Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

A 16-A SCRISOARE „LA UN PRIETIN”: MÂINILE LUI DÜRER...



Iata ce povestire, cu adanc si zguduitor talc, imi trimite, tocmai de la „capatul lumii”, din Australia, fratele meu Intru Duh de Romanie, domnul IOAN MICLAU „GEPIANUL” (Cetatean de Onoare al comunei GEPIU, judetul Bihor!...”cu Parohia bisericii, apartinand Eparhiei Ortodoxe Romane, din municipiul Oradea”) si roman de o prospetime absolut miraculoasa! – ...o povestire pe care, candva, o stiusem si eu... - ... dar, ca tot romanul de azi, nauc si uituc, o zvarlisem la...”rufe vechi”, undeva, in tenebrele creierului, sufocat de monstruozitatile demonice ale contemporaneitatii...:

„In secolul al XV-lea, intr-un oras micut locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-si intretine familia, tatal , bijutier de profesie, era nevoit sa lucreze chiar si 18 ore pe zi, pentru a le oferi mancare. In plus, se mai ocupa si cu orice altceva gasea de lucru, prin vecinatate.
In ciuda conditiei lor nevoiase, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, voiau sa-si urmeze visul lor, acela de a-si valorifica talentul pentru desen. Ei erau constienti de faptul ca tatal lor nu-si permitea sa-i trimita sa studieze la Academia de la Nürenberg.
Dupa lungi discutii, noaptea, in patul lor aglomerat, cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul - iar cel care va pierde va munci la mina si va castiga bani pentru a-l sustine pe celalalt, sa studieze la Academie. Apoi, dupa ce fratele care va castiga va termina Academia, dupa 4 ani, il va sustine pe celalalt, sa-si completeze studiile, fie prin vanzarea operelor sale, fie muncind, de asemenea, la mina.
Apoi, intr-o duminica, dupa slujba de la biserica, au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a castigat si a plecat la Nürenberg.Albert a plecat in minele periculoase si, timp de patru ani, si-a sustinut fratele cu bani. Lucrarile fratelui sau au facut, imediat, senzatie. Gravurile lui, sculpturile si panzele cu ulei erau mai bune decat ale multor  profesori, iar atunci cand a absolvit, ajunsese sa castige sume importante. Cand s-a intors in satul sau, familia a dat o cina, pentru a-i sarbatori triumfala intoarcere acasa. Dupa o masa lunga si memorabila, din care n-au lipsit muzica si rasul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei, pentru a tine un toast, pentru cel mai iubit dintre fratii sai, pentru anii de sacrificiu pe care i-a indurat, pentru ca el sa-si indeplineasca visul. Si cuvintele de incheiere au fost: “SI ACUM, ALBERT, CEL MAI BINECUVANTAT FRATE AL MEU, ACUM E RANDUL TAU. ACUM TE POTI DUCE LA NÜRENBERG SA-TI URMEZI VISUL SI EU VOI AVEA GRIJA DE TINE” .
Toate capetele s-au intors cu nerabdare spre celalalt capat al mesei, unde statea Albert. Lacrimile ii curgeau pe fata palida, iar capul plecat si-l misca dintr-o parte in alta, in timp ce repeta in continuu: “Nu, nu, nu...!”
In final, Albert s-a ridicat si si-a sters lacrimile de pe obraji si a privit spre figurile care ii erau dragi. Apoi, tinandu-si mainile aproape de obrazul drept, a spus bland:  “Nu , frate, nu pot sa merg la Nürenberg. Este prea tarziu pentru mine. Uite, uite ce au facut cei 4 ani de munca in mina mainilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel putin o data, iar in ultimul timp sufar de artrita, care mi-a afectat atat de rau mana dreapta, incat nu pot nici macar sa tin paharul, pentru a toasta cu tine... -  cu atat mai mult sa fac linii delicate pe panza, cu pensula sau creionul. Nu frate, penrtu mine e prea tarziu.... ! »
Mai mult de 450 ani au trecut. Pana acum, sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer ( portrete, schite, desene in carbune, gravuri etc.) sunt expuse in orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este ca tie iti e familiara doar una singura, a carei reproducere o poti avea acasa, sau la birou.  
Intr-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mainile muncite, cu palmele si degetele subtiri indreptate spre cer.
Si-a denumit opera simplu « Maini », dar lumea intreaga si-a deschis imediat inimile spre capodopera sa si a redenumit tributul iubirii, MAINII celei  in rugaciune.
Data viitoare, cand vezi o copie a acestei creatii emotionante, mai priveste-o odata. Da-i voie sa-ti aminteasca, daca mai aveai nevoie, ca nimeni, nimeni nu reuseste singur » - www.bistritanews.ro

