Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012
Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA

IMPRESII DE CALATORIE DIN GERMANIA (3)




IMPRESII IN STIL GOTIC DIN BADEN-BADEN

Impresii generale

Cand scriu aceste randuri am impresia ca retraiesc din nou perioada scurta de timp pe care am petrecut-o in Germania, in localitatea Baden-Baden, insa mai ales am simtamantul unui „deja-vu” al unor peisaje pe care cumva le stiam dinainte de a fi mers prin acele locuri. Intr-un fel rezonanta pe care am avut-o la evenimente petrecute in urma cu mai multe decade in acea regiune, precum si perceptia aparte asupra trasaturilor ce definesc natiunea germana, m-au determinat in cele din urma sa indragesc acel colt de lume si sa port cu mine ca o realitate vie tot ceea ce am putut observa si simti in modul cel mai direct.
Exprim aceste simtaminte intr-un mod mult mai profund decat atunci cand in graba mi-am strans bagajele pentru a merge la gara si a reveni in Romania. La acea data pot spune ca nu am avut nici un fel de sentiment de parere de rau ca plec, ba dimpotriva, am avut senzatia ca voi parasi un spatiu apasator pentru un strain nefamiliarizat nici cu clima si nici cu temperamentul locuitorilor regiunii. Insa prin aceasta alchimie a rememorarii, imi dau seama ca as fi dorit foarte mult sa mai fi ramas in acele locuri si sa fi explorat mai in adancime trasaturile spiritului german si farmecul naturii in care acesta s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor.

Dialog tipic german la micul dejun

Insa lasand la o parte toate aceste impresii generale, voi reveni la redarea uneia dintre cele mai nostime intamplari traite in perioada de o saptamana cat am stat in localitatea Baden-Baden. Cele ce vor fi relatate s-au petrecut la restaurantul hotelului unde eram cazat in prima dimineata cand am mers la micul dejun.
Astfel, am coborat la primele ore ale diminetii, mai precis in jurul orei sapte, si am intrat in restaurantul hotelului, unde mi-am luat cuminte farfuria pentru a o umple cu tot felul de sortimente oferite pentru micul dejun. Am remarcat cu bucurie diversitatea de specialitati bine asezate, gatite exemplar si ordonate asa cum nu am mai vazut decat in Austria.
Dupa ce am selectat ceea ce mi s-a parut ca mi se potriveste mai bine, am asezat respectiva farfurie pe o masa libera, pe care se aflau mai multe cesti de portelan de marime medie asezate cu gura in jos pe niste farfurioare din acelasi material. Fiindca doream sa imi pregatesc o cana de ceai, am luat una dintre aceste cesti si am plecat in cautare ceaiului si a apei clocotite necesare prepararii.
Insa imediat, nici eu nu stiu de unde, a aparut o fraulein ce se ocupa de servirea micului dejun si m-a intrebat:
- Ce doriti sa serviti domnule?
- Niste ceai, bineinteles, fiind surprins de privirea ei mirata.
- Ei bine, nu puteti servi ceai cu aceasta ceasca, si spunand acest lucru imi lua fara alte comentarii ceasca si farfuria din mana. Pentru ceai se folosesc doar aceste cani si imi indica un loc unde era asezate mai multe pahare de sticla, fiecare avand o toarta destul de mare.
Nu am mai zis nimic, ci m-am conformat regulii prezentate atat de calm si de strict, astfel ca am luat un pahar din locul indicat si am preparat ceaiul in el. Mai tarziu, am dorit sa servesc si niste suc de fructe. Avand lectia invatata ca numai pentru cafea se folosesc cestile de pe masa si fara sa ma mai gandesc ca ar putea exista vreun alt gen de pahar, am luat o cana de sticla folosita pentru ceai si m-am indreptat catre recipientele ce contineau sucuri de fructe.
De niciunde, aceeasi fraulein a aparut inainte de a schita prima miscare de umplere a canii si imediat mi-a zis:
- Nu puteti sa serviti suc in pahare de ceai!
- Bine, dar atunci in ce pahare se poate servi? am raspuns nedumerit.
Mi-a aratat un alt loc unde erau asezate mai multe pahare de sticla, dar fara toarta. Am inteles lectia, am pus paharul de ceai inapoi si sub privirile atente ale doamnei in cauza, mi-am umplut un pahar de suc folosind recipientul adecvat.

