Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

PAGINI DE ISTORIE INSTANT – PASI PRIN PUSTIA VEACURILOR

 


 

MARIANA CRISTESCU, Trandafirii desertului (Romania, mon

amour)” , Editura Nico, Targu-Mures, 2011

 

          A propune, in ziua de azi, un periplu initiatic prin intimitatea creatiei unor autori sau oameni de cultura reprezinta nu numai un act de curaj, dar, mai curand, o aventura teribila.

          Ceea ce reuseste Mariana Cristescu in cartea „Trandafirii desertului” este o proba de jurnalism exemplar si o dovada de generozitate si deschidere sufleteasca fata de valorile autentice ale neamului, recunoscute sau nu, dar care-si semneaza, fiecare, dreptul la exprimarea neingradita, drept dobandit dupa ani de incorsetare a Cuvantului si chiar a gandurilor.

          Mariana Cristescu este, fara urma de indoiala, un jurnalist de linia intai, care si-a luat in serior vocatia, inca de la primele pagini scrise. Pentru ea, scrisul nu e o bagatela, ci un modus vivendi si arta desavarsirii Cuvantului, chiar o datorie de onoare, pe care o achita exemplar. Vocea ei rasuna precum cea a unui stentor care anunta o veste in Cetate. Este Glasul cu porta-voce care patrunde in inimi si se intoarce-n ecou. Chiar daca cei care trebuie s-o auda isi fac urechea toaca. Staruind in lupta cu vremea, jurnalista reuseste sa „miste” uneori, chiar si muntii. Ceea ce nu e de ici-colea. Efectele articolelor sale din reviste, hebdomadare, cartile sale s-au vazut si simtit imediat sau pe timp indelungat, fiecare studiu de caz fiind tezaurizat in sipetul inimii. Ceea ce frapeaza la Mariana Emanuela Cristescu este ca ea, in pofida presiunilor de orice fel, a ramas dreapta in scris ca si in viata, preferand sa-si asume responsabilitatea cuvantului sau, in orice situatie. Ceea ce e admirabil. In acest sens, Mariana Cristescu poate constitui, pentru tinerii gazetari si jurnalisti, un model perfect despre cum trebuie sa-si exercite profesiunea si sa respecte codul deontologic.

          Polemicii distructive, jurnalista i-a preferat  sustinerea cu argumente clare, temeinice, o logica fara cusur si adoptarea unei pozitii ferme in afirmatii, acoperite de o bogata documentare si de o cultura enciclopedica solida.

          Cartea este o reusita din toate punctele de vedere, nu numai prin contributiile intervievatilor, dar prin intregul ei, care semnifica o viziune clara asupra fenomenului cultural de la rascrucea veacurilor si, in mod conjunctural, al mileniilor.

          Si cum rascrucea mileniilor a insemnat un punct de reper semnificativ, un prag important la care se raporteaza toate domeniile vietii sociale si culturale in acceptia buna a cuvantului, cartea de fata este una dintre oglinzile prin care putem vedea dinamica literaturii, in functie de reprezentantii ei straluciti, care ar putea alcatui, si ei, aidoma celor din veacul XX, o falanga de aur ramasa in istorie.

          Ce a dorit Mariana Cristescu in aceasta frumoasa demonstratie de inalt profesionalism jurnalistic? Desigur, nu gloria de moment, inseilata pe o coperta ori titrata intr-un jurnal, fie el si cotidian. A dorit sa semnaleze semnele veacurilor care s-au incrucisat, cu doar cativa ani in urma, semne prea putin prielnice culturii, dar care s-au impus in pofida vitregiilor politico-economice si sociale si au iesit la lumina precum ghiocelul razbate potrivnicia zapezii si-si ridica crestetul in lumina.

          Autoarea, prin toate cartile de pana acum, a dovedit cu prisosinta ca este o forta, o voce puternica, legitima, perspicace, penetranta, care s-a impus cu pregnanta in lumea jurnalisticii, o lume foarte dura, unde nu toti razbesc.

          Inca din primul articol, La Targu-Mures, ... „Fahrenheit 451”?!? – autoarea face cateva asociatii si similitudini neasteptate cu titlul si continutul unui roman celebru, ecranizat, cu acest titlu: „Fahrenheit 451” – scris de Ray Bradbury: o alegorie cu multiple sensuri, dominata de previziunea sumbra a unei lumi silite sa isi renege trecutul si umanitatea prin distrugerea memoriei si a traditiei, miza conflictului care opune indivizii si societatea fiind libertatea spirituala. Celor care nu isi mai amintesc filmul si nu au avut sansa de a citi nici cartea, le reamintim ca... 451 grade Fahrenheit este temperatura la care... ard cartile!”

