Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

IMPRESII DE CALATORIE DIN GERMANIA (1) – ÎN DRUM SPRE BADEN-BADEN

Octavian Lupu



Am avut ocazia de a calatori de curand in Germania in localitatea Baden-Baden. A fost pentru prima data cand am avut ocazia de a vizita aceasta tara despre care am citit sau am invatat atat de multe lucruri din felurite carti sau de la lectiile de istorie. La drept vorbind, pentru mine Germania a reprezentat dintotdeauna un model, ba chiar un ideal, iar culegerea unor impresii de la fata locului mi s-a parut a fi o sansa iesita din comun.
Calatoria mea a inceput ca de obicei de pe aeroportul Otopeni intr-o frumoasa duminica de octombrie. Zborul avea sa fie realizat de catre compania Lufthansa pe relatia Bucuresti - Frankfurt, de unde urma sa iau trenul pana la destinatie. Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la punctul de verificare si de preluare a bagajelor, unde o coada lunga pe trei randuri ma astepta sa ma ia in primire. Am fost putin surprins de aceasta primire aglomerata si sincer sa fiu nu am inteles de ce numai un singur ghiseu functiona pentru cei care nu isi rezervasera electronic locurile in avion. Prin urmare, prima lectie la zborul cu Lufthansa este sa iti faci electronic rezervarea de loc, preferabil prin Internet, sau de la ghiseele special amenajate din aeroport. In acest mod, vei putea avea siguranta unui loc in cursa dorita, lucru realizabil mai ales daca vei profita de cele douazeci si patru de ore inainte de plecarea avionului in care se poate face "check-in-ul"prin Internet.
Dupa ce am trecut de aceasta coada aglomerata si ca de obicei, galagioasa, am putut sa trec de punctul de verificare a documentelor de calatorie si de "perchezitie", dupa care m-am indreptat direct spre poarta de imbarcare dispusa in terminalul nou al aeroportului. Avionul a venit la timp pentru a ne prelua, iar decolarea a fost conforma cu orarul afisat.
Despre zborul Bucuresti - Frankfurt nu am prea multe de comentat, totul decurgand normal si precis, asemenea functionarii unui ceas bine reglat. Din avion am putut distinge peisajul minunat al muntilor, apelor sau campiilor, ce defilau linistit prin dreptul hubloului aflat langa mine.
 Deasupra Germaniei am remarcat in mod special multimea de piloni pe care erau amplasate statii eoliene de captare a energiei vantului. Nu stiu cat de eficiente sunt in realitate, dar aproape fiecare localitate avea in vecinatate cel putin un parc de astfel de centrale electrice, dispuse in principal in mijlocul unor palcuri de padure si la o oarecare distanta de orice asezare umana.
Aeroportul din Frankfurt mi s-a parut a fi similar ca dimensiune cu altele de o categorie similara, cum ar fi "Charles de Gaulle"din Paris. Fluxul mare de pasageri punea insa la mare incercare rabdarea personalului ce deservea aeroportul, in mod clar subdimensionat ca facilitati pentru traficul actual. Dupa parerea mea, ar fi necesar ca Germania sa isi defineasca un al treilea hub national alaturi de Frankfurt si Munchen. In plus, as recomanda evitarea aeroportului din Frankfurt pentru zboruri cu durata relativ scurta intre avioane, fiindca peste tot cozile sunt imense. Varianta de tranzit prin Munchen este preferabila din toate punctele de vedere, lucru ce l-am verificat cu ocazia calatoriei din iunie in Croatia.
O mica surpriza am avut la punctul de control al actelor de identitate din cadrul aeroportului Frankfurt. Practic, dialogul cu ofiterul de politie de la ghiseu a fost urmatorul:
- Buna ziua, am spus eu, va prezint cardul meu de identitate.
- Buna ziua, imi raspunse ofiterul de politie luand cardul de identitate si uitandu-se la el pe toate partile fiind nespus de mirat.
- Este vreo problema? am intrebat eu putin ingrijorat de atentia excesiva ce ii era acordata cardului meu.
- Este cu adevarat asa ceva un card de identitate? ma intreba brusc dupa ce incercase fara succes sa il scaneze prin tot felul de dispozitive ce emiteau o lumina ultravioleta.
- Bineinteles ca da, i-am raspuns cu convingere, asa arata cardurile de identitate emise in Romania.
