Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

"CA VISCOLUL UN CANTEC IL ADUCE,/ SI CANTECUL SE CHEAMA: "DESTEAPTA-TE, ROMANE!"



Mereu cu usa trantita in nas, noi, romanii, rabdatori si toleranti, doritori sa fim membri in viitoarele State Unite ale Europei, parca, paradoxal, indepartandu-ne de batranul continent, prea ne-am obisnuit cu toate relele acestor ani. Ne-am obisnuit, am plecat capul, zicand, uneori din lasitate, ca "sabia nu-l taie" (desi prin timp s-a dovedit, de multe ori, tocmai invers!), am suportat, de-a lungul vremii, umilinte si n-am protestat, pana cand toti ciocoflenderii si sicofantii ni s-au urcat in cap. Acum, cand "miroase a toamna si a desfrunzire", "cand cade toamna pe pamant/ ca un cosmar al unei boli ciudate", cand se desfrunzesc copacii "ca intr-un fel de lacrimare rece", cand "pamantu-i plin de frunze triste", cand, dupa anotimp, iar "toamnei ii spunem singuratate", si-n turnuri se aude ora veche si am mai plecat un pic din vara, indreptandu-ne "spre apogeul zilei friguroase", pregatindu-ne "de cea dintai zapada", mi-am amintit, si de autorul versurilor de mai sus, poetul Adrian Paunescu, si de toate cele ce mai jos vor urma, sub sabia si sub jugul unui prezent tot mai innourat.
Ne amintim, de pilda, de asteptarile noastre, de sperantele, pe deplin indreptatite, ale romanilor, la aparitia Legii Educatiei Nationale. O asteptare indelungata, cu sperante, pana la urma naruite. Cei vremelnic perindati prin scaunele Puterii ametitoare nu au priceput, deloc, dupa cum se vede, sensul sintagmei "interesul national", folosita in Legea Invatamantului din anul 1996, abandonata, cu nonsalanta si iresponsabilitate, de catre ministrul Daniel Funeriu, la cerere si la dictat udemeriste, din noua lege. In 1996, la insistentele deputatilor si ale senatorilor PUNR, printre care atunci ma situam, cu greu a fost acceptat ca, in Legea Invatamantului, sintagma "Istoria Romaniei" sa fie inlocuita cu formularea, logica din toate punctele de vedere, "Istoria Romanilor". Existau,  in acest sens, pentru o temeinica argumentare, sustinerile, prin timp, ale lui Nicolae Balcescu, Nicolae Iorga, C.C. Giurascu, istorici renumiti, care foloseau mereu formularea adecvata, in toate privintele, si justificata "Istoria Romanilor". Argumentul irefutabil? Conform unor argumente, printre care si cele ale lui Sandu Timoc, in afara granitelor Romaniei ar trai, dupa unii, intre sase si noua milioane de romani, dupa altii, noua – douasprezece! Deci, o alta Romanie, cu de-ai nostri, cat sa cuprinda o alta tara, pe langa cea inconjurata de romani! Daca se foloseste – precizam atunci, in timpul dezbaterilor parlamentare – formularea "Istoria Romaniei", reducem totul, geografic, doar la desenul granitelor tarii! Or, istoria neamului nostru apartine tuturor romanilor, din Australia, Canada, SUA pana in nesfarsita Siberie ruseasca, unde au ajuns fratii nostri basarabeni, dusi in acel, fara intoarcere, "Pahod na Sibir", de ciuma rosie bolsevica.
Din pacate, sub Puterea portocalie, conform Legii Educatiei Nationale, azi mai avem, in varianta votata in Parlament, doar "Istoria Romaniei". Nu si istoria tuturor romanilor! Asa decurgand pe la noi lucrurile, azi-maine vom avea un manual, in scolile generale si in licee, cu denumirea unui singur cuvant: "Istoria". Atat! Prin aceste tendinte reductioniste, mai-marii clipei vor renunta la toate: la identitate, la verticalitate, la demnitate, ca sa nu supere – asa cum, in urma cu 67 de ani, alti guvernanti faceau sluj, sa nu deranjeze Ursul siberian si Moscova – Uniunea Europeana. Ei au devenit, de la o zi la alta, simpli executanti, in vreme ce alogenii din interior si cei care nu ne vad cu ochi buni, din afara, isi fac linistiti treaba. Iar mai-marii clipei stau, cuminti si pleostiti in banca lor, dupa ce au primit bate  in cap.
