Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PROFETISMUL EMINESCIAN



Prof. Dr. Adrian Botez

(Continuare din editia perecedenta)

4. La o analiza mai atenta, sunt amanunte care se dovedesc esentiale. Functia spirituala a Daciei-Hyperboreei: toata Scrisoarea III este in fapt, descrierea cuptorului alchimic:
a) totul este supus reconversiei: tot ce este vecin cu eternitatea este eternitate, deci repetitia tot-toti (“Tot ce-n tarile vecine…/ Tot ce-i insemnat… / Tot ce e perfid… / Tot Fanarul, toti ilotii, / Toti se scursera…”) marcheaza suprema sinteza cosmica negativa. Sa nu uitam ca, in cuptorul alchimic, se produce starea de putrefactie umeda generalizata, pentru a marca haosul originar, punct din care se produce reconversia-regenerarea. De aceea, smintit, starpitura, pata putrejunii, perfid, lacom, Fanar, iloti, flecari, gagauti, gusati, balbaiti, famen (in alchimie se lucreaza cu embrioni “avortati”-intorsi, pentru a obtine implinirea-incoronarea solara), lupanare (Prostituata-Hermes) etc. - sunt elemente absolut necesare (prin paroxismul putridului, degradarii umede-corupte, la care au ajuns) in procesul alchimic. Nimic nu poate deveni aur-piatra filozofala, daca nu a trecut prin infernul-mlastina, prin faza ultima de decadenta.
Iata, deci, suprema speranta-mai mult, suprema credinta, ascunsa sub suprema deznadejde. Neamul nostru este salvat a priori, tocmai pentru ca a atins ultima si cea mai dureroasa, mai degenerativa treapta a Logos-ului. Initierea completa este posibila doar aplicata Spiritului care s-a supus cu desavarsire la cele mai teribile probe. Neamul nostru a trecut aceasta faza - deci are dreptul nu la o fericire trecatoare - ci, asa cum spune Eminescu in Andrei Muresanu (I-206), are dreptul la maretie (nu fericita-mare!), adica la gloria divina, la sacralitate. Este neamul sacru, catre car vin, spre reconvertire solara, toate neamurile-umbre putride, labirintice etc. ale etapei de evolutie spirituala in suprasensibil-Pamant.
5. Actiune de a roi. Copiii de suflet ai lui Allah si spahii (oamenii-cai, centaurii lunari, cu functie psihopompa) se raspandesc in roiuri „la Rovine in campii” (rovine-mlastina putrida).
Apoi, “Calaretii implu campul si roiesc dupa un semn” - aceasta in faza apocatastatica- “si in caii lor salbatici bat cu scarile de lemn” (LEMNUL-STEJAR). Albina este insecta sacra (solara, la fel ca scarabeul la egipteni). Roitul este o constanta, atat in faza lunara (ienicerii si spahiii vin de-ntuneca pamantul), cat si in faza solara (lanci scanteie lungi in soare, arcuri -cercuri solare- se intind in vant) a operatiei alchimice, in care furtunosul (Baiazid dezagregat in furtuna de nisip-haos nocturn) se transmuta in Leu (semn al soarelui), si apoi in Mircea-vijelie-cu-grindina-otelita (piatra filizofala-cristal) prin care este invins Styxul (grindina otelita, manata inspre Dunare, reinstaureaza sirurile cosmice: armia romana - arhanghelii revin, ca paznici ai Edenului: oastea se asaza, substituind, “soarele care apune”.
6. Ca o consecinta a celor remarcate mai sus, trebuie subliniata valoarea oculta a Daciei Hypeboreene, valoare de Kara-Iflak (centru ocult, “negru”), dar si valoare oculta solara (centru cult, “alb” - de iradiere a lumini spirituale). “vin de-ntuneca pamantul la Rovine in campii”: cei care vin, provoaca revelatia spatiului-centru ocult, negru. Deci, actiunea lui Baiazid este revelatorie, asupra valorii de centru  negru (lah-vlah, etiopian-fata arsa), a spatiului mitic Dacia-Hyperboreea. Tot datorita actiunii lui Baiazid (cu functia Spanului-Piatra de care se incearca si se caleste rezistenta spirituala a celui-care-se-initiaza, Harap-Alb), se reveleaza simplitatea-Logos Sacru a spatiului-om: Mircea - “atat de simplu, dupa vorba, dupa port” (Logos si Actiune-in-infatisare sunt simultane, in zona miticului); se reveleaza Monarhul Ascuns-Christos, care este Mircea, ca functie mitica. “De nu, schimb a ta coroana intr-o ramura de spini” - inseamna ca cercul solar chiar are valoarea de ramura cristica, creanga de aur si creanga de spini (concomitent): suferinta-injosire pentru inaltare a lumii in lumina mantuirii; se reveleaza Mosneagul-ciot si Mosneagul-toiag (atribute ale Magului Athman-Radacina si Pisc a toate, dar si atribute ale virilitatii Demiurgului, a Focului din Lemnul Prometeic, sau din Stejarul Zalmoxian).
Deci, Baiazid va stimula si explozia-iradiere, ca centru spiritual alb, a Daciei-Hyperboreea: “codrul clocoti de zgomot si de arme si de bucium” - dupa care urmeaza revelatia spatiului constelatiilor (capete pletoase, coifuri lucitoare) si al solaritatii biruitoare (de la lanci, sageti - pana la fulgerul ca nimb de biruinta al Muntilor - Munti din care, ca si in Memento mori, izvorasc luna si stelele, izvoraste cosmosul-Eden).
