Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

REFERENDUMUL CA VOT SAU CA EXPRIMARE NATIONALA?



(Continuare din editia precedenta)

De aici, prin asemenea experiente de afirmare, de seriozitate in revolta ca si in constructie de destin national, cumpanite si nu lasate la voia primului impuls, realizate prin acumulare si nu aprinse repede, la prima provocare, omenirea va veni sa inteleaga altfel decat a delasare spiritul nostru de precautie, iar noi vom deveni mai constienti in viata civica, asa cum ne-a lasat Dumnezeu sa ne carcterizeze ea, vom sti sa ne apreciem mai bine meritele si vom impune un criteriu meritocratic in tot ce inseamna politicile nationale.
Un exemplu iarasi incurajator, este si atitudinea solidara a unei bune, chiar foarte insemnate parti din populatie la acest recent referendum. Atitudine care n-a fost, asa cum ar dori demagogia sa ne deturneze iarasi imaginea nationala, o forma de absenteism. Ci, prin intreaga impresionanta dimensiune pe care a capatat-o, a fost o forma categorica de solidaritate a multor straturi si corpuri politice ale populatiei: solidaritatea in rezistenta fata de aceasta demagogie dar si in piciorul in prag care trebuia pus unei declasate „clase politice”. A fost atentionarea catre perspectiva clara: Nu a „reformarii” ei, ci a eliminarii ei pe plan national prin refuzul electoratului de a mai avea de-a face cu politicianismul amatorist sau corupt.
In suita de articole care au consemnat diverse evenimente la zi din perioada de cand am lansat prima parte a pledoariei noastre pentru conceptul de MERITOCRATIE in viata politica si sociala, am urmarit modul in care este posibila sau nu afirmarea unei asemenea conceptii in societatea romaneasca. Si, cu toate strigatele de alarma, alaturi de toate elementele de neincredere pe care ni le-au provocat realitatile politice, am gasit in diverse medii sociale – in familie, in Biserica, in obsti comunale, ca si in biografiile unor personalitati care si-au demonstrat verticalitatea pe parcursul intregii vieti, argumente importante spre a nu ne pierde increderea in realizarea unui asemenea deziderat, ci a capata convingera posibilitatii cizelarii gindirii civice a populatiei rominesti pana la stadiul in care democratia ei sa devina o adevarata meritocratie.
Acest stadiu este posibil. Si-l vom atinge cu atat mai repede cu cat, nu prin cenzura, nu prin restrictii, nicidecum prin masuri administrative coercitive si, in nici un caz prin renuntarea la pluralismul politic greu castigat de electoratul Romaniei, ci numai si numai printr-un curent de opinie publica tot mai cunoscator al valorilor democratice, tot mai angajat in impunerea lor prin cea mai diversa pluralitate de forme si de atitudini, care sa inchida gura bogata a demagogiei egoiste si egolatre, sa taie mana apucatoare de avere din bunul comun si apucatoare de putere din dreptul public, sa descifreze politicianismul si populismul izolandu-le si sa aiba experienta culturala impreuna cu vointa necesara spre a impune identificarea oricarei peroane prin meritele pe care le are, afirmarea ei prin sanse egale si ierarhizarea valorilor ei politice prin oferta de bine comun pe care probeaza sa o realizeze atunci cand aspira sa ajunga la parghiile administrarii bunului comun national. Cu acest unic scop, cu acest unic tel, dar fiecare persoana intrand in felul ei si cu ideile ei in acest curent national de opinie publica. Adica legea de baza a existentei comunitare - fiecare manifestand atitudini personale ce urmeaza a fi recunoscute prin consens, iar toti la un loc recunoscandu-si reciproc atitudinile prin acest consens care creaza in mod absolut liber si spontan curentul de opinie publica.
Una dintre aceste atitudini este si cea pe care a luat-o cu fermitate populatia tarii la recentul referendum. Iar impresionanta cifra de peste 73% dintr-un electorat care prin nemiscare si ramanere a fiecaruia in intimitatea sa personala si-a manifestat acest consens, trebuie apreciata la grava ei valoare, la constienta ei responsabilitate, la categorica ei apreciere acordata nulitatii actului pe care l-ar fi avut de facut. Pentru ca, cine o abordeaza cu usuratate, cine incearca sa-i deturneze sensurile sau sa invoce jocul dintre jumatatea plina ori jumatataea goala a paharului, se compromite cand toata lumea stie ca e vorba numai de fundul paharului. Iar a incerca sa acopere cu batista acest pahar aproape gol, inseamna ca nici ca prestidigitator nu este bun. El dovedeste doar faptul ca, fie e un nepriceput, fie ca, mintindu-se pe sine insusi, incearca sa intinda miciuna spre manipularea altora.
De vreme ce lavina a pornit, inseamna ca asemenea politicieni se vor lovi in viitor mai tare de solidaritatea nationala care s-a probat astfel. Si nu neaparat doar sub forma de negatie, cum s-a manifestat acum, ci si sub alte forme care, cu cat vor construi mai mult acel „altceva” ravnit in viata noastra politica si sociala, cu atat le vor lasa lor mai putin loc de manevra, pana la eliminarea totala. Tocmai pentru ca – ne sustinem ideea – ceea ce s-a manifestat acum a fost, evident, solidaritatea cetatenilor si nu absenteismul lor, orice alta interpretare frizand fie absurdul, fie reaua credinta. Iar, intr-o limba corect folosita, nimeni nu poate pretinde ca este „alesul a 26% dintre romani” ci este obligat sa recunoasca faptul ca 74% dintre romani l-au refuzat”. Da: Au refuzat sa se gandeasca la el, au ignorat chemarile lui, au nesocotit apelurile lui, nu le-a pasat de propunerile lui demonstrandu-i asa, tacit si solidar, ca ele nu-i reprezinta.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page