…Fireste ca, cutremurat, pana in miezul sufletului, de talcurile povestirii si rosturile picturii lui Albrecht Durer, i-am si scris, pe data, fratelui meu intru Duh de Romanie si prietenului meu cel nedesprins, nicio clipa, din gandurile mele:
Preadragule mie, prieten si frate intru Romanie, domnule IOAN MICLAU "GEPIANUL"-
·    ...Cat de zguduitor de pilduitoare este povestirea despre "MAINILE" fratelui lui Albrecht Durer! Multumesc, din strafundul sufletului meu, pentru aceasta binefacatoare trimitere, care mi-a trezit, din “somnul cel de moarte”, amintirile!
...Da, vedeti? Daca romanii din Romania ar intelege (nu ma refer la fauna reptiliana a politicienilor de doi bani gramada, ci la oamenii simpli, ca mine, ca milioane...!) talcul povestirii "MAINILOR" (si-ar si afla de existenta povestirii acesteia, si chiar i-ar interesa povestirea... nu ca "divertisment" usuratico-lacrimogen, ci ca AVERTISMENT, pentru vietile si destinul lor si al Neamului lor! - …ati vazut, din articolul "In memoriam OWS", ca a inceput, pe mult prea multi, sa nu-i mai intereseze nici macar de … Dumnezeu!)  - ...daca ar pricepe ca NIMIC NU SE FACE SPRE BINE, IN FATA LUI DUMNEZEU, DECAT CA JERTFA PENTRU FRATELE/SEMENUL TAU...!!! - atunci, Romania s-ar scutura de toate jiganiile si gadinile si demonii-vampiri, care ii prapadesc, de tot, vlaga ei sfanta - si...ar fi SALVATA, MANTUITA!!!
...Dar, cata vreme romanii, in tragica majoritate, uita de Dumnezeu si de semenul/fratele lor, si trag, fiecare, in alta parte (unul "hais" si altul "cea"), si (ORBI SI TURBATI DE IGNORANTA ORI CHIAR DE PROSTIE FARA LEAC!), isi scuipa, isi batjocoresc si isi ucid, cu pietre, valorile autentice, singura zestre de Duh, care poate fi oferita si transmisa, ca leac a toate durerile Duhului/”panaceum universalis”…fiilor si nepotilor (pentru ca Romania nu e a noastra, “ci a urmasilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, in vecii vecilor”, pana la Judecata de Apoi a Judecatorului-HRISTOS!) - ...cata vreme, deci, ei nu stiu SI NU VOR SA STIE ce-i aceea jertfa intru Hristos MANTUITORUL/Fratele nostru mai MARE (cum a fost genialul pictor Albrecht, pentru fratele sau, minerul Albert, care si-a zdrobit degetele proprii, acolo, in  subpamantul trudei infernale… - pentru ca Germania si Lumea Intreaga sa aiba parte de Miracolul Paradisiac al MANTUIRII PRIN ZUGRAVEALA CEA GENIALA, CUTREMURATOARE TOCMAI PRIN GENIU! -  DECI, ETERNA!; dar ceea ce cutremura, in povestire, este tocmai DE TOT TAINICA/PERFECT DISCRETA SI DESAVARSIT SMERITA JERTFA, NUMAI DE HRISTOS-DUMNEZEU STIUTA SI CANTARITA, CU DREPT CANTAR; pentru ca NU VOM AFLA NICIODATA DACA NU CUMVA TOCMAI JERFIT-MINERUL ALBERT AVEA CHIAR MAI MULT GENIU CREATOR, DEMIURGIC, DECAT FRATELE CEL “REALIZAT”/VADIT INTRU GENIU, PRIN JERTFA UMILA, DEPLINA SI DESAVARSIT FRATEASCA, A LUI ALBERT… – …ADICA, DECAT “PICTORUL DE DICTIONAR SI CELEBRITATE”, ALBRECHT!!! – …ALBRECHT va fi mantuit de Hristos doar pentru ca a inteles, cu durere si sangerare in suflet, jertfa fratelui Albert, si pentru acel tablou al RECUNOASTERII/RECUNOSTINTEI PENTRU JERTFA FRATELUI, CATRE SINE SI CATRE HRISTOSUL IUBIRII CELEI FARA VREO SOVAIALA, INDOIALA ORI PRECUPETIRE: “MAINI”!!!: aceasta a fost Vointa Sfanta a Lui Hristos-Dumnezeu... – ...dar jertfa umila si de tot smerita/discreta va fi indicibil mai stralucit rasplatita, acolo, in Ceruri, decat „geniul cel vadit pe Pamant”! – ...dar cati, oare, dintre oamenii de azi, ca si dintre cei de ieri, au crezut si vor crede si vor fi convinsi, ASUPRA ACESTUI ELEMENTAR ADEVAR HRISTIC?!) - ....slaba nadejde sa ne auda si chiar sa ne si asculte cineva, cu ureche vie si “chitita” -  vorba, povestirile si avertismentele fraterne! In niciun caz, NU prea multa lume…! - …doar cateva zeci ori sute (poate, in cel mai fericit caz – mii…!) de oameni, inca treji (care, deci, nici nu aveau nevoie, din partea noastra, decat de o confirmare a propriilor ganduri si simtiri si presentimente! - …sau, cel mult, de-un impuls spiritual catre faptuire/in-faptuire energica, de acel “primo movens”!), inca ne-descantati si in-cantati (intru moartea Duhului!), de catre demonii lumii acesteia tot mai mlastinoase!!!
...Spunem, si noi, strigam, si noi (cat ne-or mai tine bojocii…!) - pentru ca aceasta este Misiunea Sisifica, pe care am primit-o, deodata cu Harul (mai mic ori mai mare…!), de la Dumnezeu...
Dar, cum zicea Minulescu volumului sau de "romante" - ele, strigatele acestea de avertisment - raman, deocamdata, doar sperante (nadejdi intru Lucrarea Lui HRISTOS, Lucrare infaptuita de El pe deasupra si pe dedesubtul oricarei furnicesco-microscopice tentative umane…ba si TAIND CHIAR PRIN INIMA LUCRURILOR!...de va fi nevoie… - si tare-mi vine sa cred ca NUMAI asa se va mai putea mantui lumea asta!) - …raman doar..."Romante pentru mai tarziu"!
...Sa nadajduim, din toata inima, ca NU pentru...PREA TARZIU!!!
...Multa sanatate si senin in suflete, intregii familii de vis, ba chiar anuntand, prin Armonia ei desavarsita - RAIUL: IOAN si FLORICA MICLAU, CU TOATE ALE LOR RAMURI, CU TOTI LASTARII LOR CEI LUMINOSI, VIGUROSI, EROICI LUPTATORI, CHIAR DE ACOLO, “DINDEPARTE”, PENTRU NE-PIERDEREA DUHULUI ROMANESC, PE PLANETA TERRA !!!
...Doamne,-ajuta-i pe ai Tai, pe cei ramasi buni, din Oastea Ta de Lumina - sa izbandeasca in lupta cu  beznele infricosate!
Va imbratiseaza, cu toata pretuirea si cu toata fierbinteala fratiei intru Duh de Romanie,
Adrian Botez

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page