Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

O ROMANIE AVEM, SI ASTA-I TARA NOASTRA!



Mi-a facut intotdeauna mare placere sa particip la festivitatile prilejuite de evenimentele cruciale din viata poporului nostru, fie ca este vorba de 24 Ianuarie (Unirea cea Mica de la 1859), de Ziua Independentei de Stat (1877), de Ziua Nationala a Romaniei (23 August si mai apoi 1 Decembrie). Evocarea acestor momente pline de glorie si sacrificiu nu numai ca imi trezea sentimente de mandrie, dar parca imi dadea puterea sa trec mai usor peste greutatile momentului, sperand totodata ca vor veni vremuri mai bune si pe la noi.
Cu toate acestea, plecand de la realitatile pe care le traim, din pacate nu prea roze, dupa consumarea evenimentelor de care vorbeam, un soi de indoiala mi se cuibarea in suflet, conchizand, totusi, ca prea ne laudam.
M-am tamaduit de aceasta boala a neincrederii in cele scrise de istoricii nostri despre faptele marete ale inaintasilor abia recent, dupa parcurgerea Tratatului de istorie a romanilor, prin prisma documentelor secrete, scris de catre omul de stiinta american Larry L. Watts, caruia trebuie sa-i multumim pentru aportul la autentificarea propriei noastre istorii scrise de catre istoricii nostri, aducand in plus liniei generale date de ai nostri, dovezi remarcabile pentru consolidarea si imbogatirea ei. Prin documentele secrete puse in valoare, autorul american nu uita sa sublinieze parcursul cinstit si onest al unui popor care a dat mereu de la el fara a pretinde ceva de la altii, in afara propriei sale libertati si demnitati. Intrucat chiar maine va fi 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, inspirata din cel mai inaltator moment din intreaga noastra istorie, Unirea din 1918, si constituirea Romaniei Mari, va propun "un remember" succint al evenimentelor si faptelor de glorie care au precedat si au facut posibila Marea Unire, dar si dupa, in varianta americana.
Era anul 1914. Fantoma Primului Razboi Mondial plutea in aer. Scanteia a fost aprinsa de atentatul din 28 iunie 1914, de la Sarajevo, caruia ii cade victima arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Austro-Ungariei. Guvernul de la Viena declara razboi Serbiei, iar Europa se imparte in doua tabere. Pe de-o parte Germania si Austro-Ungaria (Puterile Centrale), iar pe de alta parte, Franta, Anglia si Rusia (Antanta sau Tripla Intelegere). La primul grup adera si Bulgaria, si Turcia. Romania, cu rege de origine germana, dar cu interese mari in cealalta tabara (Transilvania, Banatul, Bucovina), dar si cu Basarabia la rusi, adopta pozitia de neutralitate timp de doi ani. Proaspatul Rege Ferdinand (Carol I murise in 1914), aflat intre ciocan si nicovala, impreuna cu Guvernul decid, in cele din urma, sa se alature Triplei Aliante, adica Frantei, Angliei si Rusiei. In consecinta, pe 27 august 1916, Romania declara Razboi Austro-Ungariei, desfasurand imediat o larga ofensiva de-a lungul Carpatilor de Sud, cucerind din mainile inamicului Brasovul, Fagarasul, Secuimea, inaintand pe cursul superior al Muresului pe aliniamentul Toplita – Sighisoara – Sibiu, eliberand in cateva saptamani o treime din Transilvania.