          Pornind de la aceasta asertiune, autoarea face un expozeu al starii de cultura in mediul rural, mai précis, la bibliotecile satesti. Biblioteca – acest bastion al culturii – se naruie incetul cu incetul, daca nu cumva este smulsa din radacini cu buldozerul. Locul ei il iau restaurantele, farmaciile, casele de licitatie, cazinourile.  Fenomen generalizat. Fondurile  de carte care, atat cat au mai ramas, zac prin locatii improprii, ori lipsesc cu desavarsire, fiind distruse, odata cu noile schimbari de mentalitate survenite in ultimele doua decenii. Cartea – un obiect desuet – care e tratat cu indiferenta, daca nu cumva cu dispret si deradere, ca fiind ceva total nefolositor, Cititul e pierdere de vreme!” – a trecut prin razboaie, calamitati, dar acum nu mai poate trece de indiferenta oamenilor.

          Si Mariana Cristescu trage concluzia justa, la care subscriu in totalitate: „Intr-adevar, nu numai somnul ratiunii si pasivitatea nasc... monstri, ci si rapacitatea, jalnicul „consens” al goanei dupa arginti...”

          Pentru oamenii care si-au dedicat intreaga viata cartilor e un lucru extrem de trist, chiar deprimant. Toata munca lor se poate narui intr-o noapte. S-au vazut cazuri cand s-au ars biblioteci intregi.

          Dar cum poti sa arzi spiritul?

          Tema de meditatie: a ucide spiritul e mai grav decat a ucide trupul. Un om mare a spus ca nu trebuie sa distrugi bibliotecile daca vrei sa distrugi spiritul, ci trebuie doar sa-i faci pe oameni sa nu mai citeasca. Si ce alternative i-ai putea oferi? Manele, emisiuni de divertisment jalnice, dispute politice sterile si interminabile, show-uri de scandal cat cuprinde.

          Te intrebi apoi, unde au disparut valorile?

          In spatele cortinei, pentru ca la fata de cortina sunt alti corifei. Ai banului, ai sexului, ai kitsch-ului inflorind pe tarabe…

          Mariana Cristescu atinge aceste probleme spinoase, acute, cu maximum de responsabilitate, cu bun-simt, cu fermitate. Cine are urechi de auzit…

          Mariana Cristescu abordeaza subiecte din toate domeniile vietii sociale: sanatate, invatamant, cultura, educatie, arta, sport, ecologie, dar si din toate mediile sociale si in toate aceste ramuri ale vietii pozitia ei este echidistanta, obiectiva, calma, echilibrata, stralucitoare. Articolele, portretele, evenimentele semnalate alcatuiesc un autentic florilegiu al vietii cotidiene pe plaja sfarsitului si inceputului de veac, dar si reiterand subiecte din istoria noastra imediata, pe care le aduce la zi, urmarindu-le evolutia.

          Se stie foarte bine ca omul are nevoie stringenta de a fi informat si de a primi informatiile din surse sigure. Fara stirile diurne, omul se poate simti ca de pe alta planeta. Cu conditia ca aceste stiri sa fie corecte, obiective, bazate pe adevar si impartialitate. Subiectivismul si „tragerea pe turta proprie” dauneaza mai mult chiar decat totala lipsa de informare. De aceea, responsabilitatea morala a jurnalistului este enorma. Unii jurnalisti isi fac chiar o arma de lupta din Cuvant pentru a lovi in persoanele  pe care nu le agreaza ori nu sunt de aceeasi parte a baricadei. Pozitia jurnalistului trebuie sa fie, asa cum am mai spus, echidistanta.

          Toate acestea fac din Mariana Cristescu o profesionista a cuvantului, un om daruit vocatiei sale.

          Nasterea de sine in cuvant este deja, pentru Mariana Cristescu, o realitate care nu mai poate fi pusa la indoiala.

