Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Mihail Eminescu si SFINTELE SCRIPTURI

Isus Christos este Cel din Scripturi. Scos de acolo si pus in dogme si traditii, El nu mai este Cel adevarat decat in masura in care dogma sau traditia respectiva este scripturistica.

Neintelegerea acestui lucru a dus la situatia de a ni-i disputa pe "mai marii nostri", fiecare pentru dogma sa, multele asa zise crestine si mai multele pagane sau de orice alt fel. Avangardismul in aceasta directie este desertaciune.

Asa dar, nu este vorba de "Eminescu crestin ca noi" ci de Eminescu crestin scripturistic. Daca prima ar fi o inadmisibila dare inapoi, cea de a doua ar fi o inaltare spirituala.

Unii crestini mai "zelosi" decat se cuvine incearca sa-l inghesuie pe Eminescu in "traditia crestina" pana la canonizarea lui, altii vor sa-l tina neatins de vreun fel de crestinism. Rezolvarea este Eminescu Scripturistic - de fapt realitatea - unde marimea lui are loc fara sa fie in vreun fel ciuntita.

In "Eminescu si crestinismul" 17 Februarie 2008, cunoscutul comentator Razvan Codrescu, incearca sa-i faca loc poetului in "profilul plutonic", il asociaza cu un asa zis "socialism crestin" - ceea ce recunoastem nu e chiar asociere cu "socialismul stiintific", dar poate prea radical. Domnia sa zice "Nici macar in treacat nu apare la Eminescu notiunea crestina a mantuirii". Chiar asa? Se rasfoiesc prea superficial poeziile "Rugaciunea", Rugaciunile, "Rasai asupra mea" etc. Si comentatorul nu se sfieste sa spuna ca printre ele a intalnit si o "varianta primitiva" de rugaciune. Desi se presupune ca nici chiar un ateu nu poate spune in mod confortabil - prin definitie - "rugaciune primitiva", se mai poate adauga faptul ca lui Eminescu nu i se poate atribui nici un primitivism, fie el tot cu privire la rugaciune si aceasta tot prin definitie.

Nu stiu de ce, multor comentatori li se pare diminuare a prestantei lor, a recunoaste ca Scriptura dezvaluie crestinismul pur ca invatatura si se feresc de acest lucru de parca ar fi o intinare. Involuntar, atunci cand sunt in contradictie cu crestinismul conventional, cu "bisericismul" cum i se mai zice modern, ei sustin Scriptura. Cand argumentatia ca Eminescu nu a fost crestin se face prin dovedire ca a fost pagan trecandu-l prin toate mitologiile posibile, situatia nu este doar de neacceptat dar si de compatimit. O zicere despre Eminescu de felul ca el ar fi "Atat si nimic mai mult", asa cum o face comentatorul amintit, este deja o incumetare. Ei bine, stimati cititori, in numele unei bune cuviinte romanesti de milenii, imi permit sa spun ca Eminescu nu e NUMAI ATAT si ca e MULT mai MULT". Oricine si orice ar spune despre el, este doar "cate ceva". In cazul "mai marilor nostri" VERDICTELE nu folosesc la nimic, ba, se dovedesc bumerang. Un fel de concluzie a lui Razvan Codrescu in comentariul amintit "Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios crestin", chiar presupunand prin absurd ca ar fi asa, mi se pare prea dictatoriala.

Prin ce ciudatenie nu stiu - dar banuiesc - dupa aceasta judecata neinduratoare, comentatorul zice totusi cu privire la Eminescu "sa nu-l mai judece nimeni ci numai Dumnezeu". Bine ca dupa judecarea domniei sale a recunoscut ca inca Cineva mai poate face o judecata. Dumnezeu. Nu este totusi minunat?

Sa observam pentru cateva momente poezia "Eu nu cred nici in Iehova", care aparent l-ar definitiva pe Eminescu necrestin.

Eu nu cred nici in Iehova,

Nici in BuddhaSakya - Muni,

Nici in viata, nici in moarte,

Nici in stingere ca unii.

Visuri sunt si unul s-altul,

Si tot una mi-este mie

De-oi trai in veci pe lume,

De-oi muri in vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte

Pentru om franturi de limba

In zadar gandesti, caci gandul,

Zau, nimic in lume schimba.

Si fiindca in nimica

Eu nu cred o, dati-mi pace!

Fac astfel cum mie-mi pare

Si faceti precum va place.

Nu ma-ncantati nici cu clasici,

Nici cu stil curat si antic

Toate-mi sunt de o potriva,

Eu raman ce-am fost: romantic.

Evident, aici nu este o confesiune de credinta care ar fi fost mult mai elaborata. Este un raspuns de "Capsa" din care nu are cum sa lipseasca geniul, dar dat epigramic unora care voiau sa-l treaca de partea lor. In prima strofa, el nu vrea sa treaca de partea iudaismului, a religiilor pagane si nici a filozofiilor de obicei ateistice despre viata si moarte. In strofa a doua isi spune indiferenta personala cu privire la ele, la nivel cerebral si emotional. In strofa a treia desi nu elaborat, afirma existenta dincolo de perceperea umana. Interesant ca geniul vorbeste de "taine sfinte" dar si normal, caci numai mediocritatea pretinde a sti totul. Strofa a patra arata limpede ca poetul era tracasat de acest fel de indivizi care voiau sa-i castige genialitatea pentru opinia filozofica, politica sau mai stiu eu ce. In strofa a cincea, Eminescu isi extinde filozofia si asupra stilului sau de creatie nelasand nici o sansa de a deveni adeptul cuiva. El le grupeaza in doua: toate celelalte si romantism. Ramane cititorului sa verifice prin propria-i perceptie daca e vorba de un "romantism oricum" sau un "romantism scripturistic". Nici o dovada de anticrestinism. Dimpotriva, prin eliminarea celorlalte, nu mai ramanea decat crestinismul. Incaodata, e vorba de CRESTINISMUL SCRIPTURISTIC.

Eminescu nu trebuie bagat in crestinism pentru ca el este deja, nu trebuie scos pentru ca nu se poate. Crede cineva ca Eminescu este pagan sau ateu? Ar fi de mare mirare.

 

Benone Burtescu

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page