Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Dezmembrarea Romaniei, mai importanta decat schimbarea de regim



Un capitol important din cartea "Fereste-ma, Doamne, de prieteni" acorda istoricul american Larry Watts relatiilor cu vecinii, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, despre care noi stim doar ca a fost una linistita si prospera. Prospera, intr-adevar, dar linistita mai putin. Aceasta pentru ca vecinii care au pierdut teritorii in favoarea noastra, ca urmare a unei judecati istorice drepte, au facut realmente spume la gura, scopul lor fiind, incepand inca de a doua zi dupa Unirea de la Alba Iulia, din decembrie 1918 si dupa Tratatul de la Trianon, 4 iunie 1920, demolarea din temelie a acestei tinere constructii statale si administrarea unei lectii exemplare, ca invatatura de minte, pentru a nu mai aspira la ceea ce, cred ei, ca le apartine. Problema este ca sanctiunile preconizate veneau din partea a trei tari: Ungaria, Rusia si Ucraina, unde era instalata deja puterea sovietelor si care, in noua situatie data, aveau un motiv  in plus (Romania fiind inca monarhie) sa se dezlantuie puternic si concentrat asupra ei, atat cu forte militare, cat si ideologice si de propaganda. Adevarul este ca statul roman s-a rotunjit frumos in urma celor doua evenimente amintite, prin revenirea la patria-mama a tuturor provinciilor istorice rapite de-a lungul secolelor: Basarabia, de la rusi, Transilvania si Banatul, de la unguri, Bucovina, de la austrieci, si Dobrogea, de la bulgari. Teritoriul Romaniei Mari a crescut de la dimensiunile Vechiului Regat, de 137.903 kmp, la 294.244 kmp, ceea ce inseamna o dublare a suprafetei teritoriale si chiar mai mult. Iata si suprafetele fiecareia: Basarabia - 44.422 kmp, Bucovina - 10.442 kmp, Transilvania si Banatul - 101.477 kmp. Dobrogea era deja incorporata in regat, din 1913. In acelasi timp, fostii imperiali austro-ungari au scazut enorm: austriecii, de la 387.000 kmp la 83.600 kmp, iar ungurii cu Ungaria Mare, de la 280.000 kmp la 93.000 kmp. In fapt fiecare cu plapuma lui. Se apreciaza ca intinderea Imperiului Austro-Ungar a fost de 667.000 kmp. Romanii nu si-au adjudecat decat o parte din multul avut si instrainat de vremuri. Si asa, cu granitele extinse, ei tot n-au reusit sa cuprinda romanimea toata, fapt ce l-a determinat pe marele istoric Nicolae Iorga sa observe ca "Romania Mare a ramas o tara inconjurata de… romani". Si populatia Romaniei Mari a crescut, de la 7.897.311 locuitori, in 1913, in Vechiul Regat, la 16.267.199 locuitori, in 1919.

In consecinta, dupa cum arata autorul, vecinii si-au dat mana in absolut toate formele de agresiune, de la cea armata la actiuni teroriste de partizani, ale serviciilor secrete, sabotaje, descurajari, intimidari, crime carora le-au cazut victime zeci de mii de oameni nevinovati. Romanii au platit scump Marea Unire si dupa infaptuirea ei. Hartuiti, atat din est cat si din vest, din nord, si mereu amenintati din sud, romanii au trait ani de-a randul, intre cele doua razboaie mondiale, cu o mana pe coarnele plugului si cu cealalta pe arma. Asa cum am mai spus, Bela Kun, conducatorul bolsevic al Ungariei de dupa 1918, a organizat doua invazii puternice, in aprilie si iulie 1919, asupra Transilvaniei, care au fost respinse. In acelasi timp, bolsevicul bulgar Racovski, ajuns la carma Armatei Rosii a Ucrainei, tot bolsevice, a lansat ofensiva impotriva Romaniei de-a lungul Nistrului, somandu-i pe romani sa cedeze Basarabia, aratand in acelasi timp ca scopul lor este sa acorde si asistenta fratilor unguri. Concomitent, Bulgaria concentreaza trupe in zona Dobrogei. Sub aceasta amenintare, Bucurestiul a fost obligat sa disloce 3 divizii de pe Tisa pe care le-a trimis in Basarabia, anuland ordinul de inaintare spre Budapesta la prima incursiune a lui Bela Kun, motiv pentru care a fost nevoie si de a doua campanie de linistire, din iulie1919. In interior eram, de asemenea, "lucrati" serios de serviciile secrete ale tuturor acestor tari, care pregateau atacuri dure, prin subminarea si slabirea institutiilor statului. Autorul cartii spune chiar ca tinerele institutii ale securitatii sovietice, devenite temutele NKVD si CEKA, au crescut si si-au facut pionieratul pe teritoriul tarii noastre, punand la cale tot felul de actiuni antiromanesti. Daca Uniunea Sovietica si Ungaria Sovietica n-au putut realiza acea jonctiune militara de care am amintit anterior pentru a-si uni fortele impotriva "imperialismului romanesc", au reusit acest lucru in cadrul Cominternului, unde, dupa cum afirma autorul, bolsevicii unguri, din punct de vedere al pozitiei si al reprezentarii numerice, s-au dovedit egalii rusilor, ocupand la Moscova functii de decizie foarte importante, indeosebi pentru zona Europei de Est, in vreme ce romanii erau insignifianti. Acesta este motivul pentru care, din punctul lor de vedere, teritoriul nostru a trebuit administrat de comunistii de alte nationalitati, cei mai interesati fiind ungurii.