          Alaturi de problemele spinoase ale societatii actuale, Mariana Cristescu scoate in evidenta in scrierile sale si modelele de urmat, in chip deosebit pentru tinerii care sunt destul de confuzi si derutati din pricina nesigurantei si balbaielilor Ministerului Educatiei care introduce fel de fel de „noutati” in sistemul de invatamant si cel educational, care au darul  mai mult sa zapaceasca tanara generatie decat s-o instruiasca. Principalele repere au fost subminate si se cauta asiduu false repere. Istoria, Limba Romana, traditia, datinile, patrimonial national au fost, pe rand, inecate in oceanul de falsitate, de minciuna, indobitocire si spirit gregar care bantuie la toate nivelele vietii.

          „Lectia de demnitate”  este un exemplu care ilustreaza promovarea valorilor autentice si exemplul bun de urmat pentru tineri. Reputata actrita britanica Vanessa Redgrave, laureata a Premiului Oscar, a doua Globuri de Aur, si a Premiului pentru cea mai buna actrita la Cannes, este cunoscuta in intreaga lume pentru implicarea activa in apararea drepturilor omului”.

          Implicarea artistei in proiectul „Rosia Montana” este onorabila.

Din 1995, este Ambasadoare a Bunavointei din partea Organizatiei Natiunilor Unite. Invitata de onoare a Galei TIFF de la Cluj-Napoca si premiata de Festival pentru intreaga sa activitate artistica, ea a declarat pe scena: „In momentul in care imi va fi inmanat acest premiu, doresc sa il dedic lui Eugen David, Eugen Cornea si Asociatiei «Alburnus Maior».

Daca prestatia mea de o viata inseamna ceva, atunci inseamna ca am stiut sa ascult oamenii, oameni care au muncit din greu pentru lucrurile importante in care credeau. In numele celor care cred in ceva, dedic acest premiu lui Eugen David. Sunt convinsa ca il cunoasteti, este un fost miner, dar in acelasi timp principalul militant pentru salvarea Rosiei Montane. Salvarea acestei zone nu este numai o problema locala, este o problema a Europei si a intregii lumi. Planeta noastra este pe moarte, si nu avem dreptul sa distrugem un ecosistem a carui refacere ar dura cateva sute de ani.”

          Asadar, nu stirile mondene, despre party-uri din cercurile bogate, nu cine cu cine s-a casatorit si cand au divortat, subiecte care fac rating pe toate canalele TV, dar stiri importante care privesc in mare masura soarta tarii noastre, a bogatiilor ei naturale, a conservarii patrimoniului, acestea sunt principalele subiecte ale gazetarei Mariana Cristescu, in care ea isi da masura suprema a virtutilor scriitoricesti.

          Daca toata lumea ar lua atitudine fata de problemele majore cu care se confrunta Romania, cei care le provoaca nu ar mai avea atata curaj sa o distruga. Prezentarea aceasta este si o pledoarie pro domo si mi-o asum.

          Cand citesti o stire esti tentat s-o iei de buna, fara sa te intrebi, insa, despre sinceritatea sau buna documentare a semnatarului. Multe lucruri negative s-au putut intampla din cauza dezinformarii cititorilor, iar uneori, evenimentele au luat chiar intorsaturi dramatice. De aceea, stirile trebuie probate de catre gazetar, cu mai multe surse. In goana dupa senzational si dupa exclusivitate sau intaietate, unii ziaristi se pripesc si trimit stirile fara verificare.

          Mariana Cristescu are darul rarissim de a putea patrunde in miezul problemelor, in esenta lor, si de a trage concluzii juste. In aceasta privinta, scriitoarea este cu adevarat, ceea ce se numeste in limbaj jurnalistic, „cap limpede”, in permanenta, si nu doar in orele de serviciu, cand trebuie sa dea BT-ul in urma citirii pe verticala a titlurilor.

          Acest gen de scriere este cu atat mai dificil cu cat trebuie sa fii obiectiv si concentrat pe idée, intr-un spatiu restrans, in care trebuie sa spui totul. Informatia restransa este apanajul timpurilor moderne, cand omul nu are timp suficient pentru analiza fiecarei fraze.

          Revenind la articolul despre Vanessa Redgrave,  intrata de curand in proiectul  si in marea familie a Campaniei «Salvati Rosia Montana!»”, trebuie subliniata atitudinea morala pe care trebuie s-o aiba fiecare cetatean al planetei pentru a nu distruge nimic din ceea ce i-ar putea afecta si pe altii, doar pentru a-si satisface unele dorinte proprii. Lectia de demnitate oferita de actrita este sublima: ea s-a deplasat la fata locului, a vorbit cu localnicii, i-a incurajat, i-a sustinut si s-a dedicat acestei cauze, neconditionat.

