Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Ultima toamna…


                           ( o pagina de viata…)


    Mai erau doar doua zile pana la evenimentul pe care-l asteptam cu nerabdare, eveniment care a reusit sa-mi tulbure linistea peste asteptari. Porunceam gandurilor sa se intoarca linistite in matca cu ape limpezi pana nu demult… Incercam sa pacalesc timpul ce ma pandea cu ochi nemilos… indeletnicindu-ma cu lucruri mai „lumesti”. Dupa ce am rascolit toata casa  - stergand cu indarjire fiecare „fir de praf” - si dupa ce am asezat fiecare lucru in coltisorul lui, mi-am pregatit o lista minutioasa si am plecat la piata. Stiam prea bine ca sunt simple amagiri, tertipuri fara fond… sperand ca astfel voi reusi sa alung gandul insistent ce ma urmarea ca o umbra rautacioasa.
   Revenind in camera unde imi petreceam majoritatea timpului, scriind si rasfoind tot felul de carti, am realizat intr-o fulgerare de secunda ca motivul real care a adunat in mine atata tensiune, zbucium si chiar revolta… era cu totul altul.
 „De ce a trebuit sa plece?” si doar m-a avertizat ca „ea” a vandut totul la Bucuresti si s-a mutat mai spre nord… cat mai aproape de „el”—
   „Sa stii, draga mea, ca nu vom mai putea comunica atat de des cum am facut-o de un an incoace.” Chiar te rog, ca saptamana care vine sa nu suni… sa astepti telefonul meu. Va veni la mine pentru cateva zile si nu vreau s-o dezamagesc, tinand cont de entuziasmul si inflacararea cu care si-a anuntat sosirea. O veste ce m-a lasat fara grai. Neasteptata. Imaginatia a inceput sa-mi lucreze febril. Deja il vedeam arzand de nerabdare… nerabdarea de a-i mangaia umerii catifelati si rotunzi, mijlocul subtire, sanii frematand de atata asteptare… si „ea” - abandonandu-se pana la uitare in bratele celui indragit. Si doar m-a „avertizat” si mi-a lasat suficient timp pentru a lua o hotarare:  „Vrem cu adevarat sa fim impreuna?”. M-am smuls repede din mijlocul acestor imagini dureroase.
   „Ai curajul si marturiseste, ca aceasta femeie ti-a sucit mintile!” Nu incerca sa te eschivezi.
   „Ce sa marturisesc!” A fost mai convingatoare si mai hotarata decat tine. Este o femeie inteligenta, frumoasa si plina de farmec. Nu pot sa neg starea de frenezie, de incantare ce ma invaluie asemenea unei muzici  atunci cand sunt in preajma ei.
   „Taci!” Nu mai suporta nici un cuvant in plus. Am trantit receptorul lasandu-ma prada furiei.
   „Ce tupeu!” imi repetam sugrumata de revolta. Sa-mi povesteasca cu atata nonsalanta despre „ea”… Ce ofensa! Am fost doar la un pas de a-mi marturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevarate. N-am reusit… in schimb, simteam cum ma mistui lent la flacara cruda a neputintei. Vedeam limpede, cum tot ce cladisem in noptile de nesomn, se destrama asemenea unei panze de paianjen batuta de vant. Mi-am infipt unghiile in palme, plina de manie si de dezgust fata de gelozia -  ce-mi strecura in inima, picatura cu picatura , din veninu-i daunator - venin care imi dadea o stare aproape halucinogena. Umblam furioasa prin camera si zambeam amar. Nu puteam sa ma ascund la infinit sub o masca de sticla… M-am privit in oglinda mica, asezata intr-un suport metalic, pe care o tineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palida, aveam cearcane in jurul ochilor si cateva cute usor adancite in coltul gurii. Am ridicat ochi si copacul din fata geamului m-a intampinat cu aceeasi tacere solemna cu care m-a obisnuit in fiecare dimineata – devenind „confidentul” meu cel mai de pret si mai statornic…
Lipsit de podoaba verde, acum in prag de iarna, parea mai trist, mai abatut… Printre ramurile dezgolite sufla un vant rece, iar cei cativa fulgi rataciti se topeau dupa cateva minute.
„Oare de ce nu m-am hotarat?” Sa mai existe speranta sau totul s-a ruinat… si tot repetand am simtit cum ceva nedefinit se pravaleste peste mine…
Nu mi-a placut niciodata iarna. Poate doar in momentele cand, copil fiind, stateam cu spatele lipita de soba fierbinte, soba in care trosneau lemnele despicate de tata. Si mancarea gatita la plita de mama avea ceva special, ceva ce nu puteam sa-mi explic… Momentele acestea unice si ireversibile s-au intiparit adanc in constiinta mea si, aveam sa le descopar adevarata valoare mult mai tarziu, cand nu mai avea cine sa aduca bratul cu lemne si sa-l aseze in fata sobei.
Mi-am amintit de dupa-amiaza aceea de toamna calda si blanda, cand m-am intors de acasa cu sacose cu struguri, cu mere si zarzavaturi sanatoase crescute in gradina casei parintesti.
Drumul de la gara pana in fata  usii apartamentului in care locuiam mi s-a parut  nesfarsit. Dupa ce am descuiat usa am abandonat sacosele pe hol, langa cuierul cu haine, si din cativa pasi am fost langa telefon.
„Alo!”. Buna ziua. Am ajuns acum cateva minute. In vocea mea se simtea emotia, nerabdarea comunicarii.
„Buna ziua, draga mea!”. Ma bucur sa te aud. Simt in vocea ta ceva nedefinit… ceva care ma incanta si-mi rascoleste sufletul.
„Si eu care m-am straduit sa fiu cat mai „neutra”! Da… Voiam sa-ti citesc poemul pe care l-am scris stand pe bancuta de lemn din fata casei. Ti-am povestit, nu de multa vreme, de bolta cu vita-de-vie ce se intinde de langa gard pana sus pe acoperis. Toamna, cand se coc strugurii si frunzele capata nuante atat de variate, imi place sa-mi las sufletul leganat de nostalgie, si, mai ales, imbatat de parfumul strugurilor ce asteapta maini dornice la cules. Aceasta atmosfera de basm m-a inspirat. Vrei sa-ti citesc ce-am notat?
   „Da!”. Te ascult cu atentie si nerabdare.
    „M-am intalnit cu toamna  // intr-o seara // in poarta casei de la tara // purta pe umeri o trena lunga  // de frunze ruginii”....
……..
   „Alo!”. Mai esti prin apropiere? Sper ca n-ai avut cruzimea sa ma lasi sa vorbesc singura. Si am facut-o cu atata patos…

Va urma

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page