Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

ROMAN FOILETON - ZBOR PRIN CEATA


INSEMNARI DIN VIATA ARTISTILOR
BASARABENI

Purtati-va frumos cu actorii.
                                                       Hamlet
                                                                                                                       
       

Acelasi Alexandru Fedco l-a indemnat pe Mihai Dolgan, proiectele caruia erau solicitate de mai multe organizatii de concert din Ucraina si Rusia, sa revina la Chisinau si sa porneasca la drum formatia de muzica usoara care ii va imortaliza numele. Un alt director al filarmonicii care a sustinut si promovat mai multe personalitati, printre care regizorul Andrei Vartic, a fost Mihail Murzac. Aceasta „moldovenizare” a nomenclatorului de functii a dat rezultate bogate. Oamenii de cultura isi recunosteau exponentii in organele de conducere, fapt ce sporea increderea in institutiile statului, asigurand relansarea culturii nationale pe o suprafata tot mai extinsa.
Intr-o republica in care majoritatea populatiei locuia la sate, refacerile in cultura se bazau prioritar pe initierea si consolidarea dialogului cu spatiul rural. Unele din colectivele artistice  infiintate in primul deceniu de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cum ar fi Ansamblul „Joc” sau Corala „Doina”, urmate de orchestrele de muzica populara „Fluieras” si „Lautarii” dau tonul culturii nationale pana in prezent, efectul lor ramanand superior starii medii a zilelor noastre. In primavara anului 1957 isi incepe activitatea Teatrul Muzical-Dramatic din Balti, initial in componenta unui teatru mixt moldo-rus, iar din 1970 ca trupa independenta. Cu timpul acest colectiv va deveni un furnizor de personalitati, lansand actori, regizori, critici de teatru, scriitori, muzicieni – Mihai Volontir, Iulian Codau, Anatol Panzaru, Iacob Burghiu, Dumitru Blajin, Gheorghe Cincilei, Grigore Grigoriu, Vasile Buzatu, Calin Maneata, Pavel Proca si altii. In 1957, prin reorganizare, este instituit Teatrul de Opera si Balet. Peste trei ani, in 1960, apare Teatrul „Luceafarul”. Lantul schimbarilor din cultura a fost sustinut si inspirat de primii doi ministri ai culturii – istoricul Artiom Lazarev (1953-1963) si poetul Petrea Darienco (1963-1967), conducatori ai Ministerului Culturii, institutie infiintata la 27 mai 1953 prin Hotarirea nr.460 a Sovietului Ministrilor al RSSM, in corespundere cu Hotarirea nr.1011 din 11 aprilie 1953 a Sovietului  Ministrilor al URSS. Noul minister a devenit una din cele mai influente institutii de stat, avand in subordine toate intreprinderile si organizatiile de profil, asezamintele, institutiile de invatamant, cercetare stiintifica si proiectari, gospodariile auxiliare, reteaua imobilelor de locuit, garajele, depozitele si alte edificii anterior aflate in gestiunea fostelor organizatii de stat Directia edituri si industrie poligrafica, Directia retele cinematografice, Directia institutii de iluminare culturala, Comitetul pentru radioinformatie, Directia republicana a rezervelor de munca si altele. Ministerul Culturii a absorbit toate institutiile de profil, pentru care urma sa pregateasca specialisti, iar in  perioada anilor 1953-1964 va patrona, suplimentar, arta cinematografica, audiovizualul, comertul cu carte si arta fotografica. Desi rariefata in decursul anilor si a noilor restructurari, aceasta uriasa baza materiala, inzestrata cu numeroase imobile patrimoniale, multe dintre care situate in nucleul istoric al Chisinaului, va excita interesul tuturor fortelor politice ce se vor randui la putere dupa desfiintarea URSS. Anume in acesti ani cultura a pierdut zeci de imobile istorice, transformate in centre comerciale, restaurante si baruri, sedii ale unor organizatii cu un istoric pe cat de scurt, pe atat de enigmatic. In ciuda deosebirilor doctrinare, toate partidele noi au nevoie de cladiri vechi.
Infiintarea Teatrului „Luceafarul” in baza primei grupe de studenti moldoveni a scolii  Teatrale „B.V.Sciukin”, institutie superioara de invatamant artistic pe langa Teatrul „Evghenii Vahtangov” din Moscova, a fost precedata de organizarea in primavara anului 1960 a Decadei artei si literaturii moldovenesti in capitala URSS. Conform unei decizii adoptate in graba, studentii moldoveni, aflati in ultimul an de studii, vor participa la decada cu doua spectacole de diploma: comedia lirica Flori de camp de Constantin Condrea si vodevilul francez Costumul de nunta de L. Buaie si Ch. Varennes.
