Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

MOS CRACIUN – ASTEPTAT CU BUCURIA COPILULUI DIN NOI


Credinta, radacina spiritualitatii, a creat si spiritul bland al Craciunului care ninge asupra noastra cu aceeasi bucurie, pace, armonie si prosperitate in fiecare an de cand ne stim si pana cand nu ne mai stim.
In fiecare Sarbatoare a Craciunului repetam cu bucurie acelasi mod de a o sarbatori, ca un fel de frana pusa galopului schimbarilor prin care trecem. Picuram sfintenie in aceasta veche traditie cu dorinta de a reinvia momentul nasterii pruncului Iisus. Dar mai este inca ceva, marturisit sau nu, pe langa semnificatia sa religioasa, din tainitele adanci ale trairilor noastre, copilul de odinioara ramas in noi o cere cu tarie. E cea mai frumoasa si mai iubita dintre sarbatori, atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. Diferenta consta doar in felul de manifestare. Copiii sunt mai explozivi, mai liberi in a-si arata bucuria, n-au niciun fel de retinere. Poate din acest motiv credem ca aceasta sarbatoare este mai ales a copiilor. Daca noi, cei mari, suntem mai retinuti si ne controlam manifestarile, dar trebuie sa marturisim deschis, ca si in adancurile noastre ne imbranceste dorinta de a lasa liber copilul din noi sa se reverse peste undele timpului, sa fim tot noi cei de odinioara pe care aproape ca-l si vedem aevea printre gene. Ne trezim ca scormone in noi emotii care pot aduce lacrima in coltul ochilor in diferite momente, fie cand ascultam colinde, fie cand apar imaginile parintilor din clipele de odinioara cand ne simteam ocrotiti de ei, fie cand retraim prin copiii sau nepotii nostri scene de pe vremea cand eram fericiti si nu stiam pretul acestei fericiri, dar pe care o revalorificam acum.
Prin sfintenia si frumusetea ei, aceasta Sarbatoare este asteptata cu mare bucurie in lumea intreaga si dainuie de peste doua mii de ani. Chiar daca unele popoare au alta credinta decat cea crestina, au si ele o sarbatoare a luminii in aceasta perioada din an.
Spre regretul nostru, se infiripa tot mai mult tendinta de a pune stapanire pe aceasta Sarbatoare factorul comercial. Frumosul confectionat in serie, nimiceste frumosul in sine si pune in umbra misterul religios , mai ales la orase unde e mai evident cu cat orasul este mai mare. La tara isi pastreaza mai bine ceva din aura duhului arhaic al sfinteniei si curateniei sufletesti. Dar ori cum ar fi, emotia si bucuria acestor zile sunt pastrate vii in adancurile in care salaslueste copilul din noi.
Intotdeauna venirea pe lume a unui copil a fost un prilej de mare bucurie, iar pentru nasterea Fiului lui Dumnezeu traim cea mai mare bucurie reamintind-o in fiecare an la 25 decembrie. Daca stramosii nostri, dacii, plangeau la venirea pe lume a unui copil, cred ca erau indemnati doar de un gand asupra greutatilor prin care trece omul de-a lungul vietii, dar in sine, ei se bucurau ca si oamenii zilelor noastre, caci natura umana nu s-a schimbat de la inceputurile ei.
Fiind atat de raspandita si de pretuita, aceasta sarbatoare peste tot isi impune cateva elemente care-o definesc, la care apoi se mai adauga elemente de folclor si de traditii specifice fiecarei tari, dandu-i astfel culoarea si caldura omenescului din ei.
