Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Cultura fiecarui popor are un ceas al ei de lumina!



Fi-va ceasul EMINESCU!

Maria Diana Popescu, Agero
Grafica Ion Maldarescu, Agero


Sa ne aducem aminte de Eminescu nu doar pe 15 ianuarie si pe 15 iunie, ci in fiecare zi! Poetul “nepereche”, cum avea sa-l numeasca George Calinescu, cel care a dat masura geniului creatiei romanesti, ca valoare absoluta, inscriindu-se, dupa aprecierea lui Tudor Vianu, alaturi de Dante, Goethe, Shelley, Hugo, in galeria valorilor universale, Eminescu este sarbatorit an de an. Cel mai mare scriitor roman pe care l-a ivit pina acum timpul – M. Eminescu – asa cum scria si Nicolae Iorga in 1909, se deosebeste de toti scriitorii vremii sale si prin aceea ca „opera lui intreaga n-are nici cea mai slaba masura si sub niciun raport caracterul local, provincial, ci numai caracterul general romanesc”. Poate cei care, in scrieri lamentabile,  i se adreseaza  cu „Badia Mihai”, de parca ar fi tras impreuna brazdele eternitatii literare, nu stiu ca Eminescu a intentionat sa scrie o gramatica a limbii sanscrite (limba veche a popoarelor indo-europene), ca a pretuit cultura si filosofia clasica, abordind idei platoniciene. Ca preocuparile sale au fost sa gaseasca cuvintele care  exprima adevarul, iar creatia lui sa puna in evidenta adevarurile vietii si ale sufletelor omenesti. Una dintre ideile frecvente in lirica eminesciana este aceea potrivit careia, prin formele nepieritoare ale artei, omul reuseste sa invinga vremelnicia exixtentei sale si chiar eternitatea timpului: „numai poetul/ Ca pasari ce zboara/ Deasupra valurilor/ Trece peste nemarginirea timpului...” („Numai poetul”). Eminescu ramine, in acest sens, ca un Orfeu modern care – prin cintecul lirei sale poetice –  insufleteste imaginea Euridikei disparute in imparatia umbrelor eterne.

Cultura fiecarui popor are un ceas al ei, ceasul unic in care spiritul atinge lumina. Acel ceas este irepetabil, cum pentru noi este/fi-va ceasul Eminescu. Nu vom mai avea un Eminescu, cum nici celelalte culturi nu vor mai avea un Shakespeare, un Goethe. O suta cincizeci si noua de ani de Eminescu inseamna eternitatea culturii mari. Da, il sarbatorim in fiecare an pe Eminescu, dar continuam sa raminem descoperiti fata de el. Cu toate reusitele in cercetare, critica si istorie asupra-i, sintem vinovati in ceea ce-l priveste. Bunaoara nu-l cunoastem in intregime, apoi nu-l facem cunoscut in intregime, pentru ca nici macar specialistii nu-l cunosc in intregime sau nu vor sa ni-l faca in intregime cunoscut. Editia „Perpessicius”, interpretarile de ansamblu ale lui George Calinescu, plus altele, oricit de stralucitoare insemnari, „sint tot una cu a se reduce la cunoasterea Mioritei prin Alecsandri” ( C.Noica). Nici manifestarile mai mult sau mai putin scolastice desfasurate cu acest prilej nu dezvelesc suficient personalitatea lui Eminescu si mostenirea pe care ne-a lasat-o - un mare dar de care n-au avut parte alte culturi. Eminescu nu este numai un mare poet, este  constiinta culturii noastre,  care se inscrie de la sine in fiecare virsta, in fiecare generatie, intrind in alcatuirea noastra pentru totdeauna.
Ce stie generatia prezentului despre poetul nepereche, contemporanul nostru nascut in urma cu un secol si jumatate? Citi dintre noi mai comunicam adevarat si sincer cu Eminescu? Cum mai este receptat astazi Eminescu? Dascalii mai trezesc destul interes pentru opera sa? Il mai citim, il recitim sau l-am parasit in favoarea literaturii de conjunctura? Citi tineri stiu azi ca Eminescu a tradus prima parte si cea mai grea din „Critica ratiunii pure”?
Eminescu trebuie cunoscut in toate ipostazele: de traducator si de om de cultura desavirsit, nu doar din comentariile invatate, din graba, pe de rost. In cele de publicist si prozator, in dubla natura: de „ginditor la problemele ultime”,  unde nu incape loc decit pentru elegia marii poezii, dar si in ipostaza de om cu fata spre realitatea  timpului sau, cu interes pentru istorie, pentru limba noastra, pentru realitatile economice ale timpului, pentru statistica, pentru lumea in marginea ei, pe care s-a straduit sa o lumineze cu Luceferii si cu arheii sai, incit Eminescu trebuie sa fie astazi mai actual decit oricind. Trebuie cunoscut si adevarul despre „sacrificarea” geniului.
Intilnirea cu Eminescu, „romanul absolut”, cum il numea Petre tutea, nu trebuie lasata a fi numai o chestiune de exactitate anuala, ci una de vibratie nationala. Sa ne amintim nu doar in ceasul cardinal de „Atat de frageda Floare albastra” de pe „Lacul” infiorat de undele nemuririi. Sa batem mai des „La curtea cuconului Vasile Creanga” in constiinte cu ecuatia elementara a „Dor” -ului de Eminescu, salvind geniul de uitare, asa cum pe Faust il mintuise nu credinta sau isprava stiintifica, ci indurarea lui Greetchen. Pentru ca trecerea geniului prin lume a lasat, ca si trecerea lui Hyperion, o dira de lumina in „cercul nostru strimt”.

Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page