Subiectul includerii celor doua spectacole in programul decadei a fost abordat, nu la Chisinau ci la Moscova, de Anatol Corobceanu, viceministru al Culturii, Vsevolod Anghel, sef al Directiei Arte si Leonid Cemortan, director al Filarmonicii de Stat, responsabil pentru organizarea decadei din partea Moldovei. Detasati in capitala URSS in noiembrie-decembrie 1959, delegatii moldoveni au solicitat o intalnire cu Boris Zahava, rector al scolii Teatrale „B.V.Sciukin”, imputernicit al Ministerului Culturii al URSS pentru problemele decadei. Viitorul promotiei actoricesti parea predestinat: grupa fusese selectata in scopul completarii trupei Teatrului Moldovenesc Muzical-dramatic de Stat „A.S.Puskin”. In capatul discutiei, insa, Anatol Corobceanu a avansat ideea infiintarii unui nou teatru dramatic la Chisinau. De remarcat caracterul „clandestin” al acestei  tentative, necoordonate cu conducerea de varf a republicii moldovenesti. In calitatea de sef al delegatiei, viceministrul moldovean isi asuma consecintele unui act samovolnic ce putea fi sanctionat, la intoarcere, cu asprimea proprie pedepselor aplicate in cadrul sistemului totalitar. Evolutia situatiei ne dovedeste ca reusita acestei „deturnari” a fost posibila nu in ultimul rand multumita abilitatii cu care Boris Zahava va gestiona, timp de cateva luni, intelegerea la care s-a ajuns la intalnirea cu reprezentantii Chisinaului. Propunerea, de altfel, nu era o noutate pentru rectorul scolii teatrale. O auzise in repetate randuri de la profesoara Anna Orociko, conducatoarea artistica a grupei. Preocupata de viitorul discipolilor sai, pe care ii selectase personal si la care tinea foarte mult, aceasta se pronunta impotriva comasarii lor cu trupa Teatrului „A.S.Puskin”, mai ales avand in vedere consecintele pevizibile ale conceptului de „teatru universal”, promovat de Victor Gherlac. Departevazatoare, Anna Orociko isi gasise din timp si un sustinator in birourile Ministerului Culturii din Moldova - Vsevolod Anghel, sef al Directiei Arte, care impartasea aceleasi puncte de vedere referitor la infiintarea unui nou teatru dramatic la Chisinau.
Anna Alexeevna Orociko s-a nascut la 14 (26) iulie 1898 in satul Susi, districtul Minusinsk, gubernia Enisei, intr-o familie de exilati pe motive politice. In acelasi sat siberian si in aceeasi perioada de timp fusese surghiunit cuplul revolutionar Vladimir Ilici Lenin si Nadejda Konstantinovna Krupskaia, care au botezat-o pe Anna Orociko. Cazul acestui botez „leninist” este evocat in memoriile actorului disident Yulian Panici, unul dintre numerosii ucenici ai Annei Orociko, cu mentiunea ca icoana de botez, daruita de catre viitorii apologeti ai ateismului fanatic, atarna pe peretele de la rasarit din apartamentul actritei, alaturi de o multime de alte icoane din colectia sa de familie. (Yulian Panici. „Koleso sceastia. Cetire jizni odnogo celoveka”. Moskva, Izd. „Tentrpoligraf”, 2006).
In 1920 Anna Orociko a absolvit Studioul dramatic studentesc condus de Evghenii Vahtangov, inalt apreciata de acesta pentru aptitudinile proeminente de actrita tragica. Primul rol important – Adelma in Printesa Turandot de Carlo Gozzi. Au urmat: Marion Delorme in drama istorica cu acelasi nume de Victor Hugo, Ledy Milford in Intriga si iubire de Schiller, Hertruda in Hamlet de Shakespeare, Electra in Electra de Sofocle si altele. A interpretat rolul lui Hamlet, dublandu-l pe Iurii Zavadskii. Activitate pedagogica prodigioasa, incepand din anul 1922 si pana la sfarsitul vietii. In perioada postbelica, a selectat si condus doua studiouri relevante pentru intreaga istorie a scolii Teatrale „B.V.Sciukin”: studioul national moldovenesc (viitorul teatru „Luceafarul”) si studioul cu fortele caruia pedagogul teatral Iurii Liubimov va inscena, in 1963, Omul cel bun din Siciuan de Bertolt Brecht, punand temeliile Teatrului Taganka, infiintat cu un an mai tarziu. A incetat din viata la 26 decembrie 1965, incercand, probabil, un ultim sentiment de implinire la stirea ca discipolul ei, Ion Ungureanu, reluase conducerea artistica a „Luceafarului”, in timp ce Taganka, alta opera a inspiratiei si muncii sale, lansase epoca unor refaceri radicale in istoria teatrului rus.
Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page