Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mi-am sters o lacrima de pe obraz la moartea poetei Leonida Lari


Orice moarte a unui poet roman ma sageteaza in inima de durere. Pentru mine poetii romani nu mor niciodata. Ei raman calendare spirituale ale neamului nostru. Moartea de azi a poetei basarabence Leonida Lari m-a intristat la fel ca cea a poetului Adrian Paunescu. Leonida Lari a fost simbolul unitatii culturale a romanilor de pretutindeni. Poeta Leonida Lari (nume adevarat – Lubovi Ivanovna Iorga) a murit duminica dimineata, la varsta de 62 de ani, dupa ce s-a luptat timp de mai multi ani cu cancerul la san. Leonida Lari, poeta, publicista, politician si militanta pentru reunirea Basarabiei cu Romania, a murit la ora 06.30, a anuntat sotul ei, Mihai Iorga, potrivit Publika.md.
Poeta s-a nascut la Bursuceni, in apropiere de municipiul Balti. A ocupat functii politice in Republica Moldova, dar si in Romania. A fost colaborator la Muzeul de literatura D. Cantemir din Chisinau (1971-1973), redactor la revista “Literatura si Arta” (1985-1988) din Basarabia, redactor sef al primei publicatii in grafie latina din Republica Moldova – “Glasul natiunii” (1988-2003). Intre 1988 – 1990 a fost deputat in Sovietul Suprem al URSS si intre 1990 si 1997 a condus Liga Crestin Democrate a Femeilor din Moldova. In 1992 a reusit sa intre in Parlamentul Romaniei, din partea PNTCD, dupa care a fost zece ani membra in PRM. Leonida Lari a semnat 24 de volume de poezie si proza, dar este cunoscuta si pentru traducerile din marea poezie universala. A avut si o lunga cariera politica. A fost unul dintre liderii Miscarii de emancipare nationala din Basarabia in anii 1988-1991. A impresionat atunci cand s-a retras din PRM, motivatia sa fiind ca demisioneaza din acest partid deoarece prefera „libertatea de a gandi si de a actiona” si „un limbajul civilizat chiar fata de adversarii politici”, dupa cum a declarat intr-un interviu din Jurnal de Chisinau. A revenit apoi in PNTCD, partidul care o propulsase in Parlament.
Despre poeta Leonida Lari am auzit prima oara prin 1988, cand ca elev la Liceul de filologie-istorie din Cluj-Napoca eram pasionat de literatura romana. La liceu ne ajungea, prin revista Tribuna, publicatiile din Republica Moldova: Literatura si Arta si Glasul natiunii. Noi elevii clujeni de liceu eram entuziasti de liberatea de expresie din aceste publicatii „sovietice” sosite din Basarabia, in care se scria in cea mai frumoasa, curata si libera limba romaneasca, fata de limbajul de lemn al publicatiilor oficiale si literare de la Bucuresti. Paradoxal, pentru elevii de atunci din Cluj-Napoca, libertatea de expresie, literara si politica venea de la Chisinau fata de incremenirea ideologica ceausista si securistica de gheata de prin scolile, asociatiile, revistele si organizatiile UTC de la noi din tara. Vorbeam in 1989 cu scriitorii si poetii de la Steaua si Tribuna in cafeneaua Arizona despre vizitele lui Grigore Vieru sau Leonida Lari in lumea literara romaneasca, care discutau liber despre caderea comunismului, in timp ce ai nostri literati damboviteni faceau pe ei de frica sa nu supere linia oficiala si cenzura de partid si pe seful securitatii Iulian Vlad. Atunci, desi eram elev de liceu, am realizat ca scriitorii basarabeni au dus cu adevarat lupta pentru libertate nationala si politica pe frontul spiritual romanesc la Chisinau impotriva URSS, nu marionetele literare bucurestene cu pasaportul de la DIE in buzunar pentru excursii pe bani publici in Occident. Leonida Lari a facut parte din acest front romanesc de renastere si unitate nationala. La moartea ei, cu sinceritate, mi-am sters o lacrima de pe obraz.

 
Mi-am sters o lacrima de pe obraz

Mi-am sters o lacrima de pe obraz
La moartea poetei Leonida Lari

Viata ei este o poveste despre invierea neamului
Versul ei este un rau cu numele Prut

Metafora scrisa astazi la plecare
sa intalneasca urmasii lui Stefan cel Mare sau pe poetul Mihai Eminescu

Trecerea ei este ca Marea cea Mare

Si Prutul a ramas albie uscata
din colbul sperantei copiii nostri
construiesc autostrazi de cuvinte
despre suferinta
despre lacrima de pe obraz a Maicii Domnului de la Nicula

La moartea poetei Leonida Lari

Ionut Tene

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page