Mos Craciun este peste tot la fel, ca la pol, chiar si in tarile calde unde locuitorii n-au simtit pe fata lor fiorul fulgilor de nea. Peste tot are aceeasi infatisare, Mosul bland si bun, imbracat in rosu, cu barba mare, alba, venind de la Polul Nord tras de renii sai, pastrandu-si fiecare nealterat numele, in frunte cu Rudolf. Peste tot vedem chipul Mosului intrand pe horn cu sacul plin de jucarii, asa cum i-a creat imaginea desenatorul american Thomas Nast in anul 1860, imagine pe care o pastram pana astazi. Fara brad nici nu se poate imagina aceasta sarbatoare. Am intampinat cu aceeasi bucurie bradul impodobit care trona prin toate magazinele, prin marile piete si prin casele locuitorilor din Florida sau din sudul Spaniei, desi in cursul zilelor faceam plaja pe malul oceanului. Peste tot elemente reale se impletesc cu cele imaginare intr-o simplitate cuceritoare care dau zbor larg gandurilor si ne plimba in lumea plina de minunatii.
In Romania, pe langa imaginile asociate cu feeria iernii, cu puritatea zapezii, cu caldura si lumina lemnelor troznind si scanteind in soba si daca suntem la oras in semineu, cu scenele in care eroul principal este Mos Craciun sau ieslea cu pruncul Iisus, am adaugat elemente specifice noua, colindatorii inotand prin nameti cu traista de gat, cu steaua, cu capra, cu plugusorul, cu Vasilca, cu buhaiul, cu sorcova. Dar unde mai punem abundenta de mancaruri cu gust si arome atat de romanesti, ca si acum scriind, parca imi vine sa ma salt in scaun! Dar colindele... frumoase si de tot felul rasuna prin lumea larga, dar niciunele nu rasuna in noi asa frumos ca cele cantate de Stefan Hrusca de parca s-ar fi identificat cu ele si musai sa murmuram si noi dupa el, fiindca tasnesc din noi din locul unde au stat ascunse aproape un an.
Nostalgia nu ne da pace si urmarind in gand sirul de copii colindatori ne trezim ca a tasnit din noi cate un crampei de vers invatat pe timpul copilariei:
Cand argintiile lor glasuri vor ingana „Florile-dalbe”,
Ganditi-va, ca nu e data inchipuirii omenesti
O mai aleasa intrupare de sol al vrerilor ceresti,
Ca argintiile lor glasuri, cand vor canta „Florile-dalbe!”
 (Elena Farago)
In Canada traim din plin bucuriile izvorate din tumultul frumusetilor acestor zile. Cand am intalnit aspectele pe care nu le-am gustat in copilarie, se putea sa nu le traim si pe ele din toata inima? Pai nu-ti vine sa te amesteci in randul copiilor si sa te bucuri, chiar sa primesti dulciuri, sa aplauzi, sa te minunezi cand vezi frumoasele parade? Poti sa nu ii faci semne de bucurie lui Santa Claus care incheie parada pastrandu-si zambetul pe buze, cum ii sta bine unui Mos Craciun voios, stand alaturi de Craciunita lui, caci familisti convinsi cum sunt canadienii, nu s-au indurat sa il lase pe Mos Craciunul lor sa umble chiar peste tot, asa... de unul singur. Toti copiii ii trimit scrisori lui Santa si minune mare, cum Santa nu lasa niciun copil fara raspuns, dar absolut niciunul...si face fotografii cu toti copiii, nu refuza pe nimeni si la toti le zambeste si le vorbeste frumos...
Cum ai putea sa treci pe strazi si sa nu dai drumul baierelor inimii sa se bucure de feeria luminilor si podoabelor care fac din localitatea ta un crampei de feerie!? Si mai au canadienii ceva care mi s-a asezat frumos la inima, un zambet pe fata lor cu care te intampina si ti-l daruieste mai cald in aceste zile, desi nu te stie si treci pe langa ei cu un adaus din stropul bucuriei de viata.
E bine ca fiecare tara isi imprima specificul ei. Nu-mi pot imagina pe strazile orasului Toronto o ceata de flacai in costumatia dacilor chiuind, recitand urari si pleznind din bice pe langa carul cu boii care trag un plug cu bradul impodobit. Imaginea asta ramane doar pentru acolo unde noi il numim "acasa".
Se apropie Craciunul si Anul Nou si il astept pe Mos Craciun cu bucuria copilului pastrat in strafundul fiintei mele, marturisire pe care o fac acum si in scris tuturor, dar mai ales celor care citesc aceste randuri urandu-le din prea plinul inimii:
SARBATORI FERICITE si LA MULTI ANI!

    Elena Buica - Buni - Toronto

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page