          Mariana Cristescu insereaza in carte, multe „exercitii de admiratie” – fata de confratii de condei, semnaland aparitiile unor carti remarcabile, dar si portretizandu-i cu multa caldura si generozitate, specifice unui spirit de inalta tinuta artistica si morala.

          A te bucura de bucuria altora este apanajul oamenilor alesi.

          Dar si incurajarea talentelor nu a ramas mai prejos. In acest sens, Mariana Cristescu evidentiaza zborul fulminant al tinerei artiste plastice Alexandra Nechita, „Micuta Picasso”, in articolul: Romani de geniu, in America zilelor noastre”.

          Mariana Cristescu semnaleaza un fenomen ingrijorator:In fiecare an, mii de tineri romani, din motive financiare ori de dragul aventurii, aleg calea bejeniei. Cei mai multi se pierd in masa informa, umilita, a emigrantilor. Exista insa si invingatori: cei haraziti de Dumnezeu, care se inalta, se impun oriunde, adaugand geniului seriozitate si munca. Si, nu in ultimul rand, dimensiunea morala a actului creator”.

          Autoarea reclamaNevoia de... modele!” a tineretului:

„In acest hatis mizer de interese materiale, singura certitudine este, paradoxal, ... dilema. Constante ale anilor postdecembristi raman... incertitudinea, inconsecventa, minciuna, rapacitatea, promiscuitatea, intoleranta, violenta, grosolania, hotia, crima etc. etc., „piloni” ai unei lumi sfasiate intre Rai si Iad, intre „mizeri si bogati” – cum observa Eminescu in Imparat si proletar” – creatie repudiata rapid din manuale in anii postdecembristi, desi mai actuala ca oricand! Pentru ca a fi foarte bogat (nu conteaza prin ce mijloace!) si a fi foarte sarac sunt singurele optiuni ale societatii romanesti, determinand categoriile umane si, evident, ... modelele!”

         Dimensiunea spirituala, deloc neglijata de Mariana Cristescu, este ilustrata cu un articol de exceptie intitulat: A stat de vorba cu Dumnezeu, intr-o eterna dimineata a lumii...” –un Laudatio bine meritat,  fiind vorba de Maestrul Ion Irimescu, de pe prima pagina a Albumului daruit de Academia Romana, la implinirea varstei de... 100 de ani.

Miracol de longevitate, „un artist cat secolul XX”, Maestrul ar fi implinit 103 ani in luna februarie 2006! Sculptor puternic, traditionalist si, in acelasi timp, original, a traversat un intreg veac fara sa-si piarda seninatatea, imbarbatandu-ne si inaltandu-ne mereu prin splendoarea operei sale fara egal. Dar, pentru ca si minunile trebuie sa aiba un sfarsit, Maestrul a obosit intr-un sfarsit si a... plecat putin, sambata, 29 octombrie 2005, sa se odihneasca pe pajistile verzi ale Campiilor Elizee. Asa e datul, cei mai buni se duc, pe ei Dumnezeu ii iubeste mai mult. Ramanem mai saraci, cu nostalgia doar, a „zapezilor de altadata”.

Fiecare subiect al Marianei Cristescu este o farama de actualitate pe care autoarea il trazeaza cu maximum de responsabilitate. Fie ca e vorba de  al 6-lea Congres International de Dacologie, organizat de profesorul Napoleon Savescu, presedintele Societatii „Dacia Revival International”, fie ca e vorba  despre Kogaion, despre Zamolxe, despre stramosii nostri geto-daci, fie ca este vorba de permanenta Nevoie de Eminescu”, ori de Cultura mureseana in memoria cartilor, vol.1, fenomen analizat cu rigoare si exigenta de istoricul literar Melinte Serban, o oglinda fidela a starii cultural-artistice muresene in 352 de pagini, ori de alte repere ale spiritualitatii din aceasta parte cu trecut greu incercat in istorie, Mariana Cristescu  „le aduce la rampa”, le asaza in lumina cea mai potrivita, ca sa le dea stralucirea si insemnatatea pe care le merita.