7. Desi hermeneutica textului Scrisorii III ar putea lucra la infinit, trebuie sa ne limitam. Este vorba de rezumatul procesului dinamic de sacralizare a Daciei Hyperboreea - rezumat continut in partea mediana a partii I.
Baiazid vorbeste de un alt tot (tot ce sta…) decat cel putrid, din parte a II-a a Scrisorii III: este vorba de un ciclu alchimic epuizat, de o anamneza a alchimiei centrului sacru Dacia Hyperboreea: “Toata floarea cea vestita a intregului Apus, / Tot ce sta in umbra crucii, imparati si regi s-aduna / Sa dea piept cu uraganul ridicat de semiluna. /S-a-mbracat in zale lucii cavalerii de la Malta, / Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, / Fulgerele adunat-au contra fulgerului care / In turbarea-i manioasa a cuprins pamant si mare. / N-au avut decat cu ochiul ori cu mana de a face, / si Apusul isi impinse toate neamurile-ncoace… / Zguduind din pace-adanca ale lumii inceputuri / Innegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, / Se miscau ingrozitoare ca paduri de lanci si sabii, / Tremura inspaimantata zarea de-ale lor corabii”.
Acest pasaj trebuie pus fata in fata cu cel care contine in Logos-ul-Mircea (alt ciclu alchimic pentru alcatuirea sacralitatii Daciei Hyperboreea): “Dupa vremuri multi venira, incepand cu acel oaste / Ce din vechi de pomeneste cu DARIU (negru à dinspre Rasarita a lui Istaspe; / Multi durara, dupa vremuri, peste Dunare vrun pod, / De-au trecut cu SPAIMA lumii si multime de norod; / IMPARATI pe care lumea nu putea sa-i mai incapa / Au venit si-n tara noastra de-au cerut pamant si apa - si nu voi ca SA MA LAUD (imperial), nici ca voi sa TE-NSPAIMANT (infernal), / Cum venira, se facura toti o apa si-un pamant. / Fenomenal falesti ca inainte-ti rasturnat-ai valvartej / Ostile leite-n zale de-mparati si de viteji? Tu te lauzi ca Apusul inainte ti s-a pus? / Ce-i mana pe ei in lupta, ce-au voit acel Apus? / Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier. / A credintei biruinta cata orice cavaler”.
Baiazid si Mircea sunt ipostaze paradigmatice ale aceluiasi spatiu sacru de intersectare a axelor spirituale Vest-Est, Nord-Sud (cu accent, aici, pe axa Vest-Est, Apus-Rasarit, Negru-Alb). Lumea nu poate fi deschisa, decat ca ipostaza mistica, dupa coacerea in athanor. Atunci cand Baiazid spune: “Cand lumea mi-e deschisa”, marturiseste ca el este paznicul imbatranit-epuizat (nu batran-intelept) al templului Daciei-Hyperboreea: el, Baiazid, a lasat deschisa poarta catre malefic, a suspendat functia arhanghelilor (a suspendat functia ciotului-toiag, spada fumeganda, fulger imprejmuitor al Edenului). Ceea ce spune el nu este, in fapt, o lauda, ci povestea (mitul) tragediei cosmice a unui ciclu epuizat, a unui ciclu imperial, in care lumina a atins paroxismul si, apoi, din care au fost extrase creanga de aur (axis mundi) si Raul Demiurg - deci, s-a produs desacralizarea.
Este absolut impresionanta si unica in literatura esoterica romaneasca aceasta viziune panoramica asupra dinamicii de implinire si decadere a sacralitatii unui spatiu central, “buric al Pamantului”. Vom incerca (dar deloc convinsi de forta elocintei noastre) sa talmacim acest tablou sublim si tragic, evocat (si revelat) prin versul eminescian (Logos-vers prin care, in simultaneitate mitica, intram in raport anamnezic cu o existenta trecuta si viitoare a Spiritului nostru).
La inceput, a fost continuitatea fulgerului: prepozitia contra inglobeaza in ea toata lupta care s-a dat pentru ca Adunarea energiei pe axa Rasarit-Apus (India sau Tibet, acolo unde salbateci negri cu topoare-fulgere (Memento mori, p. 248) cu masti-fete zeiesti (LUP-DACI, URS/URSITA) - pana la zona Hesperidelor cu mere de aur, sau zona Atlantida, unde, spune R. Steiner, oamenii focului, deci ai fulgerului, intruchipau existenta cristica) sa insemne continuitatea, suprimand devierile corupatoare, vlaguitoare de solaritate. Traseul descris este dinspre Apus-alb catre Rasarit-Negru. Apusul Soarelui si Semi-Luna s-au intalnit: crucea figureaza intersectia axelor magice ale geografiei sacre, intersectie in Dacia-Hyperboreea, centrul energetic sacral al universului: semi-luna asteapta completarea cu semi-soare, adica, mai exact, luna si soarele care se asteptau, presupunandu-se reciproc, s-au intalnit in nunta alchimica. Athanorul era Daci-Hyperboreea. Turbarea furtunoasa a pamantului si apei (pamant-mare) reprezinta spirala cosmica, turbillonul demiurgic. Este marcat si haosul originar a) prin starea de spaima b) prin pacea adanca a inceputului (in Scrisoarea I: eterna pace, care reincepe, mereu, ca “prapastie, genune” etc., a spaimelor, a nelinisti dinainte de acel “FIAT LUX”, reprezentat prin punctul de miscare).

V aurma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page