Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt..."



Azi, 2 decembrie 2011, ar fi implinit 76 de ani. Incerc sa mi-l inchipui cum ar fi aratat la acesti ani, sub acea pereche de mustati parca intr-adins lasate sa-l maturizeze la cei 21 de ani. Intre "zodia buna" a nasterii lui, acolo, la Poiana Marului – Malini, si "Pasarea cu clont de rubin" a acelei nopti de 9 spre 10 decembrie 1956, a tragicului accident, si sfarsitul din zorii zilei de 22 a lunii lui Indrea, pe ata vietii lui s-au insirat doar 21 de ani. Timp condensat in care "misterul materiei insufletite" a asezat durata unui poet nascut, nu facut, cuprinzand si "Scoala de Literatura «Mihai Eminescu»", avandu-i dascali, cu remarcabilele lor prelegeri, pe Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Camil Petrescu, si sunetul acela metalic al versului din "Moartea caprioarei", poem scris la doar 18 ani, "simbol al intregii lui poezii", "incarcat pana in varful unghiilor de mesajul, ritmul si lumina poeziei, asa cum cochilia scoicii e incarcata de vuietul marii", si prevestirea asezata mereu sub unda tragica a "Primelor iubiri", pana la acea pierdere "in oceanul de aripi miscatoare".
"Avea ceva de miel, si de ied, si de manz, intr-o primavara pe o pajiste verde" – scria Geo Bogza, atunci, la lunecarea poetului in intuneric. Sub semnul destinului, scurta lui fulgerare de diamant a lasat in urma tinuta de eretic a unui Francois Villon, a unor Arthur Rimbaud, a unui Esenin, si cantecul puritatii debutului de la 15 ani, clocotul nestapanit, spontaneitatea uimitoare, explozia talentului debordant, "originalitatea de fond a poeziei-instinct a vietii si a mortii": "Seceta a ucis orice boare de vant / Soarele s-a topit si a curs pe pamant //...// Ciuturile scot din fantana namol...//... Vaile vuira. Cazuta in genunchi / Isi ridicase capul, il clatina spre stele, / Il pravali, apoi, starnind pe apa, / Fugare roiuri negre de margele". ("Moartea caprioarei"). Sub pana lui, brazii "vuiesc fara furtuna", in viziunea lui de forta sugestiva, confundandu-se cu "o magie a Universului", poetul se autodefinea: "Eu sunt spiritul adancurilor / Traiesc in alta lume decat voi". Opera lui este "o marturie a timpului sau si a exceptionalului sau talent poetic" intr-o accelerare uimitoare a versurilor":
"Traim in miezul unui ev aprins / Si-i dam a-nsufletirii noastre vama, / Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi / In flacarile noastre se destrama" ("Viitorul"); "O parte din noi ne-am invins / Greseala, minciuna si groaza, / Dar e drum, mai e drum necuprins / Pana-n zarea ce-si leagana raza, / Generatii secate se sting, / Tinerii rad catre stelele reci - / Cine-si va pierde credinta-n izbanda / Pe aceste mereu miscatoare poteci? // Cine din noi va muri / Inainte ca trupu-i sa moara? // Cine o sa-si lepede inima-n-colb - / Insuportabil de mare povara? // Ca un vant rau, ori ca o insulta / Intrebarea prin randuri trecu. // - Asculta, asculta, asculta! // Noi, nu! Niciodata! Noi, nu!" ("Noi, nu!"). Albatrosul ucis, caruia "Furtuna ce-l izbise ii canta-un surd prohod", "Rasfrange-n ochiu-i stins un nou urcus", incat "Iti pare ca zbura-va din nou, ultima oara, / Spre-un cimitir mai sobru si mai demn", iar viitorul – spunea poetul - trebuie spalat "cu bratele-ncordate" "si sa-l udam cu ploile gandirii", pentru "a inflori livezile imaculate ale mintii". "Candoarea biografica" mereu aproape de "farmecul spontaneitatii" nu rareori sta in preajma "norilor negri ai mortii", aureolate toate de acel "inalt si nobil lirism" al celui "atat de plin de harul poeziei". Dovada-i si poezia scrisa la 10 decembrie 1956, doar la cateva ceasuri dupa accidentul fatal: "Pasarea cu clont de rubin / S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat. // Nu mai pot s-o mangai. / M-a strivit / Pasarea cu clont de rubin; / Iar maine / Puii pasarii cu clont de rubin, / Ciugulind prin tarana, / Vor gasi, poate, / Urmele poetului Nicolae Labis, / Care va ramane o amintire frumoasa".
Zaresti, parca, citindu-i poezia, undeva, mereu, ochiul de lup strapungandu-te prin gheturile "Luptei cu inertia", trimitandu-te la "Varsta de bronz", cand "clopote grave sunara", / Tragem cugetarea, din teaca, afara!", trimitandu-te, apoi, prin inegalabila prospetime a versurilor, dupa 55 de ani de la moartea lui, spre poezia "In mai": "Toti pomii in zori si-au miscat cu mirare / Perlele florilor scaparatoare, / Ritmice grupuri de foc vegetal, / Imbratisare de jar si racoare  //... // Prima, din altele multe ce vin, / Traiti inflorirea aceasta deplina".
Nicolae Labis traia nu doar in acea "geografie a timpului", ci, inainte de toate, el traia istoria timpului! Lumina divina, tinand cont mai ales de timpul involburat in care traia si scria, inalta pe cerul poeziei romanesti un astru nou, "care va ramane – cum scria Nicolae Labis pe patul de spital – o amintire frumoasa" a celui care avea destinul lui "Mercutio al lui Shakespeare" (Tudor Vianu). Desi, intr-o dimineata de decembrie, "Pasarea cu clont de rubin / S-a razbunat" pe puiul de cerb "incredintat nemuririi", "a carui viata a fost ca o fulgerare. A ars scurt si orbitor" (Tudor Vianu), noi "ii pronuntam numele, ni-l reamintim, mergem cu el mai departe": "Azi sunt indragostit. E-un curcubeu, / Deasupra lumii sufletului meu. / Izvoarele s-au luminat si suna / Oglinzile ritmandu-si-le-n dans, / Si brazii mei vuiesc fara furtuna / Intr-un ametitor, sonor balans, / In vii vibreaza struguri stravezii / - Cristalurile cantecelor grele - / Si stropi scaparatori de melodii / Ca roua nasc /n versurile mele. / Eu curg intreg in acest cantec sfant: / Eu nu mai sunt, e-un cantec tot ce sunt". Cu cantecul lui mergem noi mai departe!
Ganduri rostite, miercuri, 16 noiembrie a.c., la Universitatea "Petru Maior", in prezenta surorii poetului, doamna Margareta Labis.
LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page