- Se prea poate, imi replica scurt continuand investigatia si trecand la probe de rezistenta mecanica in genul lovirii pe cant a respectivului card in speranta ca va gasi vreun indiciu revelator.
Am asteptat mai mult minute, timp in care respectivul ofiter a tot dat telefoane, s-a consultat cu colegii si a mai trecut din nou prin felurite probe cardul buclucas, dupa care in final a dat sentinta:
- Este imposibil ca asa ceva sa fie un card de identitate! Trebuie o investigatie mai amanuntita.
In scurt timp a venit un alt ofiter care a luat cardul cu pricina si mi-a cerut sa il urmez. Acesta la randul lui a mai testat mecanic respectivul card, dupa care a tras concluzia ca totusi respectivul act de identitate nu este un fals si mi-a dat drumul sa plec. Morala acestei intamplari este ca daca doriti sa calatoriti in Germania este mai bine sa folositi pasaportul decat sa va bazati pe un card de identitate tratat ca un obiect exotic si neobisnuit de catre alte autoritati decat cele romane.
De la aeroport am mers la gara de cale ferata ce il deserveste, aceasta fiind amplasata chiar in incinta unui terminal feroviar special amenajat. Gratie unui sistem bine pus la punct de cai ferate, distantele in Germania pot fi parcurse cu relativa usurinta indiferent de lungimea lor. Chiar daca societatea ce le administreaza, avand numele Deutsche Bahn, este de stat, totusi calitatea serviciilor, cel putin din punctul de vedere al vitezei, este ireprosabila. In mod deosebit trenul de mare viteza numit ICE ce interconecteaza marile orase, se distinge cu usurinta prin atingerea unei viteze medii de 220 km/h, adica de trei sau patru ori mai repede decat in Romania.
Aspectul lor este oarecum similar cu "sagetile albastre" de la noi, garniturile fiind insa mult mai lungi si existand posibilitatea de a merge din vagon in vagon. Singura mare problema ramane insa aglomeratia din aceste mijloace de transport. In acest sens, "antrenamentul" calatoriei in imbulzeala din timpul "epocii de aur" mi-a fost de un real folos, fiindca desi aveam de parcurs cam 300 de kilometri, nu am reusit nici sa-mi rezerv si nici sa gasesc un loc pe care sa stau, asa de mare fiind aglomeratia inclusiv pe culoar sau intre vagoane.
Compartimente nu existau si locul era foarte stramt pe holurile de acces. In plus, trebuia sa schimb in vreo doua locuri trenul, mai precis la Manheim si la Karlsruhe, fapt ce necesita trecerea de la o linie la alta cu bagaj cu tot. Din fericire, toata aceasta distanta, care in Romania ar fi necesitat cel putin sase ore, cu ICE a fost parcursa intr-o ora si jumatate, fapt pentru care am considerat ca practic am mers cu metroul. Iar in privinta pretului, pot spune ca am platit ceva mai mult decat in tara, adica 43 de euro fata de aproximativ 100 roni, viteza facand insa diferenta.
Avansand catre sud si privind desfasurarea peisajului din jurul meu, am remarcat culorile limpezi si clare ale cerului, soarelui si campiei, acest lucru fiind dovada unui mediu curat si bine ingrijit. Precizia germana se putea observa in alinierea soldateasca a diferitelor culturi agricole ce se intindeau pe distante lungi pana dincolo de limita orizontului. Aveam uneori impresia ca ma aflam intr-un avion ce zbura la nivelul solului, oferindu-mi insa posibilitatea de a distinge pe deplin detaliile din jur. Uneori aveam senzatia ca pierd notiunea timpului si disting evenimente, lucruri sau oameni din alte perioade, realitati ce au existat in acele locuri.
De fapt, Germania este o tara frumoasa, cu un peisaj de basm, un loc in care s-au compus opere de arta nemuritoare si s-au scris carti de o valoare universala. De aceea, este cu atat mai greu de inteles derapajul moral din perioada interbelica, precum si durerea sau suferinta provocata in mod special in timpul ultimului razboi mondial, lucruri ce au plecat din aceste tinuturi extraordinare. Dar despre aceste impresii si ce a mai urmat in calatoria mea in Germania, voi vorbi in episodul urmator.

Octavian Lupu
Bucuresti
01.11.2011

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page