lor li se adauga dobandirea si exercitarea puterii, isteria politicianista, pitorescul balcanic, injuratura si palmele date la "Cafiné Central", loviturile aplicate "spate jos", urmate de pupaturile in "Piata Independentii", deviza "Libertate, egalitate, fraternitate!", interpretata dupa fabula "Cainele si catelul", cameleonismul, discursul demagogic, sforaitor. Totul, intr-o "sotietate fara printipuri", "unde nu e moral"! Intr-o lume a pisicheriei, a prostiei, a moftangiilor de toate neamurile si culorile! O lume, iata, a contemporanilor nostri, coborand din "O scrisoare pierduta", din "O noapte furtunoasa", din "D’ale carnavalului", din "Telegrame", cu chipurile lui Agamita Dandanache, Pristanda, Lache si Mache, Bibicu, Pampon, Titirca-Inima Rea, Gudurau, ale obraznicului Goe, multiplicatelor pretioase ridicole: Mita Baston, Veta, Zita, prinse cu ironia, dar si cu bisturiul vervei polemice a criticului, neinduratorului Caragiale. Ele nu mai sunt doar "aluzii stravezii", ci realitati dure ale prezentului!
Lucid observator al prezentului, al cotidianului, ironicului, vizionarului Caragiale, maestru in "selectia negativa a nonvalorilor", nu-i scapa ocazia de a prinde, precum un fluture in ac, lumea aceasta, sub masca tragicului si a comicului. Oare nu Nenea Iancu exclama: "Simt enorm si vaz monstruos!"? Caragiale ne poarta prin "lumea periferiei bucurestene", prin cea a functionarilor marunti si complexati, prin cea a ajunsilor subculturali si sfertodocti, dar si a politicii perfide, prin spiritul lui treaz prezentandu-ne mastile actualitatii, prin toti Caionii impostori (destui inca, la panda in zilele noastre!), prin Iudele zilei, prin vanzarea de frati, prin calomniatorii de profesie "fara moral si fara printip", azi mutati in viloaiele, in palatele lor de imbogatiti peste noapte, in postura unui Dinu Paturica, personaj coborat din "Ciocoii vechi si noi", cartea lui Nicolae Filimon.

Gestul, comportamentul personajelor, fariseismul lor, in care nu "tarisoara", plansa de ei cu lacrimi de crocodil, conteaza, ci interesul personal, bogatiile, averile acumulate, schimbarea personalitatii lor dupa cum bate vantul, amintesc, aducand in actualitate, confuzia postdecembrista a gargarei despre "rivulutie" si "reactiune", care, iata,  "a prins iar la limba" si la "intratul la idee", in cazul "nevricosilor din fire", "fandaxia si ipohondria" ajunsilor de azi, adevarate radiografii succedandu-se in zilele noastre, prinse atat de convingator de Caragiale, fac parte din actualitatea lui frapanta. Neintrecut in darul zeflemelei, pe terenul comicului buf si al farsei, cel care-i privea pe romani "dintr-o parte", marele dramaturg, dar si gazetar si poet (despre postura aceasta se stie, din pacate, inca foarte putin!), ne adresa, ziaristilor din toate timpurile, indemnul-povata, prin celebrele cuvinte: "Cinste si gramatica!".

Sunt doar o parte din foarte multele argumente, invocate de scriitorii si profesorii Ion Ilie Milesan si Cristian Stamatoiu care ne prezinta, prin cartile lor, un Caragiale accesibil, prin surprinzatoare dovezi confirmandu-se ca acel "ironist si om de teatru", cu multi admiratori, dar si cu detractori in viata, acel "seismograf social si intelectual", al carui ochi "patrundea sufletul, le vedea pe toate", prin acel "blitz malefic" al lui, "observator fin al firii balcanice a damboviteanului", Caragiale (de la a carui nastere, ieri, 30 ianuarie 2012, s-au implinit 160 de ani, de la a carui moarte, anul acesta, la 9 iunie, vor fi 100 de ani), vizionar "infiltrat de imaginatie si intelect", se dovedeste, azi, parca mai actual ca oricand!

LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page