Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

CLOCOTUL de BOBOTEAZA



Un ziarist prieten, care cumva crede in Dumnezeu dar a carui amprenta de suflet este seculara, m-a clocotit la figurat chiar acum de boboteaza. De Craciun m-a lasat in pace considerand ca NASTEREA DOMNULUI este un subiect mai delicat de abordat prin importanta lui si ca chiar daca mitul mosului nu poate fi ridicat la rang de sarbatoare, frumoasele colinde care imbraca evenimentul merita ocrotite. Cand s-a ajuns insa la boboteaza nu a mai rabdat si cu toata prietenia noastra in loc sa ma arunce in apa rece m-a bagat in discutii fierbinti.
Se depun eforturi uriase in privinta separarii puterii statale de puterea religioasa, pentru ca in toate tarile lumii exista tendinta ca puterea religioasa - de orice nuanta ar fi ea -, sa incerce sa obtina si puterea politica. Chiar acum, cand astern pe hartie aceste ganduri, Curtea Suprema a Statelor Unite este in sesiune cu privire la termenii de legiferare ai acestui neamestec. Binecuvantata idee, caci altfel am asista la imaginea califatica in care presedintele tarii - ca in Iran, Ahmadinejad, este tartaraul Ayatolahului, in speta, Khamenei.  Jale. Urmeaza saria.
In Romania, tara civilizata, puterile sunt separate chiar daca religia este foarte prezenta si constituie masa populatiei declarativ crestina.
Cum v-am spus, pana la un punct, prietenul meu ziarist secular crede in Dumnezeu si e de acord cu manifestarea religioasa a individului.  Cand l-a vazut insa pe seful bisericii majoritare din Romania in barca cu motor pe Marea Neagra sfintind apele ei, a pus mana pe telefon si m-a intrebat ce inseamna. Mi-a spus sa dau drumul la televizor sa vad cum se rotesc pe banda rulanta miile de sticle in care era imbuteliata apa sfintita catre publicul care nu mai apuca sa o ia de la vreo biserica sau manastire, apoi, si mai comod, ca in unele regiuni transilvane apele au fost sfintite de la izvor sau de la statiile de epurare, decantare si cum se mai zice, pentru a curge asa pe conductele de aprovizionare in casele oamenilor. Desi astepta de la mine o parere in aceasta privinta, si-a permis sa glumeasca - si nu-l puteam opri -, pe cand sfintirea Pacificului la San Francisco si de catre cine, unde, sugera el, multi ar avea nevoie sa bea o astfel de apa.
Realitatea, nu mai era de discutat fiind evidenta si expusa publicului prin Mass Media. Intrebarea lui era INCOTRO RELIGIA CRESTINA? I se parea, si a trebuit sa recunosc si eu, ca desi la varsta senectutii cum zice George Calinescu sau oricum indreptandu-ne spre ea, parca niciodata nu am asistat la ceremonii religioase de asa amploare si cu atat de multa asistenta. Era de datoria mea sa-l informez ca in Scripturi sunt niste referinte la care ne-am putea gandi.
- Exod 15, 23-25. Apele amare de la Mara. Moise a aruncat in ele un lemn si ele s-au facut dulci, bune de baut.
- 2 Regi 2, 21. Apele de la Ierihon care erau rele. Profetul Elisei a aruncat in ele sare si "ele au fost vindecate".
- Ioan 2, 7-10. Domnul Isus a prefacut apa in vin la nunta din Cana Galileii.
Remarca lui a fost ca in Sfintele Scripturi, cele petrecute nu au fost CEREMONII, ci MINUNI circumstantiale de absoluta urgenta si unicate si nu l-am putut contrazice. Ironia lui a mai fost insa  - si n-am putut sa i-o opresc -, daca apele Marii Negre care apartin teritorial de celalalt tarm, dar care fac parte din acelasi bazin de apa, au avut si ele parte de aceasta sfintire. Era la curent si cu numarul celor care au declarat - real sau fictiv -, ca s-au vindecat atingandu-se de moaste sau band din apa sfintita si il compara cu numarul celor care au ajuns la spital - real si nu fictiv - din batalia de vindecare.
Va inchipuiti ca nu judec eu astfel de lucruri. Cel mult comentez si nici asa nu sunt sigur ca fac bine. Mi-a venit insa in minte Revolutia Franceza, care desigur cum stiti a terminat lamentabil, pentru ca dupa ce voia sa opereze excrescentele religioase cu efecte negative in social, a trecut la inlaturarea Bibliei si Domnul Dumnezeu a socotit ca este prea mult deja. Cred ca religia, biserica oricare ar fi ea, chiar si cea crestina, nu ar trebui sa ofere secularitatii motive de a fi ironizata si eventual oprita din manifestarile ei nefondate scripturistic. O Revolutie Franceza globala nu e deloc neprofetica mai ales daca Biserica se baga si in problemele financiare ale lumii.  Ceva de acest fel pluteste in aer.
In neoprotestantism circula zicerea ca inainte de a face ceva sa te intrebi ce ar face Domnul Isus in locul tau.  SPECTACOLUL, a lipsit din orice lucrare, oricat de mare pe care El a facut-o. E in religia lumii de azi prea mult spectacol? Acest lucru nu e de nici un folos pentru cei necredinciosi, mai ales sinceri care ar putea sa se intoarca la Dumnezeu, si desigur nici pentru cei care cred ca facandu-l ar deveni supracredinciosi.

Benone Burtescu


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page