Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

BATALIA PENTRU BASARABIA SE POARTA DE 200 DE ANI





De multe ori ma intalnesc cu idei care ii fac pe romani sa se rusineze cumva de propria istorie. M-am intalnit cu astfel de idei si la dezbaterea organizata la Bucuresti de Clubul Liberal pentru Republica Moldova (dezbaterea din 30 noiembrie). Inevitabil, in contextul discutiei privind realizarea unitatii nationale a romanilor s-au strecurat si cateva idei de natura sa-i faca pe romani sa se rusineze cu propria istorie.
Prima chestiune s-a legat de modul in care Basarabia s-a unit cu Romania. Cunoasteti placa: unirea s-a facut cu baionetele, nu s-a facut un referendum etc. Profesorul Ion Bulei prezent la dezbatere a aruncat in discutie spusele lui Bratianu. Intrebat de occidentali de ce nu vrea sa organizeze in Basarabia un referendum cu privire la unirea cu Romania, Bratianu a raspuns sec: pentru ca nici Franta nu organizeaza un referendum in Alsacia si Lorena. Mergand mai departe am putea sa ne amintim cum au facut sovieticii “unirea” cu Basarabia: tot cu baionete si tot fara referendum. Despre ce vorbim?
Apoi vine povestea cu “palma grea a jandarmului roman”. Da, jandarmii romani aveau obiceiul sa bata. Insa nu ii bateau doar pe taranii basarabeni. Jandarmii bateau si in Ardeal, si in Oltenia, si in Valahia, si in Moldova. Bateau la fel ca in Basarabia pe tot cuprinsul tarii. Nu este vorba de un tratament specific pentru basarabeni, este vorba de o problema globala a societatii romanesti din perioada interbelica. Apoi vine gluma aia cu bunelul basarabean batut de jandarmul roman si impuscat de NKVD-istii sovietici. Mari nemernici jandarmii romani…
Invariabil se ajunge la chestiunea “abandonarea Basarabiei”. De ce nu s-au batut romanii cu sovieticii pentru Basarabia? Aici imi vine in minte o scena din memoriile lui Constantin Argetoianu referitor la propunerea de armistitiu din 1917 venita din partea germanilor. La consiliul de coroana de la Iasi generalii romani se intreceau in declaratii belicoase. Fiecare avea sute de mii de baionete si toti clamau in cor “pe aici nu se trece”. La sfarsit a luat cuvantul un colonel de la aprovizionare care a spus scurt: avem gloante pentru trei saptamani de lupte si obuze pentru o saptamana. Concluzia a venit de la sine, in ciuda vointei de a lupta a soldatilor. La fel si in 1940. Armata ar fi vrut sa lupte, poporul sprijinea lupta. Ar fi existat si ceva rezerve pentru o anumita perioada. Insa inca din vara anului 1939 oamenii politici de la Bucuresti aveau o puternica banuiala ca sovieticii si nazistii isi impartisera zonele de influenta din estul Europei. Armand Calinescu o spune limpede in insemnarile sale, chiar in ziua semnarii tratatului Hitler-Stalin (poreclit tratatul Ribbentrop-Molotov) – asta in conditiile in care nu era cunoscut protocolul secret prin care sovieticii cereau Basarabia, iar nazistii erau de acord. Se uita si faptul ca in 1940, atunci cand sovieticii cereau Basarabia, principalul aliat al Romaniei, respectiv Franta, pur si simplu disparuse de pe harta. Celalalt aliat, Marea Britanie, se pregatea sa se bata pentru propria supravietuire si chiar nu avea timp sa se gandeasca la soarta unui stat din estul Europei.
De ce nu s-a batut Romania pentru Basarabia in 1940? Pentru ca orice rezistenta ar fi fost inutila. In plus, batalia pentru Basarabia nu se decide printr-un razboi sau in doua saptamani. Batalia pentru Basarabia se poarta de 200 de ani. Ideile de mai sus si modul de a fi aruncate in discutie astfel incat romanii sa se rusineze de propria istorie fac parte din aceasta batalie pentru Basarabia, care se poarta zi de zi. Originea ideilor expuse mai sus este usor de identificat. Perversitatea consta in faptul ca ele s-au strecurat in spatiul dezbaterilor publice romanesti. Orice intrebare este legitima, doar ca trebuie sa raspundem corect la astfel de intrebari, nu in directia in care si-ar dori altii ca noi sa raspundem.

George Damian

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page