Azi, noi, romanii, care am mostenit acest pamant, cu bogatiile lui, de la  inaintemergatori, ne dam seama ca nu mai avem in mana aproape nimic: nici petrol, nici gaze, nici telefoane, nici aluminiu, nici ciment, acum suntem pe cale sa pierdem si aurul Apusenilor, pus in mana celor de la Gold Corporation Rosia Montana, si ne-am trezit sub stapan strain, fiind buni doar pentru taxe si impozite tot mai apasatoare. Incat si urmasii se vor naste datori!
Asa, incetul cu incetul, pana si Limba noastra cea romana, cea oficiala in stat, considerata in scolile maghiare drept "limba straina", va fi si ea exilata, sub vreo denumire ciudata si cautata, in vreo fundatura a hachitelor europene. Ca asa vor stapanii! De ce sa mai fie ea, limba noastra "cea romana"?!
Ciudate au mai fost si sunt pornirile puternicilor clipei din cei 22 de ani postdecembristi! Fiecare partid ajuns in jiltul Puterii oarbe, in mana cu painea si cutitul, darama tot ce a facut precedentul aflat la guvernare. Fara vreun motiv serios care sa justifice demolarea! Ca-i, se stie, mai usor de distrus, decat sa pui ceva in loc! Ei, cei mai cei... clarvazatori, conducandu-se dupa neghiobia "unul: «cea!», celalalt: «hais!»", dupa mersul "in patru ite", si cei care se intrec sa infiinteze partide - de parca cele existente nu ar fi destule si nu ar fi facut atata rau Romaniei - nu au ei treaba (adica, nimic in comun!) nici cu cultura, nici cu interesul national, nici cu soarta romanilor, nici cu painea de pe masa saracului, tot mai mica si mai scumpa. Ei si partidul lor! Asta conteaza din 1990 incoace. Banii si burta proprie! Ca va fi primar maghiar la Targu-Mures, precum si presedinte la Consiliul Judetean, nu-i priveste! Loviti de orbul gainilor, pe ei, care nu vad, nici macar un centimetru dincolo de lungul nasului lor, nu-i intereseaza nimic. "Dupa noi, Potopul!" – pare singura lor deviza. Buni baieti, isteti si de isprava, rromanii (cu doi de "r") astia!
Constitutia? Adica, Legea fundamentala a tarii, zi de zi lovita de UDMR, PCM, CNS, CNMT, PPMT! "E depasita!" – clameaza, privindu-ne de sus, unii. Trebuie, asadar, "croita" alta, pe placul lor, daca se poate, fara articolele 1 ("Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil") si 13 ("In Romania, limba oficiala este limba romana"), o Constitutie pe voia internationalistilor fara frontiere! Ca asa-i "moda". Sa demoleze tot ce inaintasii ne-au lasat, din mosi-stramosi, fara retinere, fara minte, fara indurare! Si fara rusine.
Noii "europeni" romani ar regionaliza, bucurosi, intr-un entuziasm inconstient, Romania, daca ar fi dupa ei, in doar cateva zile. Ei, adeptii entuziasti ai globalizarilor, n-au auzit, probabil, niciodata, cuvintele generalului Charles de Gaulle, fostul presedinte al Frantei, care, intuind valul demolator al ideii de natiune ce va urma, atragea atentia asupra pericolului anularii identitatilor nationale, afirmand ca trebuie sa traim intr-o "Europa a natiunilor, nu a regiunilor!".
