Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Fereste-ma, Doamne, de prieteni…


… Ca de dusmani ma feresc eu! Acesta este enuntul complet al proverbului cu o extraordinara doza de intelepciune, dar si de adevar. Istoricul american Larry Watts foloseste, nu intamplator, doar prima parte a acestui proverb drept titlu al unui amplu tratat de istorie, al carui subiect sunt in exclusivitate romanii si Romania, in contextul relatiilor din cadrul lagarului socialist, de la inceput si pana la dezmembrarea acestuia, in 1989, cu dese incursiuni in epoca vremii. Lucrarea este de data recenta si are ca surse documentele desecretizate, pana la aceasta data, cu privire la atmosfera din cadrul Tratatului de la Varsovia, informatii de prima mana venite pe calea arhivelor securitatii RDG, dar si a CIA, cu privire la epoca Razboiului Rece. Iata ca istoricul Larry Watts este al doilea om de stiinta american, dupa Milton G. Lehrer, autorul celebrei carti "Ardealul, Pamant Romanesc", care ne intinde o mana de ajutor, punandu-ne la dispozitie, in urma unor cercetari asidue si pe baza de documente, adevaruri nespuse, dar care trebuie stiute, despre noi insine si despre altii, pentru a judeca mai bine, la rece, de ce ni s-a intamplat si ni se mai intampla sau de ce sa ne ferim, edificandu-ne mai bine asupra ideii de prieten si de dusman, care uneori, sau de cele mai multe ori, cum se spune, poate trai chiar in casa sau sta la masa cu tine. Citind aceasta carte, care, asa cum am spus, nu este o creatie imaginara, ci mai mult o dezvaluire, o prezentare de documente, cu judecatile de valoare ce decurg din ele, ai sentimentul tradarii de catre aproapele tau, similar cu al celor turnati la fosta securitate, de catre rude, prieteni si vecini in care aveai cea mai mare incredere.

Noi, cei care am trait perioada constituirii sistemului comunist sau am venit imediat, credeam ca statele membre vor incepe o viata noua, eliberata de orice prejudecati ale trecutului, ca invrajbitii de altadata au lasat ura si ranchiuna la usa, pasind in noua era cu sufletul curat si cu un spirit nou. Da de unde! Istoricul american dovedeste in cartea sa tocmai contrariul, si anume, faptul ca vendeta impotriva Romaniei a continuat, chiar in forme mult mai subtile si mai sofisticate, protagonistii scenariilor beneficiind de acea "omerta", si secretomanie impuse tuturor tarilor comuniste invitate, nu intamplator, sa-si spele rufele doar in familie. Intrand fara voia noastra (vezi intelegerea de la Yalta) in sfera de influenta sovietica, Romania nu s-a simtit deloc comoda, la ea acasa, motiv pentru care si-a pastrat in relatiile cu tarile fratesti o oarecare independenta, perceputa drept disidenta, si n-a fost nici foarte silitoare in implementarea dispozitiilor ursului sovietic, venite fie pe canale directe, fie prin vocea cominternistilor. Necantandu-le tot timpul in struna, ca ceilalti, romanii au devenit un fel de "oaie neagra" a lagarului, un motiv in plus pentru cei care ne aveau la ochi sa ne frece, cu fiecare ocazie, creandu-se astfel in cadrul blocului un fel de alianta impotriva Romaniei si a romanilor. La aceasta concluzie a ajuns si autorul tratatului, care da cartii sale si un al doilea titlu, si anume: "Razboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Romania". Evident ca in acest mecanism vioara intai este vechea Rusie sau noua Uniune Sovietica, in realitate acelasi lup, dar cu alta blana, la care se adauga fidelii de serviciu, Ungaria si Bulgaria, doua state vecine si, asa cum dovedeste cartea, deloc prietene, tot timpul cu ochii pe noi, incercand sa scoata de la stapan acel acord de principiu de a ne "ciupi frateste", evident teritorial. Primul, in vest,cat se poate, al doilea, in sud-est. Daca ar fi fost dupa gandul si gustul vecinilor nostri din oricare punct cardinal, Romania n-ar mai fi existat astazi. Nu s-ar fi facut nici Mica Unire de la 1859 si nici Marea Unire de la 1918, fara sa mai vorbim de soarta noastra dupa Al Doilea Razboi Mondial. Aproape intotdeauna marele sprijin a venit din partea francezilor, englezilor si americanilor, acestia nu pentru ca ne-ar fi iubit atat de mult, cat din motive geopolitice. Cand am intrat in noua familie creata de sovietici fara a fi intrebati, dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, situatia Romaniei era extrem de fragila: cu Basarabia si Nordul Bucovinei la sovietici, cu Transilvania si Banatul in suspans, asteptandu-se verdictul Conferintei de Pace de la Paris, teritorii oricand la dispozitia celor puternici, mai ales ca aveau cine sa le si pretinda, din moment ce aproape jumatate din teritoriul Ardealului a fost timp de patru ani sub ocupatie horthysta.

