Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"FERESTE-NE, DOAMNE, DE VECINI…!"


Oricat de primitori, de generosi si de toleranti am fi noi, romanii, niciodata nu vom reusi sa intram in gratiile vecinilor nostri, fie ei la rasarit sau apus, la miazazi sau miazanoapte, pentru ca purtam pe umeri vina pacatului originar. Adica, acela de a fi fost primii pe aceste meleaguri si la distanta foarte mare de actualii vecini. Daca prezenta stramosilor nostri geto-daci si traci in spatiul european a fost semnalata cu peste doua mii de ani inaintea erei noastre, deci acum peste patru mii de ani, fata de aceasta varsta, vechimea vecinilor nostri pe aceste meleaguri (sec VI-VIII, pentru slavii care ne inconjoara, si sec IX, pentru unguri, toti era noastra) este o nimica toata. Se pune apoi problema intinderii teritoriale a stramosilor nostri, care locuiau pe o suprafata de circa un milion kmp (Romania de azi detine 237.400 kmp). Diferenta, de 762.600 kmp, apartine acum in cea mai mare parte vecinilor nostri: ucraineni, rusi, bulgari, iugoslavi, unguri, pana la slovaci, austrieci, albanezi, greci si italieni. La venirea lor foarte tarzie  in Europa, toti au pus stapanire, evident, cu arma in mana si dupa nenumarate incercari, pe parcursul mai multor secole, pe pamanturile stramosesti ale inaintasilor nostri, facand apoi tot posibilul, de atunci si pana in prezent, sa si le adjudece intr-un fel si sa le personalizeze.

Evident, fiecare are nevoie de cate o patrie si nimanui nu-i convine sa fie aratat cu degetul ca sta pe "tarlaua" altuia. Lucrul acesta ar putea fi de inteles si evitat, daca cei in cauza ar fi rezonabili si n-ar dovedi atata perfidie, ajungand pana intr-acolo incat sa prezinte lucrurile tocmai pe dos, cum ca ei ar fi fost primii, iar bastinasii, cei de peste patru mii de ani, niste venetici. Daca din punctul de vedere al intaietatii lucrurile au stat in matca lor multa vreme, Rascoala lui Horea, Closca si Crisan, de la 1784, care a dat startul miscarilor ce au urmat pentru eliberarea nationala a romanilor, i-a cam scos din minti si a tulburat mult apele. Ea a constituit momentul declansator al teoriei "imigrationiste" venita din zona neungureasca a Imperiului Habsburgic, dar cu adresa precisa. Ce sustine aceasta? Ca poporul roman s-ar fi format la sud de Dunare si ca ar fi trecut fluviul, asa, tam-nisam, recent, prin secolele XII-XIII, probabil, intr-o noapte incetosata, ei nestiind ca, de cand lumea, romani erau si de-o parte si de alta a Dunarii. Poate ca orbul gainilor i-a facut sa-i vada mai intai pe cei din sud si mai apoi pe cei de langa ei si pe care i-au transformat in iobagi pentru a le lucra pamantul rapit. A nu se crede ca numai ungurii sunt sustinatorii acestei gogomanii, ci toti vecinii interesati, cu musca pe caciula. Pe aceasta teorie bat moneda serioasa, si rusii, si ucrainenii, si bulgarii, si slovacii, si iugoslavii, adica toti cei din zona, care, intr-un fel, se simt deranjati de aceasta problema de istorie. De aceea, ori de cate ori au ceva cu romanii si Romania, ei isi dau mana frateste si canta aceeasi partitura. Faptul ca aceasta "teorie" deocheata si cu pronuntat iz politic n-are suport real o dovedeste lipsa de interes a comunitatii stiintifice internationale care nu a consemnat-o in niciunul din lexicoanele sale. De aceea, cartea de istorie a americanului Larry L. Watts "Fereste-ma, Doamne, de prieteni…!", intr-un sens mai restrans, ar putea avea titlul: "Fereste-ma, Doamne, de vecini…!", pentru ca relatiile cu vecinii nostri multiseculari seamana ca doua picaturi de apa cu faptele petrecute in Balada Mioritei. Se vede, o creatie populara romaneasca deloc intamplatoare.

Ca sa ramanem in perioada Primului Razboi Mondial si a infaptuirii Marii Uniri de la 1918, iata cateva mostre de gandire antiromaneasca ale unora din marii oameni ai epocii din tarile vecine. Se stie, in aceasta conflagratie, noi am fost tot timpul alaturi de rusi, dar nu si ei alaturi de noi. Iata ce spunea comandantul rus al fortelor aliate, generalul Andrei Zaioncikovski, colegilor sai din alianta, adica francezilor si englezilor, cand conducea operatiunile din Dobrogea, unde romanii pierdeau mereu: "Cu siguranta, nu ati presupus ca o sa luptam pentru romani, nu?" Ca se joaca de-a razboiul, au observat si adversarii. Acest fapt il determina pe comandantul german al frontului sa conchida: "Rusii au avut grija ca romanii sa fie infranti, lasandu-i singuri in toate luptele la care ar fi putut lua parte cu usurinta. Numai acest simplu fapt ne-a adus victoria". Din acest motiv, Romania a trebuit sa se retraga in Moldova, pierzand doua treimi din teritoriu si unde, pe langa multe alte necazuri, a trebuit sa mai hraneasca si 1.200.000 de soldati rusi. Dar nu numai atat. La 1 mai 1917, revolutionarii bolsevici, impreuna cu circa 20.000 de soldati rusi, au incercat sa rastoarne, la Iasi, monarhia, lansand imediat actiuni antiromanesti la Odesa.