Ciudat! Cand aud pronuntate cuvintele "nationalism" si "patriotism", unii se zburlesc, stramba din nas, cuvintele producandu-le o acreala oportunista. Le-am recomanda sa citeasca poemul poetului de respiratie europeana, Grigore Vieru, intitulat: "Da, sunt nationalist!", apoi sa binevoiasca sa invete lectia despre nationalismul nostru, luminat (care a facut si Scoala Ardeleana), cumpatat in toate privintele, traditional- ardelenesc, a lui Alexandru Papiu Ilarian. Intrebat, cel care a fost ministru de Justitie in guvernul lui Mihail Kogalniceanu, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, care-i, de fapt, deosebirea intre nationalism si patriotism, intre un nationalist si un patriot, marele istoric a dat un raspuns uluitor de simplu: a fi nationalist si patriot roman, in Transilvania, una si aceeasi este! Din pacate, pentru unii dintre alesii neamului, normal ar fi, asa cred ei, ca Romania sa fie stat multinational (desi are 89,5% romani!), pentru a putea fi rupta mai usor in bucati, cu denumirile unor tarisoare, pe bucati. S-ar intoarce inaintasii sub glie, in mormintele lor, daca ar vedea si ar auzi ce fac unii urmasi, ce se alege din lupta lor pentru teritoriul romanesc, pentru unitate nationala, pentru o Romanie Mare, pentru care au luptat cu arma in mana si si-au dat viata! Poate ca unii ar dori chiar o Romangarie! Cei 89,5% romani, de care aminteam, nu conteaza! Ei ar dori sa renuntam la limba, la neam, la drapel, la imn, la numele noastre romanesti, la istorie, la credinta, la basmele romanilor, la legendele istorice. Sub fatalitate si blestem, chiar si cartile ar trebui aruncate (de ce nu si arse?), ca, vorba unui netrebnic, "la ce mai folosesc ele?". Sa te mai miri ca unii ne-ar vrea "in pace si in armonie", dar in postura unor gagauzi, din moment ce pentru aceasta "armonie etnica" au protestat, cerand scoaterea limbii romane din scolile minoritatii maghiare? Sa nu-ti pui intrebari cand, sub ochii nostri, se deruleaza o conjuratie, o cabala impotriva romanilor, din partea celor in fata carora mai-marii clipei fac sluj, cu o supusenie de sclavi, refuzand sa mearga la brat cu Adevarul lui Aristotel?! Deziluzionati ca romanii nu joaca asa cum ei le canta, aflati intre dogma, axiome, logica, silogisme, neprietenii tarii au optat pentru dogma, intr-o lume amalgamata, in care Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, Romulus Guga parca nici nu ar fi existat! De ce, oare, sunt trecuti, azi, sub o totala tacere Mihai Sin, Ileana Vulpescu, Romulus Vulpescu, Augustin Buzura, pentru a-i aminti doar pe cativa dintre valorosii nostri scriitori contemporani? Dupa unii, mereu strambatori din nas, de ce nu ar fi posibila chiar expulzarea lor, grabnica, din Istoria literaturii? Chiar si Calinescu, cu a lui monumentala "Istorie a literaturii romane"! Ca la atata ii duce capul. Sa ramana doar Cartarescu si Manolescu! De gustibus...! Nu-i, deloc, de mirare, atata timp cat, pentru Horia Roman Patapievici si a lui carte "Politice", Eminescu, poetul national al romanilor, este "cadavrul din debara", iar pentru niste pitarai de la "Dilema", autorul "Luceafarului" este un ins "mic, negricios, paros, un Mitica cunoscator al gramaticii"! Atat. Chiar ca nu mai mira pe nimeni acesti tasti-basti, aparuti, parca, dintr-un imperiu al raului. O sleahta de lacomi si derbedei politici, care s-au aruncat asupra tarii     in care ai impresia ca totul se afla, uneori, intr-o devalmasie ca in poemul comic "Tiganiada", adeverindu-se spusele lui Churchill: "In politica nu  exista sentimente, ci numai interese!"
Pentru multimea saraca, tot mai apasata, cu pensionari ducandu-si existenta de pe o zi pe alta, unii fara loc de ingropare, ei n-au ochi. Totusi, ramane speranta. Ea moare ultima. "Ca viscolul un cantec il aduce,/ Si cantecul se cheama: «Desteapta-te, romane!»".

LAZAR LADARIU

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page