Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ROMAN FOILETON ; ZBOR PRIN CEATA



INSEMNARI DIN VIATA ARTISTILOR
BASARABENI

Purtati-va frumos cu actorii.
                                                       Hamlet
                                                                                 
                                      
       

PORNI  LUCEAFARUL
(Continuare din editia precedenta)

Au trecut cinci ani si iata-ne in fata celui de-al douazeci si treilea teatru din Moscova.  
Acum, la Decada artei si literaturii moldovenesti, spectatorii din Moscova pot sa faca cunostinta cu repertoriul inca mic al acestui teatru. Iar indata dupa Decada, fostii studenti isi vor lua ramas bun de la invatatoarea lor, de la Moscova.
La Chisinau a fost luata decizia de a infiinta, in baza acestei grupe, un nou teatru pentru tineret. Deocamdata teatrul dat nu are nici macar un nume, insa, oricare va fi acesta, el niciodata nu va inceta sa fie cel de-al douazeci si treilea teatru din Moscova. In toate afisele sale va figura, fie si netiparit, numele Anna Alexeevna Orociko; aplauzele ce vor rasuna in acest teatru vor fi adresate si scolii Sciukin, Moscovei.
 In insemnarile noastre n-a fost amintit nici unul din cele douazeci de nume ale tinerilor nostri actori. Pentru ca n-am dori sa evidentiem aparte pe nimeni din ei.
Si totusi nu ne putem permite sa-i trecem sub tacere – ei sunt actori, iar despre actori presa este indatorata sa scrie la modul concret. Fie, deci, ca revenirea in patrie sa aiba loc in aceeasi formula ca si sosirea lor, acum cinci ani, la Moscova: solidari, unul langa altul toti douazeci – M. Balan, V.Grigorieva, I.Gorea, N.Doni, V.Zaiciuc, V.Izbesciuc, V.Constantin, D.Caraciobanu, E.Malcoci, N.Mocreac, A.Pogolsa, G.Rotaras, A.Rusu, G.Rusu, E.Todorascu, I.Todorov, I.Ungureanu, D.Fusu, I.Scurea, P.Iatcovschi.
Drum bun, dragi prieteni!
Grabiti-va acasa, la Sud! Acolo va asteapta alte fetite cu cosite si feciori cu moturi ravasite pe cap; va asteapta scenele de scanduri date la randea de parintii vostri in noile case de cultura; acolo va asteapta aceleasi ganduri si aceleasi sentimente pe care si voi le veti duce oamenilor…
Drum bun si viata indelungata de creatie!
Ion Druta”.   
Ampla descatusare a energiilor creatoare nu era intamplatoare, ea insotea cursul reformator in politica unui stat dupa abolirea stalinismului. Pe zi ce trecea, insa, devenea tot mai clar ca  relansarea culturii si artelor nu reprezenta un proces coerent, ci oscilatoriu, de parca personajul malefic din cunoscutul roman al lui Mihail Bulgakov regla din umbra oxigenarea unui organism deprins cu astmul. La inceputul anilor sasezeci se vor resimti deja primele vibratii ale clatinarii drumului spre reforme. Subiectul apare si in nota introductiva la unul din albumurile publicitare ale „Luceafarului”: „Aparitia noastra la Chisinau ramane pana azi o enigma, explicabila doar prin scurtul dezghet prin care trecuse Uniunea Sovietica in acei ani. Veneam in bloc cu Teatrul Sovremennik si Taganka din Moscova si, totusi, scopurile noastre erau diferite. Eminescu ne-a consfintit sa ne pastram limba, deoarece un neam dainuie atata timp cat ii dainuie limba. Soarta „Luceafarului” e plina de tragism. A avut zile frumoase, dar i s-a dat prea putin timp pentru a-si realiza din plin misiunea. Un lucru ramane cert: „Luceafarul” a incercat sa infrunte raul nu prin agresivitate, ci prin frumos”. Nota este semnata de Ion Ungureanu.
In acest context, acoperind cu aripile sale ocrotitoare suprafete tot mai intinse de oameni, porni „Luceafarul”. Procedura infiintarii, anticipata de doua reprezentatii pe scena Teatrului Dramatic de Stat Rus „A.P.Cehov”, urmate de un scurt turneu prin localitatile rurale, a durat aproximativ 9 luni (aprilie-decembrie 1960), fiind dusa la capat de ministrul Artiom Lazarev si noul sau loctiitor, viceministrul Leonid Cemortan, avansat in acest post la 20 ianuarie 1960. Promovat intr-o functie politica, Anatol Corobceanu, unul din autorii principali al proiectului intemeierii la Chisinau a Teatrului Republican „Luceafarul”, parasise Ministerul Culturii.

CASA DE LANGA RONDUL NEGUSTORESC

Localul pus la dispozitia tinerilor artisti nu avea nimic comun cu arta teatrala. Dupa unele marturii, acest edificiu, situat pe Stradela Fantanilor 7 (azi Veronica Micle, colt Hancesti), in trecut ar fi apartinut parintilor sau rudelor Haei Livsit, militanta a miscarii politice pentru instaurarea puterii sovietelor in Basarabia. Cele spuse se refera la partea centrala a constructiei, sediul teatrului fiind format prin comasarea ulterioara cu doua cladiri noi ce se intuiesc distinct in compozitia edificiului. Despre una din ele se stie ca ar fi fost de cult, alta cu functii locative si comerciale. Conform datelor Centrului SITe-arhitectura, patrimoniu cultural si design Chisinau, primele informatii documentare despre aceasta casa provin din anul 1838, primii doi proprietari fiind Elisaveta Ruseanskaia si, din 1838 pana in 1908, familia Procupet. In 1908 casa de locuit a fost vanduta asesorului de colegiu Egor Constantin Neaga, care o demoleaza si, intre anii 1908-1914, construieste o cladire intr-un parter cu spatiu comercial ridicat pe demisol. In 1940 ca proprietari sunt atestati Diner si Pinhus Grinberg, lor apartinandu-le ambele proprietati imobiliare, cea distrusa fiind la coltul strazii. In anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, pe locul cladirii demolate incepe constructia unei case, apoi a unei sinagogi, ridicata doar la nivelul ferestrelor. In perioada postbelica, constructia a fost reluata si finisata. La sfarsitul anilor 60 ai secolului XX, cladirile au fost comasate, cu amenajarea interioarelor pentru Teatrul „Luceafarul”. In anii 80, edificiul a fost restaurat (arhitect Malahov), fiindu-i alaturata o terasa lata in fata cu trepte din marmura in doua rampe urcand din directii opuse. Cladirea ocupa coltul cartierului, aliniata cu fatada principala la linia rosie a stradelei Veronica Micle si cu fatada laterala la fosta piata Rondul Negustoresc, situata la intersectia cu strada Vasile Alecsandri. Fatada principala a teatrului a rezultat din comasarea celor doua cladiri: partea unde se afla vestibulul, foaierul si bufetul avand o compozitie simetrica, alcatuita din trei rezalite, cu intrarea amplasata centrat, arhitectura in stil modern, varianta „artdeco”,  partea a doua fiind ajustata conditiilor de sala pentru spectacole, cu cinci axe compozitionale, toate goluri de ferestre.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page