Decizia luata de romani de a trece de cealalta parte i-a infuriat la culme pe nemti care, in coalitie cu austroungarii si bulgarii, si-au propus stergerea Romaniei de pe harta Europei. Ca urmare, au inceput sa planuiasca ofensive concertate din diverse directii pentru a ne zdrobi ca intr-un cleste. Primii ataca bulgarii in Dobrogea (cei mai aproape de Capitala) unde obtin si succese. Guvernul roman, care n-a beneficiat de ajutorul promis de rusi, a fost obligat sa retraga o parte din trupele din Transilvania, slabind frontul pe aceasta directie. Oprirea inaintarii dusmanului din Dobrogea prin aportul generalului Averescu ii face pe nemti sa porneasca ofensiva din Transilvania, obligandu-i pe romani sa se retraga pe linia muntilor. Nemtii forteaza intrarea in Romania pe la trecatori, pe Valea Trotusului, Predeal, Dragoslavele si pe Valea Jiului. Vazand ca nu reusesc, forteaza din nou prin Dobrogea, unde armatele ruse se lasau asteptate degeaba, in sprijinul nostru. Aici au din nou succes, obligandu-i pe romani sa se retraga spre Moldova.
Incurajati de succes, nemtii din Transilvania ataca din nou pe Valea Jiului si coboara pana la Craiova. In acelasi timp, armata vestitului general Mackensen trece Dunarea pe la Zimnicea. Stranse intre doua focuri puternice, armatele romane se pliaza in jurul Bucurestiului, pe Arges se dau lupte crancene si, in final, capitala Romaniei cade. Momente de mare dramatism pentru romani, iar dusmanii sunt la un pas de a-si infaptui visul natang. Guvernul Romaniei se refugiaza la Iasi, iar armatele romane se repliaza in Moldova. In 17 ianuarie 1917, frontul s-a stabilizat pe linia Siretului, de-a lungul Dunarii si a bratului Sfantu Gheorghe. Cu doua treimi din teritoriul vechiului Regat pierdut, Romania traieste o iarna de cosmar. Pe langa populatie, propria armata, decimata, ajunsa la 90.000 de soldati, trebuia sa hraneasca si 1.200.000 de soldati rusi pe care iarna i-a prins aici, cam degeaba. In plus, gerul si tifosul exantematic a facut ravagii. Cu toate acestea, cu ajutorul occidental, indeosebi al francezilor, prin generalul Berthelot, Armata Romana si-a refacut potentialul militar, astfel incat pe 24 iulie 1917, sub comanda generalului Averescu, a fost capabila sa strapunga frontul la Marasti, in judetul Vrancea. Odata cu aceasta trebuia sa aiba loc o ofensiva si pe Siret, dar trupele rusesti nu s-au grabit, ele avand alte planuri cu Moldova noastra. Ca atare, ofensiva romana a fost oprita, in schimb, a pornit cea germana sub comanda celebrului general Mackensen, care si-a propus ocuparea intregii Moldove. Luptele cele mai crancene s-au dat la Marasesti, la 19 august 1917, unde cinci divizii romane au trebuit sa faca fata celor 12 divizii germane si austroungare, pentru ca rusii s-au retras. Stiind ca de izbanda lor depinde destinul Romaniei, soldatii si ofiterii, in frunte cu generalii Cristescu si Eremia Grigorescu s-au aruncat intr-o lupta pe viata si pe moarte sub deviza "Pe aici nu se trece!". Au invins magistral, atat la Marasti, Marasesti si Oituz, oprind, prin forte proprii si sacrificii enorme, ofensiva germana, salvand astfel fiinta nationala a statului roman.
Evenimentele anului 1917 au avut ca urmare incetarea luptelor pe frontul est-european. Rusii ocupati cu revolutia au cerut pace, iar romanii ramasi fara sprijin, de asemenea. Prin Tratatul de la Bucuresti, din 7 mai 1918, dar neratificat, am pierdut intreaga Dobroge si inca o fasie din Ardeal, de-a lungul muntilor meridionali, in total 170 de sate cu o populatie de 150.000 de suflete. In plus, statul roman era obligat la plata intretinerii armatei germane in timpul ofensivei in Romania, in valoare de 2.114 milioane de lei-aur.
Din fericire, tratatul n-a fost aplicat, pentru ca pe celelalte fronturi balanta a inclinat in favoarea aliatilor. Bulgarii, invinsi in Macedonia, cer pace, iar armata austroungara, in descompunere, paraseste frontul italian. In acelasi timp, armata germana pierde batalia decisiva cu Franta, de la Verdun, cerand astfel incetarea ostilitatilor la 11 noiembrie 1918.