          Domeniul artei plastice este ilustrat de prezentarea lui Vasile Muresan, un discipol al ilustrului Corneliu Baba, articol prilejuit de o expozitie personala a artistului. Articolul se intituleaza sugestiv:  „Vasile Muresan, intre Lucian Blaga si Corneliu Baba”.  Tot la arta plastica se refera si eseul: Suntem, oare, pregatiti si... demni sa aflam „Marea Taina”?- despre unul dintre cei mai mari artisti ai timpului nostru, Ioan Sulea. Mariana Cristescu este cea care cauta similitudini si conexiuni intre fapte si intamplari, intre oameni si evenimente culturale, astfel, leaga expozitia artistului de pe simeza Palatului Culturii de memorabila vizita in Romania a regretatului Sfant Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, care numise tara noastra, nu intamplator, ci dezvaluind o taina ascunsa sub valurile vremii, „Gradina Maicii Domnului”.

          Pornind de la aceasta superba metafora, autoarea face un amplu expozeu asupra locurilor sfinte din Romania, biserici de pe tot cuprinsul tarii unde se afla icoane sfinte care dau semne: Maica Domnului care plange, multe icoane facatoare de minuni.

          Dupa descrierea amanuntita a locurilor sacre, autoarea se intreaba in mod legitim daca poporul roman e pregatit pentru a afla „Marea Taina”.

          Articolul: O terapeutica a sufletului luminos si vrednic” are drept subiect lansarea albumului  „Marcel Lupse – un pictor”, semnat Dan Haulica, Mircea Oliv, Alexandru Mircea, si aparut in conditii grafice exceptionale la Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2007, cu sprijinul generos al lui Georg Lecca, prilej cu care, Mariana Cristescu reda cateva extrase din cuvantul  criticului de arta Dan Haulica de la acest eveniment, un comentariu foarte pertinent, presarat cu vorbe de duh, in stilul reputatului critic.

          Un alt eveniment inserat in cartea de fata este lansarea unui volum de versuri al lui Darie Ducan, „Lungi plantatii la singular” – eveniment ce a avut loc la libraria targumureseana „Romulus Guga”, un foarte tanar autor muresean, membru al USR, cu un palmares editorial impresionant in pofida varstei.

           Constantin Mihu – Arc peste timp” – se numeste medalionul pe care autoarea in face artistului cu acest nume, la implinirea „neverosimilei varste” de 80 de ani, prilej de a vernisa o expozitie de fotografie in Cetatea targumureseana.  Portretul pe care i-l face artistului Mariana Cristescu este mai mult decat edificator: „Ca sa realizezi ceea ce face Costi Mihu nu e suficient - asa cum spune el - „sa te intampli la momentul potrivit, si sa ai ochi !”. N-ar fi destul, fara harul extraordinar si sensibilitatea aceea atat de speciala, filtrata prin nobletea sufleteasca. Sa simti vibratia aerului care da contur si adevar imaginii fugare, in permanenta metamorfoza, sa poti opri clipa din mersul ei ireversibil, inlantuind-o in intreaga, deplina ei expresivitate, ei bine, acestea insumeaza, fie si destul de stangaci prins in cuvinte, „rotundul” artistic al prietenului meu. Un om cu chip luminos, frumos la suflet, blajin si delicat, care abia acum, spre anii senectutii, mai „scapa” cate o amintire, la ceas de taina”

          O emotionanta evocare ii face si actorului Adrian Pintea, in articolul: Ne e foarte dor de dumneavoastra, domnule Pintea!...

          Imensa eruditie a autoarei iese la iveala in fiecare text, printr-un bogat continut si referiri la marile spirite ale umanitatii din care citeaza din belsug, precum si din similitudinile pe care le face cu situatiile autohtone, ceea ce face parte, desigur, din maiestria condeiului sau.

          Nici cantecul nu este neglijat, si Mariana Cristescu, in articolul „Natalia Gliga. Cantec sub vremi…!” aduce un frumos elogiu cantaretei  Natalia Gliga, originara din Casva mureseana. Mariana Cristescu se slujeste si de marturisirile artistei despre viata ei de scena, unde a avut modele de marca, printre care pe Maria Tanase.

          Despre originea ardeleana a celui mai bogat roman din lume, Hasso Plattner, din Slimnicul Sibiului, Mariana Cristescu scrie in articolul „Romani si…romani!” – prilej cu care ii face istoricul familiei, dupa datele existente in documente.

