Corneliu LEU - SECOLUL SI DEMOCRATIA
Mariana Cristescu, Damen Passo Doble, Editura Nico, Târgu Mures, 2012

Apusul unui Lord - Paul Everac




 
Cel care, in volumul „Nevolnice talcuri si rime", vorbea cu nonsalanta si cu inteligenta despre moarte a incetat sa mai fie. Maestrul Paul Everac a murit marti, 18 octombrie, intr-un spital din Bucuresti, la virsta de 87 de ani. Dupa o cariera de o viata, marele maestru spunea ca nimic nu il mai impresioneaza. Nici distinctiile, nici premiile nu ii tin de foame si ca incearca sa se imprieteneasca cu moartea. Recunoscut ca unul dintre marii dramaturgi ai Romaniei, Paul Everac, pe numele real Petru Constantinescu, s-a nascut la 23 august 1924, la Oradea. A urmat liceul la Arad, unde parintii sai erau profesori secundari, apoi Facultatea de Drept din Bucuresti, fiind in acelasi timp angajat la ziarul Curentul. Este, rind pe rind, cantaragiu („scriitor de sfecla") la Fabrica de Zahar din Arad, sef de sectie la Agentia C.E.C. din Halmagiu, muzeograf la Buzau si Sighisoara, cantaragiu la Satu Mare, jurisconsult la intreprinderea Forestiera din Malini, sef de protocol la Marea Adunare Nationala.

In 1948, a scris primul poem dramatic - „Robinson". Au urmat alte zeci de piese, unele reinterpretari ale cunoscutelor mituri Oedip, Ifigenia, Ioan Botezatorul, Noe. Piesele sale de teatru - peste 140 - au cunoscut reprezentari in tara si in strainatate, au fost adaptate pentru film si televiziune, pentru teatru radiofonic, primind cronici elogioase in presa vremii, fiind premiate de Academia Romana, Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor din Romania, al carui membru a fost din 1960. In 1986, i-a fost acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru intreaga activitate. Dupa 1989, a fost numit director general al Televiziunii Romane (1993-1994), apoi director al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanista „Nicolae Iorga" de la Venetia (1995-1997). Semneaza cartile de teatru: „Stafeta nevazuta" (1959), „Logodna" (1962), „Ferestre deschise" (1963), „O intalnire neobisnuita - Cateva halbe cu rom" (1964), „Curierul invizibil" (1964), „Simple coincidente" (1966), „Si la stanga, trei ciocane" si „Iancu la Halmagiu" (1967), „Chirita pe santier" (1970), „Un fluture pe lampa" (1974), „Doi patrioti napastuiti", „Ferestre deschise", „Cititorul de contor", „Coada" (2004). Carti de proza: „Don Juan din Gradina Icoanei" (1968); „Funigei peste Alpi" (1987). Eseuri: „Reflectii despre inteligenta. Opinii" (1967) „Apel catre tampiti" (2003), „Thalia Zurbaghie - Libertatea mult asteptata si fiicele ei" et caetera. Poeme: „Nevolnice talcuri si rime" (Editura SemnE).

Reputatul dramaturg si regizor si-a pastrat intacta puterea scrisului si a creatiei pina la final. Aparator fara concesii al traditiilor si valorii, maestrul Paul Everac va starui multa vreme in memoria colectiva. Celui care de-a lungul operei a jonglat cu tragedia, cu terifiantul, cu situatiile limita, cu ironia amara sau elegant-licentioasa, pastrind insa acea clasica „bienséance", trebuie sa i se recunoasca innoirile aduse teatrului, pe care l-a stramutat din sfera miturilor in varietatea istoriei si a geografiei, extinzindu-i punctele de (re)pornire si intelegere dupa 1989. Fidela fata de realitate, fata de lumea sa sufleteasca, opera maestrului Paul Everac tradeaza nevoia intensa de comunicare, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv abolirea unor conventii, face aluzie la traditia culturala a poporului roman, la propriul destin, dar totodata invita sa luam aminte la farmecul prezent in orice lucru, oricit de umil, la forta de seductie a tot ceea ce este real, viu, dar si la tragicul din „semnele deja prea tocite ale timpului".