Incurajata de aceasta conjunctura, Armata Romana se mobilizeaza din nou si trece in Transilvania intr-o atmosfera de entuziasm general si sub imboldul celebrului cantec "Treceti, batalioane romane, Carpatii!". Ea se opreste insa in 24 noiembrie pe linia de la izvoarele Muresului pentru a da posibilitatea Adunarii de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, deplinei libertati de decizie. In cartea sa "Fereste-ma, Doamne, de prieteni…", aparuta recent in versiunea romana, autorul american Larry Watts spune si ceea ce istoricii nostri n-au facut-o, pentru ca n-au avut voie multa vreme. Insuccesele Romaniei din Primul Razboi Mondial se datoreaza aportului formal al Rusiei, care a facut mai mult figuratie pe front, ea avand cu totul alt gand cu Moldova de dincoace de Prut, mai concret, anexarea ei.
Calvarul Romaniei, care deja era implinita cu toate provinciile istorice la piept, nu s-a sfarsit la 1 Decembrie 1918. Ofensiva impotriva Romaniei Mari a inceput inca de a doua zi. Ungaria, in vest, Rusia, in nord-est si Bulgaria in sud-est. Pana la Conferinta de Pace de la Paris din 1920 ea a fost atacata sistematic, atat dinauntru, cat si din afara, facandu-se zeci de mii de victime, soldati si oameni nevinovati, cei mai vehementi fiind Ungaria Sovietica si Uniunea Sovietica. De altfel, in 1919, Romania a fost nevoita sa raspunda la doua incursiuni puternice ale lui Bela Kun, ultima soldandu-se cu zdrobirea diviziei de elita secuiasca, ocuparea Budapestei de catre Armata Romana si arborarea, alaturi de opinca, a Drapelului Romaniei pe cladirea Parlamentului ungar. Daca vecinii si prietenii n-au reusit sa ne arunce din nou in strafundurile negre ale istoriei, meritul este al inaintasilor nostri de la acea vreme, care au stat de veghe cu fermitate la apararea noilor granite. Pentru ca maine e Ziua Nationala, credem ca se cuvine sa ne oprim o clipa asupra eroismului si jertfelor lor. Sa nu uitam ca ei ne-au dat o tara pe care avem datoria sfanta sa o innobilam si sa o pastram intreaga.
Facand arc peste timp in acest moment aniversar, se cuvine sa adaugam si cuvintele de incheiere ale autorului, (ce privesc o alta perioada, mai recenta), ca apreciere generala a unei natiuni demne si corecte, care a suferit datorita intrigilor si poftelor vecinilor, carora de fiecare data Romania li s-a parut, fie prea mare, fie prea frumoasa si bogata. Citez: "Cel putin de la sfarsitul anilor 1960, Romania fusese de departe cel mai constructiv actor international din Blocul Sovietic si a devenit cunoscuta pentru capacitatile de mediere si realizarile in comunitatea internationala. Nu numai ca guvernul ei participase la rezolvarea pasnica a conflictelor internationale si blocase expansiunea influentei disruptive sovietice, dar refuzase si sa participe la traficul de droguri, la sprijinirea terorismului si a operatiunilor antioccidentale in care serviciile si partidele loiale Moscovei se angajasera la comanda Kremlinului. Dar in numai cativa ani «partenerii apropiati» aveau sa transforme imaginea Romaniei si a Guvernului sau din cea a unui partener apreciat de occident, intr-una de paria international, nu numai in fata comunitatii internationale, dar si a propriului popor. Cu astfel de prieteni, Romania nu are nevoie sa isi caute dusmani mai inversunati in afara aliantei Pactului de la Varsovia".

Asadar, dragi cititori, iata ca Romania nu este o tara de aruncat. Ea este patria noastra, zidita cu truda, sacrificii si demnitate de catre inaintasi, iar noi avem datoria sfanta sa o imbogatim cu noi valori, sa o rotunjim, ca o datorie sfanta fata de urmasii nostri.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page