In Comintern, spune autorul, atmosfera era foarte antiromaneasca, motiv pentru care, in cazul Romaniei s-a considerat ca lupta pentru dezmembrarea ei este mai importanta decat schimbarea de regim, cerand comunistilor sa actioneze in consecinta. Pentru a se asigura de succes, l-au ales in fruntea PCR de atunci pe maghiarul Elek Goblos, veteran al campaniei din Transilvania a Armatei Rosii ungare si membru al PC ungar. El a avut sediul la Targu-Mures pana in 1925, cand a fost inlaturat. De altfel, PCR de atunci era format mai mult din straini (440 maghiari, 380 erau de origine bulgaro-basarabeana si 375, romani cu legaturi de sange in ambele tabere). Romani sadea erau foarte putini, pentru ca, amintindu-l pe Patrascanu, care a spus: "mai intai sunt roman, apoi comunist", afirmatie pentru care a platit cu viata, e greu sa accepti ca ideal, dezmembrarea propriei tari. Acesta este motivul pentru care la conducerea PCR, din 1924 pana in 1944, au fost numai straini, majoritatea unguri, cu scopul aratat inainte, ultimul fiind Stefan Foris, eliminat prin forta in aprilie 1944, printr-o lovitura interna a lui Gheorghiu-Dej. Desi dura miscarea, doar in felul acesta comunistii romani au putut sa castige fraiele de la ei de acasa. Autorul cartii a ramas contrariat de discrepanta vadita, dintre activismul maghiarilor din Comintern, forumul international de conducere al comunistilor, si de atmosfera de fronda fata de romani. Ea vine atat din situatia creata prin Marea Unire, dar si din nepriceperea lor ancestrala pentru asemenea deprinderi politice. Sa nu uitam ca in vreme ce ungurii la 1848 se luptau de zor pentru destramarea Imperiului Habsburgic, noi eram cu Imparatul. Faptul acesta l-a infuriat pe Engels, caracterizandu-ne drept o natiune de contrarevolutionari, chiar degenerati, si sa-i ridice in slavi pe unguri, fara sa tina cont de faptul ca ungurii vroiau libertate de la austrieci pentru a avea propriii supusi, romanii transilvaneni fiind principalii vizati. Satisfactia noastra este ca Marx a avut o cu totul alta parere, obiectiva, despre romani, pe care o vom comenta cu alt prilej.

Mergand pe firul istoriei, Larry Watts crede ca chipul de revolutionar innascut sau de profesie al ungurilor vine din exercitiul lor continuu, practicat de-a lungul istoriei, inca de la 1848 incoace si care le-a dat si satisfactii (vezi castigarea dualismului austro-ungar si incorporarea Transilvaniei la Ungaria in 1867), dar si o anume prestanta in aceasta directie, indeletniciri care le vine ca o manusa. Foarte multi unguri s-au rusificat, ocupand pozitii-cheie in structurile puterii sovietice de la Moscova, unul dintre ei conducand, timp de peste doua decenii, Institutul de Economie Mondiala. De asemenea, tot un maghiar s-a aflat in fruntea Partidului Comunist din Statele Unite. Nu  intamplator, Ungaria a fost prima tara a sovietelor din lume, nu intamplator, maghiarii au ocupat o pozitie centrala in structura puterii de la Moscova, chiar pana la al Doilea Razboi Mondial, nu intamplator ei au fost cei mai apreciati activisti in implementarea comunismului in toate tarile in care traiesc, inclusiv in Romania. In acelasi timp ei au reusit sa scape si cei mai multi de pe urma epurarilor staliniste din anii ‘30. Ironia sortii face ca evreul ungur Bela Kun sa cada totusi victima acestui proces, fiind lichidat de Stalin sub invinuirea de a fi devenit agent al Sigurantei Statului Roman. Parca nu ne vine sa credem, dar mai stii …? Poate ca, intr-adevar, banii n-au miros. Apoi, el oricum stia romaneste, fiind nascut in comuna Nimijea-Bistrita si studiind la Cluj. Hartuiti si urmariti, mereu pusi la index, romanii reusesc totusi sa duca corabia Romaniei Mari, cu bine, pana in pragul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ba chiar sa o coaguleze si sa o faca mai prospera.

Este cunoscut faptul ca anul 1938 constituie apogeul dezvoltarii sale, Romania ajungand un stat respectat si chiar invidiat de statele civilizate ale Europei. Din aceasta perioada relativ scurta, dar de mare efervescenta, cand tara a inflorit, pur si simplu, Romaniei i-au fost atribuite denumiri magulitoare, de "Granarul Europei" si "America Europei". O dovada certa ca romanii au capacitate si stiu sa se descurce. Inscrisa pe coordonatele succesului si ale prosperitatii, ne gandim unde ar fi ajuns astazi Romania anului 1918, din punct de vedere al civilizatiei si dezvoltarii, daca cei care ne-au purtat atata vreme sambetele ne-ar fi lasat in pace si n-ar fi actionat miseleste, gasind cel mai ingrozitor pretext pentru a ne dezmembra si a ne arunca din nou in abisul cenusiu al istoriei traite – agresiunea si razboiul: Al Doilea Razboi Mondial.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page