Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"NU HARUL, CI LACRIMA MEA E MARE!"



In curand se vor implini (la 18 ianuarie a.c.) trei ani de la plecarea lui Grigore Vieru, chemat, inainte de vreme, la Maritul Domn al Indurarilor. Doi ani fara nemuritul simbol al Basarabiei, eternul Grigore Vieru, "cea mai limpede constiinta a Basarabiei". Doi ani scursi in clepsidra vremii de la plecarea la Domnul a autorului cartilor "Izvorul si clipa", "Radacina de foc", "Alarma", "Strigat-am catre tine", "Taina care ma apara", amintind doar cateva dintre ele, intr-o insotire a intoarcerii in timp a gandului tutelar spre memoria celui care, la 27 august 1989, zi-borna atitudinala, alaturi de Nicolae Dabija, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Valeriu Matei, Ion Ungureanu, Alexandru Mosanu, Ion Hadarca, Arcadie Suceveanu si alti intelectuali basarabeni, cereau, cu glas imperativ indreptatit, necesara repunere in drepturile firesti a limbii romane, a alfabetului latin, a Tricolorului, simboluri ale fiintei noastre, ale neamului. Atunci, de la Pererita, locul nasterii poetului, pana la Soroca, la Vadul lui Voda si la Dubasari, in acea bucurie, in acea culme a entuziasmului, batea "Ceasul de aur" al Basarabiei, iar poetii deveneau, cum exclama autorul "Imnelor", Ioan Alexandru, "limbile clopotelor de alarma" ale descatusarii de sub apasarea sovietica si a stelei rubinii a Kremlinului. Era atunci celalalt moment, al renasterii nationale, urmator unuia anterior, petrecut la "Casa Coloanelor" de la Moscova, la centenarul mortii lui Eminescu, unde cutezatorul Grigore Vieru citea, acolo, chiar in apropierea Pietei Rosii, strajuita de steaua rosie, poemul "Cuvantul scrisului nostru".
Pe Grigore Vieru l-am cunoscut in mai multe imprejurari, la Targu-Mures, la Bucuresti – pe cand era consilierul marelui poet, senatorul Adrian Paunescu si membru in Consiliul de Administratie al Televiziunii Romane –, la Chisinau, cu prilejul deplasarilor dincolo de Prut, "apa-n streang", cea care "curge intre noi si plange". L-am cunoscut pe cel care, cu proverbiala-i modestie, spunea: "Nu harul, ci lacrima mea e mare!", pentru prima oara, cel de fata avand acel rar privilegiu rezervat de viata, la Targu-Mures, cu prilejul unei miraculoase intamplari, harazita de Dumnezeu, intr-o seara de mai 1991, la care erau prezenti Doina si Ion Aldea Teodorovici, insotiti de acel neintrecut "menestrel la Curtile Dorului", Tudor Gheorghe, cand, in premiera absoluta, au fost lansate "Imnul Transilvaniei" si cantecul "Basarabie romana". Era pe timpul marilor sperante ale invierii Basarabiei, cand "S-a-ntors acasa Dumnezeu/ Din Siberii de gheata". Era pe timpul in care, dupa milionul de frati basarabeni, adunati in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, se canta "Trei culori si-o singura credinta,/ Romaneasca./ Trei culori si-o singura fiinta,/ Romaneasca!". Mi-l amintesc bine cum arata la acea intalnire de neuitat, adevarata sarbatoare a spiritului si a poeziei, zambind, incantat de imnul adus frumoasei noastre limbi romanesti: chipul lui era ca o efigie antica, un chip de Orfeu. Orfeul de dincolo de Prut!
De atunci ne-am regasit, de fiecare data, in aceeasi unica emotie. Si de fiecare data aveam definitiva convingere dominanta ca poet fara tara nu exista! L-am insotit la o seara de poezie, care avea loc la Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian", din Targu-Mures, apoi la Reghin. De fiecare data – o incantare, o mare sarbatoare a frumusetii limbii noastre romanesti. Acelasi sentiment l-am trait, prin anul 1994, deputat PUNR fiind si un infocat sustinator al simbolului Basarabiei, cu prilejul audierilor pentru Consiliul de Administratie al Societatii Romane de Televiziune, cand marele poet oferea parlamentarilor o intalnire cu unul dintre marile spirite contemporane, cand, insotit de poetul-academician, Stefan Augustin Doinas, autorul urcat in legenda "Mistretului cu colti de argint", de poetul-senator Adrian Paunescu, Grigore Vieru spunea: "Voi ati invatat limba rusa cantand; noi am cantat in limba romana, plangand. De Eminescu am auzit doar la facultate, in liceu deloc, si i-am citit poeziile prin crapatura unei ultime banci, la Universitate...". L-a evocat pe Mircea Snegur, presedintele de atunci al Republicii Moldova, sarutand, la Putna, mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant, apoi, cu talc, s-a referit la parabola balenelor sinucigase, vorbind, apoi, despre prezenta in linia intai, pe frontul din Transnistria, impreuna cu Doina si Ion Aldea Teodorovici, cu Adrian Paunescu, despre cei 5.000 de copii care invata in renumite licee din Romania, "armata Basarabiei de maine", despre intonarea, dincolo de Vadul lui Voda, a cantecului "Treceti, batalioane romane, Carpatii!". Totul, in numele acelui unic alfabet al graiului pe care cadea lacrima izvorata din suferinta marelui poet cu gandul la copilul harazit sa se nasca "cu inima afara": insingurata Basarabie! Copil care-i, de fapt, plansul unui neam furat, cu fiii ajunsi dincolo de gheturile siberiene, de "Ultimul Cerc" (polar), ducandu-si, intr-un "Pahod na Sibir", crucea pe urcusul Golgotei si durerea dezradacinarii prin Kolama, Vorkuta si Magadan. Ei, "saracii de mangaiere" de la "mal de Prut", cu "dorul cel de nemurirea noastra", au trait si mai traiesc tragedia Basarabiei.