A doua zi, stiind lectia, am mers sa imi iau ceai, dar in locul pe care mi-l aratase cu o zi inainte nu mai erau pahare de sticla cu toarta, ci fara toarta, insa de un alt tip decat cel folosit pentru a fi servit sucul. Neavand de ales, mi-am preparat ceaiul in acel pahar, insa de indata ce am ajuns la masa, doamna Fraulein a aparut langa mine:
- Pentru ceai se folosesc paharele cu toarta, imi spuse pe o nota severa si dezaprobatoare.
- Bine, dar la locul indicat ieri de catre dumneavoastra am gasit numai pahare de felul acesta, i-am raspuns imediat.
- Imposibil, mi-a zis pe un ton ce nu admitea replica si imi arata un alt loc unde, intr-adevar se aflau paharele de ceai. Paharul pe care l-ati folosit este pentru cafe express de la automat.
Am vrut sa ii spun ca nu asa stateau de fapt lucrurile, dar mi-am dat seama ca ar fi fost in zadar sa o conving altfel. In final, a treia zi mi-am luat paharul de ceai de unde trebuia, cel de suc de la locul sau, iar dupa aceea doamna Fraulein a aparut avand in sfarsit o nota zambitoare si imi spuse satisfacuta:
- Este totul in regula domnule? Mai doriti ceva?
Abia atunci mi-am dat seama cat de multa bucurie i-am adus prin faptul ca inca un "barbar" invatase normele elementare ale civilizatiei. Si in plus mi-am dat seama cat de importante sunt detaliile pentru natiunea germana.
 
Cu funicularul pe colina zeului Merkur

In alta zi am avut ocazia sa folosesc un funicular ce te urca mai multe sute de metri inaltime prin tractarea unui vagonet urias, similar unei telecabine ca dimensiune, diferenta principala fiind doar mijlocul de propulsie prin tragere cu un troliu dispus intre sine. De fapt, ingeniozitatea folosirii acestui mijloc de locomotie era data de panta deosebit de abrupta similara ca dimensiune si dificultate cu cea traversata de telecabina de urcare pe colina Tampa din Brasov.

Insa acest funicular nu era deservit de vreun personal angajat, ci intrarea se facea prin cumpararea de la un automat electronic a unui bilet, ce era ulterior scanat inainte de intrarea in coridorul de acces la funicular. Dupa ce treceai de punctul de scanare si ti se permitea accesul, urcai pe un culoar pana la rampa de legatura cu platforma funicularului, unde te puteai imbarca, daca acesta era prezent in statie. Cand nu mai venea nici o alta persoana, cineva dintre cei prezenti apasa pe butonul de plecare si imediat se auzea o voce de avertizare in limba germana, se inchideau usile, iar funicularul se punea in miscare.

Senzatia experimentata era deosebit de interesanta, fiind generata pe de o parte de deplasarea pe sine ce iti dadeau impresia de tren aflat in miscare, iar pe de alta parte de tractarea incredibila sfidand aproape legile gravitatiei ce te facea sa te gandesti la un fel de telecabina atarnata de capatul unui troliu nu prea gros, insa incredibil de rezistent. De curiozitate, m-am uitat pe placutele ce dadeau diferite indicatii, dispuse in interiorul cabinei, si am descoperit ca data de fabricatie era undeva in decada anilor '70, mai precis in urma cu patruzeci de ani. Aceeasi constatare am facut-o si la hotel cu privire la ascensorul utilizat in cladire, de fapt si el fiind tot un fel de funicular, insa tractat pe verticala.

Privind catre punctul de sosire din varf, am observat cum panta devenea tot mai abrupta, intrebandu-ma daca nu cumva vom ajunge sa urcam pe verticala din cauza inclinarii tot mai pronuntate a cabinei pe roti in care eram. In plus, atarnarea de un cablu ce nu mi se parea mai gros de doi centimetri in diametru, te determina sa te intrebi involuntar daca acesta va rezista la o asa de mare tensiune. Cel mai interesant a fost momentul in care sina s-a bifurcat si am putut observa cabina de coborare trecand pe langa noi, pentru ca ulterior aceasta sa se inscrie pe sina unica pe care urcasem.
Aici era partea cea mai interesanta si anume ca de fapt era o singura sina de sus si pana jos, insa existau doua bifurcatii, ce permiteau trecerea si revenirea la doua linii, unde in mod automat prin intermediul unui ingenios sistem mecanic de comutare, cele doua cabine, una in urcare, iar alta in coborare, treceau una pe langa alta, fiind tractate distinct de catre doua trolii de otel monolit, adica realizat prin tragere directa din laminor si nu prin torsadare de fire de otel. Dar ajunge cu atatea detalii tehnice, fiindca in fond nemtii sunt cei mai buni mecanici din lume!