Comisariatul extern sovietic, concluzionand, in noiembrie 1918, ca "Romania este centrul contrarevolutionar din Sud", il face pe conducatorul Ungariei Sovietice, Bela Kun, sa-i scrie urmatoarele lui Lenin: "Principiul fundamental al revolutiei proletare este impiedicarea imperialismului Antantei sa oblige Ungaria sa-si predea teritoriul, alimentele, industria si materiile prime oligarhiei romane".(Bela Kun catre Lenin, martie 1919). Dupa ce, la scurt timp, amiralul Miklos Horthy a preluat puterea in Ungaria, limbajul folosit la adresa Romaniei a devenit mai perfid. Citez: "Pana cand va sosi momentul potrivit pentru un atac, vor trebui mentinute relatii pasnice cu Romania, insa trebuie folosita orice ocazie pentru a o izola diplomatic, iar in Transilvania trebuie sa-si mentina activitatea o organizatie iredentista activa" (Miklos Horthy, octombrie 1919). Faptul ca Romania a obtinut marea performanta de la 1 Decembrie 1918 n-a convenit nici bolsevicilor sovietici si nici celor unguri, care au propus discutarea acestei probleme in Congresul Cominternului, care a si elaborat o rezolutie in acest sens. Iata ce sugera rezolutia acestuia din 1924: "Intensificarea activitatii comuniste in randul populatiei maghiare din teritoriile anexate Cehoslovaciei, Romaniei si Jugoslaviei pentru autodeterminare, pana la secesiunea de statele care le-au anexat"- lupta care, iata, se duce si astazi. Nici Uniunii Sovietice nu i-a cazut bine unirea Basarabiei si Bucovinei cu Romania, motiv pentru care, in 1925, elaboreaza o noua strategie de subminare a acesteia: "Conditiile nu permit realizarea imediata a eliberarii Basarabiei de sub jugul burghezo-mosierimii straine, de aceea, lupta URSS se transfera pe planul activitatii diplomatice". Pentru ca trecusera 14 ani de la Unirea cea Mare si Romania devenea tot mai prospera, ziarul "Budapesta populara" se infurie la culme si, in editia din aprilie 1932, publica un editorial in care se spune pe sleau: "Daco-romanii trebuie sa dispara de pe acest teritoriu al Transilvaniei"!

Pentru identificare, cititorii pot gasi toate aceste citate in paginile 59-60 ale cartii amintite. Cartea dezvaluie cum vecinii nostri ne-au stat in cale de la Unirea din 1859, Razboiul de Independenta, din 1877, la Marea Unire si dupa. Francezii ne avertizeaza, in aprilie 1919, despre un posibil atac ungaro-rus la care ar fi putut sa se alature si Bulgaria, urmarindu-se o legatura intre fortele sovietice si ungare, fara a mai vorbi de coridorul rus preconizat spre Bulgaria prin Dobrogea. Lenin a aratat ca "o strapungere in Bucovina era una din cele mai importante prioritati militare". Tot Lenin sublinia ca "Avansarea in Galitia si Bucovina era esentiala pentru contactul cu Ungaria Sovietica". Ambele armate au trecut la ofensiva. Romania a trebuit sa faca fata raidurilor de peste Nistru, iar in vest Ungaria a trecut la ofensiva din Transilvania din 15 aprilie 1919. Cat priveste realizarea jonctiunii de care se vorbea, cu acordul polonez si cehoslovac, fortele romanesti au ocupat coridorul galitian si Rutenia, barand astfel calea de contact dintre Ungaria si Rusia Sovietica.

Multe ar mai fi de spus, dar, deocamdata, ne oprim aici. Relatiile noastre cu vecinii s-au desfasurat si se desfasoara pe mai departe in aceeasi nota, de subminare a Romaniei. Lucrul acesta rezulta si din cartea generalului de brigada SRI, Aurel Rogojan, recent lansata la Targu-Mures: "Fereastra serviciilor secrete – Romania in jocul strategiilor globale". Sa nu creada cineva ca lucrurile s-au schimbat in bine. Constienta de aceste realitati, Romania ar trebui sa-si construiasca relatii bune, dar prudente, cu toti vecinii, cat si un cordon de siguranta, ca sa nu se sprijine pe ajutorul lor. De asemenea, ea ar trebui sa vegheze mai atenta la "comorile pamantului natal", lasate cam de izbeliste si la mana celor care vor sa ne stearga urmele. Este vorba aici de mai buna conservare a siturilor arheologice, a monumentelor si cimitirelor, a cladirilor de patrimoniu, dar si a arhivelor, de care dispunem. Aceasta, cat mai devreme si pana nu este prea tarziu. Daca parlamentarii de azi ai Romaniei au fost in stare sa voteze o lege prin care arhivele statului sa fie retrocedate bisericii romano-catolice, inseamna ca, nu peste multa vreme, ar putea sa voteze si vanzarea tarii, ca tot e la moda acum, in aceasta perioada de criza economica. Poate se vor alege si ei cu ceva ghiseft, ca sa nu spuna ca au stat degeaba patru ani in Parlamentul Romaniei. O, tempora, o, mores!

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page