L-am urmarit si in clipele de inseninare a cerului Basarabiei Romane, cea "tradata, furata mereu" de poftele celor care "ne-au rapit/ Cand via dulce, cand ogorul", dar si intristat de cei care doreau "Hora Unirii" in Piata Rosie, cazuti in dihonie, loviti de acel "blestem al dezunirii", pentru care soarele tot de la Moscova rasare. Poet al Cetatii, el s-a zbatut sa inlature, de pe Prut, sarma ghimpata dintre frati, crezand, cu sfintenie, ca suntem un singur popor, o singura limba, un singur pamant si "un singur mormant, la Putna lui Stefan cel Mare", cum spunea Leonida Lari, dusa si ea sa stea alaturi de Eminescu, de Grigore Vieru, de Adrian Paunescu. Dand forta Cuvantului, aceasta "constanta a valorii imense a limbii", el, despre care Nicolae Dabija spunea ca "Dumnezeu l-a sarutat pe frunte. (...) Dar, tot atunci l-a sarutat pe suflet", intr-un adevarat Testament, numea Limba Romana – "oastea noastra nationala". Si, brusc, luptatorul pentru idealul national, pentru unitatea de neam si de limba a tuturor romanilor, suferea un teribil, fatidic accident, la 15 ianuarie 2009, pe cand se intorcea de la o sezatoare literara inchinata Inaltului Domn al Limbii Romane – Mihai Eminescu. Se spune ca, in acea zi, rostea, cu cunoscuta-i sensibilitate iesita din comun, poezia "Nu am, moarte, cu tine nimic": "Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici macar nu te urasc,/ Cum te bleastama unii – vreau sa zic,/ La fel cum lumina parasc.// Dar ce-ai face, tu, si cum ai trai,/ De-ai avea mama si ar muri?/ Ce-ai face, tu, si cum ar fi,/ De-ai avea copii si ar muri?// Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici macar nu te urasc,/ Vei fi mare, tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viata traiesc.// Nu frica, nu teama -/ Mila de tine mi-i,/ Ca n-ai avut, niciodata, mama,/ Ca n-ai avut, niciodata, copii".
Speram sa fie salvata viata puternicei personalitati luptatoare, nu o data aflata /n pericol. "Pregatindu-ma de moarte – spunea odata –, m-am trezit pregatindu-ma de viata!", pentru ca mai avea de triumfat prin marele lui drag pentru "limba care nu se abandoneaza in pustiul singuratatii", "pentru neamul care confera dainuire". Speram sa se intoarca la masa de scris, deoarece, inspirat, ca de obicei, Adrian Paunescu spunea: "Daca scrie Grigore, parca in jur este mai putina tristete". Cel propus la Academia Romana (de Zoe Dumitrescu Busulenga), pentru Premiul Nobel pentru Pace, posesor al "Medaliei de Aur" a Organizatiei Mondiale a Proprietatii Intelectuale, lovit des de cei care "puiaza fara rusine", de la Chisinau, cat si de la Bucuresti, atacat in publicatii de dincolo si dincoace de Prut, amenintat cu moartea, umilit si invidiat de "mancurtii" de toate felurile, de toate culorile si de toate zilele, crezand ca "murind el, se vor inalta ei", a ramas acelasi neinfricat luptator sub Crivatul Rasaritului. "Ingerul pal", cel care "a facut mai mult pentru unitatea nationala a tuturor romanilor decat toti politicienii si decat toate armatele la un loc", autorul "Stelei de Vineri", al cartii "Taina care ma apara", lasa dupa el "o dara proaspata, ca lacrima unui copil" prin "tabloul timpului, ca succesiune si metamorfoza". S-a petrecut dintre noi "Cu dimineata in frunte,/ Cu spicele albe in brate", lasandu-ne tristetile. Ne lasa si versurile "Din Basarabia va scriu,/ Dulci frati de dincolo de Prut,/ Va scriu cum pot si prea tarziu,/ Mi-e dor de voi si va sarut", trecand in cele Campii Elisee. Atunci, prietenul, poetul-academician Nicolae Dabija spunea: "Grigore Vieru este mai mult decat un poet. Mai mult decat un cantec. (...) Este un simbol al Basarabiei!" Constiinta a unui neam, poet national al Basarabiei, al romanilor de pretutindeni, increzator in frumusetile Logosului, luptator pentru un ideal, pentru unitatea de neam si tara, cel care spunea "Daca visul unora a fost si este sa ajunga in Cosmos, eu o viata intreaga am visat sa trec Prutul!", cu aproape trei ani in urma, inainte de vreme, a fost chemat la Domnul, lasand atunci Basarabia, intreaga Romanie in doliu! Ingerul cu ochi de copil pleca dintre noi intr-o luna ianuarie 2009, lasandu-ne, vesnica, opera. Pleca sa se intalneasca, la sfat de seara, cu Eminescu. La 14 februarie 2012 ar fi implinit 77 de ani. Trei ani, peste cateva zile, fara Grigore Vieru! "Ingerul Grigore – spunea un prieten – nu mai poate veni la aniversari. Dar noi vom sti, pazindu-i si ducandu-i mai departe idealurile, sa il facem candva sa simta bucuria sarbatorii neamului sau".

LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page