          Tot despre romani celebri, de data aceasta despre un tanar supradotat, vorbeste Mariana Cristescu in articolul: „Alexandru Radu - „cel mai tare” student roman din lume!” -  singurul roman acceptat la 12 universitati de top din Statele Unite ale Americii, optand in final pentru Stiinte Politice-Economie, la Harvard.

          Un interesant volum de versuri cu un titlu aproape socant: „Si Dumnezeu suspina” – al Magdalenei Dorina Suciu, aparut la Criterion, o antologie bilingva – versiunea engleza apartinand Olimpiei Iacob,  este prezentat de Mariana Cristescu in aceste cuvinte: „In mod indiscutabil, in aceasta lume, din ce in ce mai goala de sens si mai ticalosita, in acest timp in care, cu greu, mai poti intalni un om intreg la suflet si la cap, Magdalena Dorina Suciu este nu numai o poeta de exceptionala sensibilitate si vibranta forta emotionala, a carei creatie lumineaza sufletele si coloreaza lumea, ci si un OM de impecabila verticalitate si impresionanta dragoste de viata. Curajul de a trai frumos intr-o lume urata, inaltandu-se in lumina cuvantului, precum ingerul lui Chagall deasupra mizeriei orasului, confera valente deosebite poeziei ei, in egala masura clasica si contemporana pentru cei de astazi, dar si pentru generatiile viitoare. Dumnezeu ii poarta mana!”

          Despre Simpozionul „Arta si credinta” este vorba in articolul „Reghinul, sub culorile sarbatorii”, avand ca tema Patrimoniul cultural mobil bisericesc - „Arta si credinta” - insotit de o serie de manifestari menite sa-i confere o anume spectaculozitate, facilitand astfel participarea unui numar cat mai mare de receptori ai evenimentului, spune Mariana Cristescu in aceasta prezentare.

          Si despre reeditarea volumului  semnat Mihai Sin - Quo vadis, Domine?” (vol. I-II), Editura Nemira, 2007, volum care a produs reactii diverse la prima editie, in lumea criticii literare:

„Cert este faptu l- de altfel singurul incarcat de importanta - ca proza lui Mihai Sin are plaja sa de cititori, nu putini, in situatia in care, pe zi ce trece, ecranul (fie Tv, fie Internet) devine un adversar neprincipial si nedemn al culturii, in general, si al lecturii, in special.

Mihai Sin este, fara indoiala, unul dintre marii prozatori ai literaturii contemporane romanesti, pe cat de apreciat, pe atat de (...nu o data!) hulit, calomniat si marginalizat de unii reprezentanti ai asa-zisei „protipendade” intelectuale (cu precadere targumuresene). Scrisul sau este la fel de moral ca si purtatorul de condei, la fel de... incomod si inainte, si dupa evenimentele din 1989”.

          Un alt autor recenzat si prezentat este Lazar Ladariu, iar volumul se numeste „Trecerea raului”.

O carte mai mult decat interesanta este acest al 14- lea opus de poezie, dintr-un „total” de 24 de carti asezand la momentul cuvenit, in ordinea prioritatilor, sau... a iubirilor - prima (sau a doua?) iubire –gazetaria, deci publicistica. Vesnic aflat in cautarea sinelui, permanent cautator al izvorului cu apa buna pentru suflet, la care sa se intoarca, si chiar o face, se intoarce sub forma de rau, cateodata involburat, altadata lin si adanc, precum Muresul, Lazar Ladariu - poetul - ramane acelasi, desi de fiecare data altfel”.

          Un autor prezentat cu aceeasi caldura este ilustrul Zeno Ghitulescu, cu volumul: „Arcane (Heimlichkeiten)”, Ed. Niculescu, 2007:

„Doctorul Zeno Ghitulescu, Cetatean de onoare al municipiului Targu-Mures si impatimit cavaler al condeiului, poet, romancier si dramaturg, apare din nou in „vizorul” iubitorilor de poezie cu un volum bilingv, „Arcane (Heimlichkeiten)” - o editie antologica romano-germana (trad. Ida Alexandrescu), autorul operandu-si singur selectia celor 120 de poeme din cele 16 carti de poezie anterioare”.