Din varf peisajul se deschidea maiestuos spre toate zarile oferind privirii nenumarate locuri impresionante si detalii de neuitat. Vantul puternic de pe culme si turnul semet dispus pe cea mai inalta cota avand o vechime de cel putin o suta de ani, imi sugerau atmosfera unei alte epoci de mult apuse, mai precis perioada romantica a secolului al XIX-lea, cand cu siguranta in acel loc functiona un punct de observare catre campia Rinului spre Franta la apus si spre rasarit catre alte landuri invecinate. Peisajul variat amintea de "magurile" din podisul Transilvan sau din zonele subcarpatice din tara noastra, iar campia Rinului semana foarte mult cu cea a Tisei, ce se poate observa dinspre partea de nord-vest a muntilor Apuseni. Prin urmare, decorul oarecum familiar, insa altfel dispus, mi-a creat o bucurie a regasirii formelor de relief cunoscute din copilaria mea sau observate in diferitele calatorii prin tara.

Cred ca intr-un fel, spatiul romanesc m-a urmarit pe toata durata calatoriei, conferindu-mi o senzatie de siguranta intr-o tara straina, aflata la mii de kilometri distanta. Sa fie oare matricea tainica pe care o primesti prin nastere si educatie, mai ales in primii ani de viata, din partea culturii in mijlocul careia ai aparut? Nu as putea spune, insa pe masura ce trece timpul constat ca intregul univers incepe sa capete culorile spatiului romanesc pe care sub o forma sau alta l-am indragit atat de mult. Daca ar fi existat si spiritul deschis al romanilor, atunci as fi putut spune ca ma aflu chiar acasa, iar daca limba noastra as fi putut sa o aud mai des, atunci cu siguranta m-as fi gandit ca spatiul romanesc s-a intins si peste acel colt de lume.

Revenind la relatarea mea, pot spune ca intoarcerea cu funicularul a fost la fel de spectaculoasa ca si urcarea insa totul fiind dispus acum cu susul in jos, tractarea fiind inlocuita cu franarea. Privind frunzele ruginii cazute peste tot locul sub copaci inalti de stejar, brazi nefiind prin acele locuri, am retrait clipele cand ma plimbam, copil fiind, pe Valea Cetatii in Brasov, pe Dealul Melcilor sau pe aleile de la poalele Tampei. Aveam impresia ca sunt un elev de liceu strabatand dupa ore acele alei sau chiar poteci de munte, iar alteori de student la universitatea de pe Dealul Cetatuii, unde atat de mult mi-as fi dorit sa imi petrec anii de facultate. Poate apartenenta pentru cateva sute de ani la spatiul gotic a Transilvaniei mai ales in anumite regiuni incluzand Brasovul, au facut sa imi renasca astfel de impresii in suflet. Insa oricum, nu am putut privi Germania altfel decat prin ochii unui roman. Dar despre alte impresii voi vorbi in episodul urmator.

Octavian Lupu
Bucuresti
08.11.2011


Bookmark and Share
Tipareste acest articol
Coperta Carte - Elena Chirita
Interviu cu dr. ing. Gheorghe Ciuhandu
fostul primar al municipiului Timisoara,
realizat de revista Clipa

Elena Chirita - Cum vorbim in public
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
PAMANT
DE VANZARE



Tel: 1 - 714- 758 - 8801
Esti obosit de vecinii care locuiesc prea aproape de tine???
Ce-ar fi sa-ti construiesti pe 20 de acri (9.2 Ha) de pamant,
in zona retrasa, insa aproape
de magazine si restaurante?
Sau… contruieste-ti cabana de vacanta
unde poti vana caprioare, curcani
si multe alte animale salbatice
chiar de pe fereastra dormitorului tau.
Parcela este locata in
SW Missouri, USA si
include 20 acri(9.2 HA) de pamant,
apa, electricitate si linie de telefon.
Prea bun sa fie real?
Pret: 0,50 Euro/metru patrat.
Sunati la
1 - 714- 758 - 8801
pentru mai multe informatii.
Din Romania,
001 - 714 - 758 - 8801
Caut Caregiver
la batrani in
REDLAND, CA.
Engleza necesara.
Pentru informatii sunati la:
1 909 213 - 4060
-------------------------------------------
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page