Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

SOLIDARITATEA BARBATILOR

 

  Un bun prieten s-a suparat  pe mine de moarte, pentru ca am asociat un gest al lui cu al oricarui individ «unit in cuget si-n simtiri» cu toti cei de acelasi sex. Este un barbat sensibil si delicat, care stie sa se poarte cu femeile si, de aceea, il cred sincer in supararea sa, ca adica l-am acuzat de ceva absolut nemeritat in numele ideii ca asa ar actiona gloata, cu atat mai mult cu cat personalitatea sa pregnanta, coplesitoare nu permite confuzie, ambiguitate, amestec in ordinar, comun, banal.

Totusi, solidaritatea barbatilor, ca si cea a femeilor, exista, in ciuda educatiei, bunelor maniere, purtarilor alese ori scolilor inalte. Nici un barbat nu trebuie sa se simta jignit, vexat, persecutat, frustrat, marginalizat, prigonit, asuprit, oropsit din aceasta cauza.

Orice fiinta umana este inzestrata la nastere cu instinct, inteligenta, chiar intuitie, care se vor dezvolta in functie de cultura, mediu, pregatire. Mai greu e cu instinctul, acest complex de reflexe innascute, neconditionate, care asigura dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apararea. Civilizatia il mai slefuieste, nu in sensul de a-i da stralucire, ci de pierdere, estompare a unor calitati. Asigurandu-i-se niste conditii, individul nu trebuie sa mai lupte pentru ele, devine mai comod, pierde din acuitate, agilitate, perspicacitate. Cu toate acestea, instinctul nu dispare. El functioneaza si transpare cand, vorba zicalei, «ti-e lumea mai draga».

Femeile si barbatii sunt doua specii diferite. Toata lumea e de acord ca suntem complementari, nu asemanatori. Gandim diferit si ne completam, ne implinim unul prin celalalt. Ne cautam pentru a forma intregul, insa, de multe ori, nu uitam de unde am plecat. Ei, atunci se exercita, fara doar si poate, acest spirit de solidaritate. Nu e egoism, nu e proasta crestere, nu e meschinarie. E vorba, pur si simplu, de nevoia de protectie. Si atunci actionam instinctiv. Eu, de exemplu, am recunoscut sincer de atatea ori ca, atunci cand vad cersetorii pe strada, mi-e mila, mai degraba, de femei, decat de barbati. Chiar am discutat aprins cu o colega care zicea ca bietii barbati, pentru ei e mai greu sa cerseasca, decat pentru femei. Chiar m-am revoltat. Chiar  am intervenit si i-am explicat cum de nu-si da seama ca o femeie e mai expusa, ca primejdiile sunt mai multe pentru o ea, decat pentru un el etc.

Asa cum nu puteam sa sufar sa aud ca un sot este intretinut, fie si temporar, de o sotie iubitoare, pentru ca, ma gandeam eu, un barbat poate sa munceasca oriunde, se poate angaja in cea mai umila slujba, pe cand o femeie - nu. Sigur ca, stand si judecand simplu, limpede, imi dau seama ca aici intervine spiritul meu de solidaritate cu toate femeile din lumea asta impotriva barbatilor.

Ani intregi mi-am moralizat o buna prietena, al carei sot, director de fabrica, a fost disponibilizat peste noapte, aratandu-i  ca-i inacceptabil sa stea acasa, cand ar putea face orice. O femeie, da, dar un barbat ?! Ea era de acord cu mine, ma aproba verbal, dar nici acum nu stiu ce era in sufletul ei. Cert e ca, intre timp, si-au deschis o afacere, ce a devenit pe parcurs prospera si lucrurile s-au rezolvat. Ce s-ar fi intamplat daca s-ar fi angajat pe un salariu de mizerie, consumandu-si fortele intr-o directie inutila?? Iar exemplele pot continua la nesfarsit. Asta se intampla in ceea ce priveste femeile.

Dar in cazul barbatilor ? Aproape la fel. Solidaritatea lor se manifesta in lucrurile cele mai simple, ca si in cele mai complicate. Cand vad o femeie la volan, ofteaza, claxoneaza, injura, se lamenteaza: mama, ce catastrofa!... Fara ca aceasta sa faca, de exemplu, ceva deosebit... o intarziere de o fractiune de secunda la semafor, o ezitare la o intersectie... lucruri pe care si barbatii le fac in mod curent... Slava Domnului, eu am fost norocoasa, de douazeci de ani de cand conduc, n-am fost claxonata sau injurata, insa, circuland cateodata cu taxiul, auzeam frecvent injuriile soferilor cand vedeau o persoana de gen feminin la volan...

Afirmam ca acest spirit de solidaritate se exercita mai ales din nevoia de protectie. Avand o casnicie nefericita, cu o nevasta cicalitoare, cu un comportament frustrant, ai impresia ca toate femeile sunt ingrate, nesuferite, agasante. Devii prudent, ca sa nu fii ranit. Actionezi intr-o alta relatie cu precautie. Devii circumspect cu toate celelalte, si sunt atatea si atatea cazuri. As fi curioasa sa vad cum functioneaza solidaritatea barbatilor intr-o tara ca Germania, de exemplu, unde o femeie, avand aceleasi atributii, raspundere, precum un barbat, nu este platita la fel, ci are salariul aproape jumatate...

Barbatii cer intelegere, protectie, sprijin. Dar  nu intotdeauna si ofera. Ca si amicul despre care pomeneam la inceput. Il rugasem de trei ori pentru un gest infim prin care sa ma sustina. Dar nu. El a preferat sa taca, sa uite, sa nu faca nimic. Pe parcurs, constientizand, s-a revoltat. Actionase din instinct. Fara sa-si dea seama. Educatia si prietenia si-au spus cuvantul mai tarziu. S-ar putea ca prietenul acesta al meu sa nu fie real. Sa-l inventez eu, pentru a parea mai verosimil ceea ce expun. Totusi, dincolo de toate acestea, solidaritatea barbatilor exista. Ca si cea a femeilor.

Carmen Catunescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page