          Un frumos portret ii face si lui Nichita sub imperiul inefabil al acelui “dor fara satiu” – prilejuit de comemorarea unui sfert de veac de la plecarea poetului sa spuna poezii ingerilor, asa cum se exprima Mariana Cristescu. Autoarea face o trecere in revista a operei marelui poet si puncteaza momentul trecerii lui la cele vesnice.

          In „Marginalii la o lansare de carte”, jurnalista aminteste ca s-au implinit, in 27 martie 2011, „trei ani fara Avocatul  Limbii Romane, George Pruteanu”. E vorba de lansarea volumului „Stele de milioane” de Romeo Soare” – carte  in care i se dedica acestuia  un capitol.

          Un portret admirabil realizeaza Mariana Cristescu pentru admirabilul om de cultura si arta Romulus Vulpescu, la implinirea varstei de 78 de ani, in articolul sugestiv intitulat: Suntem romani si punctum!”

„Dupa cum scria Nichita Stanescu in „Gazeta literara” din 1967, Romulus Vulpescu face parte dintre scriitorii care sunt, in acelasi timp, si propriile lor personaje: „Romulus Vulpescu este inventia lui Romulus Vulpescu, asa cum Don Quijote este inventia lui Cervantes. Autorul nostru este atat de lipit de propria sa opera, incat, uneori, nu poti sti cine l-a scris pe cine, care din cei doi este real si care este fictiunea.”

Este un bun prilej de a o prezenta si pe remarcabila scriitoare Ileana Vulpescu.

Mariana Cristescu ne invita virtual si la un eveniment cinematografic, cosntituit de filmul „Cocosul decapitat” in regia lui Radu Gabrea, asigurandu-ne ca: „filmul produce o adanca bucurie estetica”.

          Articolul Cine s-ar mai indragosti de-o femeie fericita?”este prilejuit de manifestarea Zilele «Romulus Guga»”, intalnirea scriitorilor mureseni cu confrati din judetul Bistrita-Nasaud, un bun motiv pentru a ne prezenta Cenaclul „Conexiuni” din Bistrita si pe conducatoarea acestuia, scriitoarea Elena M. Cimpan, careia Mariana Cristescu ii face un portret admirabil.

          Uimitorul destin al solistului Costel Busuioc este subiectul articolului intitulat: Per aspera ad astram” – de pe schela, pe marile scene!”. Tenorul din Ghilad, judetul Timis, devenit…„Pavarotti din Carpati” datorita concursului „Fiii lui Babel” (Hijos de Babel), de la postul TVE, prin care sunt descoperiti si promovati artisti imigranti in Spania, concurs de mare anvergura pe care l-a castigat si al carui premiu consta intr-un contract cu Sony BMG, casa de discuri care va sprijini cariera artistica a invingatorului”.

          Alte si alte volume prezentate amplu, cu profesionalitate si discernamant literar, sunt pe tot cuprinsul cartii de fata. Mihai Sin, Ion Dumbrava, Lazar Ladariu, Valentin Marica, Marius Pascan, Cornel Dimovici, Ana Hancu, Mircea Dorin Istrate, tanara Fabiana Farcas s.a.

          Pornind de la asertiunea: „America nu este o tara; America este o atitudine!”, autoarea prezinta crampeie din viata culturala a diasporei romanesti din tara tuturor posibilitatilor, in chip deosebit, „O revista romaneasca, asadar, zamislita peste... mari si tari... din dragostea de neam de doi romani exceptionali Dwight Luchian-Patton, director, si Vera Luchian-Patton, redactor-sef, un saptamanal difuzat abonatilor din Anglia, Austria, Brazilia, Canada, Franta, Germania, Israel, Romania, SUA, Venezuela si Republica Moldova. Cum spuneam la inceput, prietenul Dwight Luchian-Patton este un barbat inalt, si la propriu, si la figurat. De dor si drag de tara, ca sa se simta cu adevarat „acasa” aici, in Ardeal, familia Patton si-a cumparat o casa la Targu-Mures”.

          Evenimentele artistice constituie si ele subiecte demne de luat in seamna si autoarea le insereaza in carte cu multa caldura.

          „Zeno” este titlul articolului omagial dedicat scriitorului Zeno Ghitulescu, la 80 de ani, prilej de bilant provizoriu al celor realizate in cele opt decenii si iata, 22 de volume nu sunt de ici de colo, cid oar cateva repere. Mariana Cristescu pune accent insa, pe omul Zeno Ghitulescu si valentele lui spirituale si morale.