Asadar, toate aceste probleme venite din istoria mai apropiata si mai indepartata a tarii si poporului nostru au fost repuse pe tapet cu incercarea de a fi rezolvate in acest cadru "fratesc", in care fratele cel mare dispunea in mod suveran. Sovieticii aveau avantajul faptului implinit, in sensul ca detineau importante teritorii romanesti (Basarabia si o parte din Bucovina si Tinutul Hertei, fara insa a fi pe deplin multumiti), iar Ungaria se afla intr-o permanenta asteptare si, ceea ce nu s-a intamplat la Conferinta de Pace de la Paris din 1946, spera de la noul stapan, care avea in administratie Transilvania, din noiembrie 1944, imediat dupa eliberarea ultimei brazde, cu doua saptamani inainte, de Armata Romana. Nu le-au dat-o, pentru ca asa a fost hotararea Conferintei de Pace, dar Stalin a stiut sa infiga pe harta tarii noastre acel "cui al lui Pepelea", infiintand, in 1952, Regiunea Autonoma Maghiara, in fapt un protectorat al acestuia, cu care ne santaja, aratandu-ne pisica ori de cate ori ai nostri miscau in front. Desprinderea de rusi a fost greoaie si ne-a costat scump, cel putin din punct de vedere emotional, pentru ca ai nostri aveau tot timpul atarnata deasupra capului lor "sabia lui Damocles". Regiunea Autonoma Maghiara ar fi dorit sa o desfiinteze mai devreme, dupa moartea lui Stalin, dar nu s-a putut pentru ca structurile statului nostru erau prea puternic penetrate de elemente alogene, cu deosebire maghiare. Iata ce se spunea in Ordinul 2683 din septembrie 1946 al Guvernului maghiar. "Idealul comun nu poate fi realizat decat printr-o propaganda bine directionata. Elementele noastre de incredere trebuie sa se infiltreze in Partidul Comunist Roman, pe orice cale posibila, unde vor trebui sa actioneze intens si in maniera disciplinata, pentru a castiga incredere si a obtine functii importante in administratia de stat".

Fapt care s-a intamplat pas cu pas si se intampla. Acum suntem de-a dreptul ciuruiti. Tandemul sovietomaghiar, dar si bulgar, a functionat foarte bine in cazul coalizarii fortelor impotriva noastra, ca dusmani de serviciu la care se coalizau, la ordin, si ceilalti, adica RDG, Cehoslovacia si Polonia, daca unanimitatea de vointa si actiune o cerea. Iar cotitura din 1964, de pe vremea lui Gheorghiu-Dej in urma Declaratiei din aprilie, care a marcat pasul marii desprinderi alor nostri de sovietici, continuata de Ceausescu, le-a pus capac la toate. Sa nu uitam de ofensiva impotriva romanismului in Basarabia si in Bucovina de Nord, de reaprinderea poftei pentru Transilvania a ungurilor etc., actiuni atat pe cont propriu, cat si concertate. Sunt atat de multe si de grave relatarile pe aceasta tema, incat ele coplesesc cititorul. Imaginandu-ne forta uraganului starnit de crivatul din rasarit, care a actionat neincetat asupra noastra, erodandu-ne decenii de-a randul, incerc un sentiment de mandrie si de respect fata de inaintasii nostri, mai indepartati sau mai apropiati, inclusiv comunisti, pentru faptul ca au stiut cum sa navigheze printre stanci periculoase, sa pareze lovituri puternice si sa se strecoare printre hatisurile acestor dense si diabolice urzeli impotriva noastra, facand tot posibilul ca tara sa ramana intreaga pana in zilele de azi. Si pentru a nu ramane in sfera generalului si a principiilor, ne vom stradui sa folosim cat mai mult din bogatul documentar oferit de aceasta carte, pentru a ne convinge cu totii cat de complicata este sfera relatiilor atat interumane, cat si interstatale si mai ales de adevarul ca nu intotdeauna cel care ti se declara frate sau prieten iti si este. Asa a fost si asa a ramas. Nu intamplator s-a nascut ceea ce trebuia sa se nasca, adica acest proverb al intelepciunii omenesti "Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc eu!". Cartea lui Larry Watts a aparut anul acesta la Editura RAO, si cine are norocul sa o procure devine om bogat. Ea ar prinde bine si politicienilor nostri de azi, lipsiti de orice sentiment patriotic, insensibili la toate manevrele care se pun la cale in vazul lumii, atacuri puternice si perfide la unitatea noastra statala si teritoriala.

IOAN CISMAS

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page