www.viorel-roman.ro
la Bucuresti, 31 decembrie 2011
Milioane de romani ortodocsi voteaza cu picioarele si pleaca in occident si nu numai ei resping intersul national actual formulat de greco-pravoslavnici, de masoni, de adeptii curentelor culturale occidentale si vor drepturile omului, asa cum sunt formulate ele in vest, de Roma eterna - Libertate (nu teoretica, ci si materiala!), Dreptate si Pace.
Romanii in calea imperiilor, culturilor, religiilor au avut in decursul timpului interese asa zise nationale dictate de altii, nu de rare ori care se bat cap in cap. Cu toate astea exista un interes national autentic, chiar daca-i mai greu de descifrat. Numai cei cu o unitate a limbii, scrisului si religiei - China, Israel, Vatican - au unul cat se poate de clar.
Transilvanenii se orienteaza spre Roma, moldo-valahii spre a doua si a treia Roma, Constantinopol / Moscova. Bucurestiul se vrea a patra Roma. Aceste orientari duc la interese nationale diferit cu toate ca din toate timpurile si la toate neamurile interesul national cere unitate si emanciparea nationala, economica si sociala. O retrospectiva.
1600, in alianta cu Papa de la Roma, Mihai Viteazul face unitatea nationala, dar e ucis pentru ca el trateaza si cu greco-ortodocsii din Constantinopol, care il voiau Imparat al Bizantului, si cu a treia Roma, Moscova, care avea interese contrare papei de la Roma.
1700, ortodocsii din Transilvania se unesc cu Roma, dar nu sunt urmati de moldo-valahii obedienti Constantinopolului. In loc sa se orienteze spre Roma, Cantemir Voda se aliaza cu a treia Roma, Moscova. Sultanul confruntat mereu cu rezistenta romanilor, da apoi tronurile moldo-valahe fanariotilor al caror interes era imbogatirea personala.
1774, dupa pacea de la Kuciuc Kainargi, decaderea Imperiului Otoman si ascensiunea celui Rus duc la inlaturarea greco-fanariotilor la Bucuresti si Iasi si inlocuirea lor cu domnitori autohtoni, dar din gratia Sultanului turc si a Tarului moscovit.
1859, dupa victoria occidentului in Razboiul Crimeii, Alexandru Ioan I Cuza aspira la refacerea unitatii cu Roma ca fratii lui din Transilvania, dar este tradat de cei care voiau o cooperare cu occidentul pe baze culturale, masonice si dinastice. Ca astazi. Dezastrul acestei politici ne arata ca interesul national formulat de Cuza e cel autentic.
1918, dupa razboiul mondial, Romania Mare condusa de regele catolic Ferdinad I urma sa devina o dioceza a Romei. Dar influenta nociva a celei de a doua si a treia Roma, a greco-pravoslavnicilor in alianta cu dinastia germana si curentele culturale occidentale, au deturnat, subminat insa interesul national formulat de Scoala Ardeleana si totul se destrama, ca in vremea lui Mihai Viteazul si Cuza. Linia de urmat a devenit insa clara.
1968-1989, Nicolae si Elena Ceausescu refuza orientarea spre cele trei Rome si vor refacerea Bizantului, a patra Roma la Bucuresti. Vezi Casa Poporului si Mantuirii Neamului. Lichidati de Craciun, ei deschid calea presedintilor ortodocsi moldo-valahi Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu, care renunta la linia greco-fanariota, dinastica si cauta sa-i urmeze pe Mihai Viteazul, Inocentiu Micu-Klein, Cuza, Ferdinand.
2012, Moldova e in sfera de influenta rusa, Romania in cea ruso-ocidentala si ambele fac un echilibru intre interesele marilor puteri, culturi si religii. Concurenta interesului national filoslav (Iliescu, Preafericitul Daniel), occidental (Constantinescu, Preafericitul Lucian), maghiar (Tokes), tiganesc (Vanghelie), grecesc (Tariceanu), evreesc (Roman), armenesc (Vosganian) creaza confuzii si au dus la un blocaj national.
In aceasta dezorientare si blocaj duhovnicesc si sobornicesc interesul national al tuturor romanilor nu poate fi altul decat revenirea la origine, la refacerea unitatii religioase cu Roma. Dialogul inceput de Fericitul Ioan Paul II la Bucuresti trebuie continuat. Mana intinsa a occidentului in anii 1600, 1700, 1859, 1918, 2007 trebuie onorata. De unirea cu Roma depinde emanciparea nationala si sociala nu de paleativele practicate pana acum.