          Un emotionant Memento ii face si solistei folk Tatiana Stepa, in evocarea: S-a stins „sunetul in forma de suflet”...

          Si actorului de exceptie Mircea Albulescu ii face un Laudatio cu prilejul zilei aniversare, dorindu-i: „La multi ani, maestre Mircea Albulescu!”

          Nici decernarea premiului Nobel pentru Literatura, scriitoarei germane Herta Müller, nu este ignorata de Mariana Cristescu, intr-un comentariu pertinent: „recompensata pentru onestitatea prozei in care descrie un peisaj al dezradacinarii – a anuntat Academia Suediei”.

Ganduri razlete, la o aniversare... il are ca protagonist pe scriitorul muresean Valentin Marica, pe care autoarea il prezinta in culorile cele mai calde cu putinta.

Autoarea semnaleaza si un Dublu debut  in persoanele scriitorilor Catinca Neacsu si Costel Neacsu, in volumul intitulat: „Cu tine in rai”, Universul Scolii, Alba Iulia, 2010.

Un poet emblematic pentru Ardeal, cantandu-si glia, este Mircea Dorin Istrate, care se regaseste in  prezentarea cu titlul: Poetul care a trecut … „PODUL”!

Articolul „Cine pe cine arata cu degetul ?”il are ca protagonist pe prozatorul Paul Goma, la 75 de ani.

O atitudine ferma o are autoarea fata de mistificarea adevarului si de rasturnarea valorilor culturii romanesti in articolul: „Foaie verde, frunza-albastra, / vai de noi si mama noastra!”, legata de asa-zisul brand de tara lansat recent de „doamna ministru”:

„Nu ma tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului”... Astfel se exprima, cu ani in urma, mai in gluma, mai in serios, superbul prozator Fanus Neagu, intrat si el, pe nedrept, in nenorocitul con de umbra al desertului cultural postdecembrist, ca, de altfel, mai toate valorile noastre. Pornind de aici, desi nu am crezut ca, in aceasta Romanie, a mai ramas ceva capabil sa ma stupefieze, imi permit sa constat ca, data fiind toata tevatura cu penibila frunza a doamnei Udrea, nu de branduri de tara ducem lipsa, ci de responsabilitate si de ... creiere de brand”.

Articolul care da subtitul volumului, Romania, mon amour...” are ca punct de pornire...o stire publicata recent de prietenii mei, gazetarii cu adevarat profesionisti de la 9AMNews, mi-a retinut atentia”: „O romanca in «Infernul» lui Clouzot. Ascensiune. Un documentar de Ruxandra Medrea despre un film neterminat al regizorului francez a ajuns pe locul 1 in Topul Rotten Tomatoes”.

Autoarea subliniaza ca: Datorita Ruxandrei Medrea avem, asadar, inca un motiv de a ne mandri ca suntem romani! Faptul este tonic, mai ales in conjunctura actuala!”

          Despre DEISIS” – „O noua galerie in Palatul Culturii care  a fost inaugurata  recent cu vernisajul expozitiei de pictura „Prapurii”, realizata de Marcel Naste, in tandem cu lansarea volumului „Linia de orizont” (dialoguri literare) de Nicolae Baciut si un recital de pricesne - pentru ca ne aflam in postul Craciunului - sustinut de Raluca Bogatean”,  vorbeste autoarea in articolul cu acelasi titlu.

          Un amplu interviu realizat de Octavian Curpas, Phoenix, Arizona (SUA) cu Mariana Cristescu, autoarea Istoriei Romaniei in pagini muzicale”, este pretextul urmatorului subiect, din care aflam amanunte interesante despre viata si activitatea scriitoarei.

          Cuvantul ultim in carte il are Nicolae Baciut, care ii face o prezentare Marianei Cristescu, pe masura talentului si abnegatiei sale intru slujirea culturii si artei romanesti, cu toata generozitatea si taria de caracter care o caracterizeaza.

          Cartea in constructia ei grandioasa, degaja o caldura umana si o dragoste pentru cuvant si pentru oameni, pe care, doar spiritul crestin le poate conferi intr-o societate care doreste sa-si respecte statutul si valorile perene.

 

          CEZARINA ADAMESCU

          www.agero-stuttgart.de

          1 noiembrie 2011

          Solemnitatea tuturor sfintilor

 

 

 

 

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page