Maestrul Everac a realizat cel mai util inventar al frumusetilor naturale din zona Muscelului, care, din pacate, nu si-au gasit administratia cuvenita, precum si ale celor construite in perioada comunista: „astazi deteriorate, scoase din functie, reduse, ori mentinute prin instrainare spre cota lor optima din trecut. Padurile au fost decimate, insa au aparut in loc prea-suspecte vile de vacanta, greu de justificat legal. De valorificarea resurselor regiunii sub aspect natural sau cultural nu s-a mai preocupat nimeni. Sentimentul utilitatii publice, nationale s-a convertit in chiverniseala privata. Pesterile si statuile sunt supuse actelor huliganice, sub ochii unei administratii neputincioase nici macar sa le pazeasca, necum sa intreprinda ceva pentru valorificarea lor superioara. Statul actual, al tranzitiei, care e un administrator deficient, deseori falit, nu se incurca cu vreo asumare de raspunderi, ci mai degraba cu degajare de ele", mi-a declarat prin 2002 Maestrul Paul Everac. In acel an l-am si cunoscut personal, invitata fiind la sediul Fundatiei „Steaua Carpatina", casa lui de vacanta de la Podul Dambovitei, judetul Arges, loc binecuvintat cu peremptorii valori si semnificatii de cultura si de civilizatie, unde maestrul exercita cu blindete, farmec, cu nesecata verva daruitoare, o autoritate exemplara si o perpetua prezenta de spirit. Acolo, maestrul a contribuit statornic, in ultimii ani, in pofida vicisitudinilor vremurilor, la afirmarea culturii si artei romanesti, ca o dimensiune autentica a geografiei noastre spirituale. Acolo se adunau in pilcuri artistii si scriitorii vremii, iar maestrul era capabil de un discurs frumos, de o recitare magica, o frazare frumoasa, care izvorau dintr-o nesecata cultura si sensibilitate. Avea strinse la un loc toate caracteristicile pe care si le-ar dori un bun intelectual, de aceea toti dadeau, pur si simplu, navala peste el. Rezervatia artistica de la Podul Dambovitei, sat al comunei Dambovicioara, unde aveau loc anual importante manifestari culturale si artistice, s-a remarcat prin colectia de monumente sculpturale la vedere, apartinind maiestriei reputatului regizor si om de cultura, sculptorul Paul Everac, grupate sub numele de „Poeme reprezentative din lirica romana" si asezate pe drumul public Campulung - Brasov. Adaugam colectiei si ansamblurile „Curtea Mare", „Curtea Himerelor", „Necropola", „Rotonda dramaturgilor romani", un „Panteon al Teatrului Romanesc" - spatiu multifunctional cu 90 de locuri, toate construite in curtea casei sale, sub egida Fundatiei Culturale Steaua Carpatina, al carei presedinte era. Fresca murala a panteonului, realizata de Razvan Burlacu, evoca 25 de portrete de autori dramatici, 3 de regizori, 100 de actori, histrioni ai nemuririi, slujitori remarcabili ai acestei arte, care au dat fiinta si valoare operei dramatice a maestrului Paul Everac si cu deosebire, scrise cu penelul artistului plastic, numele celor care s-au invrednicit la ctitorirea lacasului: Ion Antonescu (fost Secretar de stat la Ministerul Culturii), Ion Branescu, Adriana Muraru, Viviana Ilea.

Rezervatia artistica de la Podul Dambovitei cuprinde lucrari de arta plastica centrate pe ideea majora a liricii culte si a baladei populare romanesti. Este vorba de monumentele: „Rodica", dupa Vasile Alecsandri, „Nunta Zamfirei", dupa George Cosbuc, „Legenda Manastirii Argesului", dupa culegerea lui Vasile Alecsandri, „Gorunul", dupa Lucian Blaga, „Mistretul cu colti de argint", dupa Stefan Augustin Doinas, „Moartea Caprioarei", dupa Nicolae Labis, „Miorita", culegere, Vasile Alecsandri, „Domnisoara Huss", dupa Ion Barbu, statuile „Rosu Imparat", „Eva si Sarpele", „Ielele", precum si „Galeria celor cinci", „Curtea himerelor", „Genotaful familiei", „Amfiteatrul Dramaturgilor", „Sase cariatide" „Taranci", „Enescu", „Fresca", „Sgraffito", alte intruchipari artistice si spectaculare din arealul Everac de la Podul Dambovicioara: „Teatrul Robinson", cu 64 de locuri, „Amfiteatrul neo-clasic" cu 182 de locuri, hruba „La sapte taranci" cu 24 de locuri, „Pergola cu Prepeleac", unicat, 18 locuri, „Poliedrul magic", „Terasa de convenire" etc.

„Doamne ce stralucire aici si ce pustietate in noi!", ar fi spus Lucian Blaga. „Nu e cazul sa exageram" - ar fi raspuns maestrul Everac - „sunt un modest particular care s-a brodit sa scrie cu predilectie piese de teatru si care a dorit sa-si anime singuratatea si sa-si impodobeasca ambientul si atunci a adus aproape de el si de familia lui, chipurile unor maestri cit si pe ale unor colegi de breasla, din aceeasi rara specioasa indeletnicire". Orfeul de la Podul Dambovitei, prin cintecul lirei sale artistice, a trudit o viata la restaurarea goetheana a teatrului de idei, a teatrului mitic, modern, expresionist, romantic, a teatrului romanesc in genere, a sculpturii, a picturii, a filosofiei si poeziei, a „resurselor si ispitelor" din Tara Muscelului, ca sa ne lase noua, generatiilor, „Urme pe zapada".
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Maria Diana Popescu  

Bookmark and Share
Tipareste acest articol
O noua aparitie editoriala - Elena Chirita
STEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”
Coperta Carte - Elena Chirita
Elena Chirita - Cum vorbim in public
Madalina Corina Diaconu
Madalina Corina Diaconu
Lazar Ladariu –„Secunda de pamânt”
HOLOCAUST. Destine la rascruce
Elena Chirita - POLITICA SI DIPLOMATIE - interviuri
Mariana Cristescu - Trandafirii desertului
Pentru Credinta, Neam si Tara de Lazar Ladariu si Mariana Cristescu
Locations of visitors to this page